|
| | 
DREPTUL GETO-DAC DREPTUL GETO-DAC
1.1. CONTEXTUL ISTORICO-POLITIC
Lipsa surselor de informare asupra societatii dace nu este abŽsoŽluŽta; cu toate ca sunt ,,destul de vagi si confuze permit totusi conŽtuŽraŽrea unei imagini.
Desi din secolul IV i. Hr. societatea daca a fost organizata in uŽniuŽni de triburi, nu se poate sustine ca acestea repreŽzenŽŽtau deja o orŽgaŽniŽzaŽre politica statala. Pana in jurul anilor 8270 i. Hr. nu putem vorbi de existenta unui stat dac pentru ca au fost multe discontinuitati. Pe temelia unitatii de neam, cultura, civilizatie spirituala si ecoŽnoŽmica, BUREBISTA a intemeiat statul dac centralizat si indeŽpenŽdent care i-a supravietuit in limite teritoriale restranse. Acest stat a conŽservat multe elemente din organizarea nucleelor prestatale exisŽtente, pe care de altfel nu le-a desfiintat, ci doar le-a limitat atributiile in favoarea puterii centrale a regelui.
Succesiunea regilor daci se intrerupe dupa DECEBAL (106), in urma cuceririi roŽmane. Dacii liberi, adica cei ramasi in afara stapanirii romane, nu au reusit sa reconstituie statul dac centralizat.
1.2. ORGANELE CENTRALE ALE STATULUI DAC
Puterea suprema in stat era detinuta de rege. Institutia regalitatii a tins sa devina ereditara. Principiul ereditatii nu era absolut inŽtruŽŽcat puteau veni la succesiunea tronului fratii regelui si marele preot.
Regele era conducatorul militar si judecatorul suprem, dar putea fi si mare preot; disocierea puterii regale de cea religioasa nu era un prinŽcipiu obligatoriu, ba dimpotriva, ele puteau fi reunite unicefal.
In cadrul statului dac, autoritatea religioasa avea un rol deosebit de important intrucat in spiritualitatea dacica se considera ca atat puterea regelui, cat si legile sunt de origine divina.
In exercitarea atributiilor regele era ajutat de un corp de sfetnici, supus vointei sale.
Din putinele izvoare istorice ele se deduce indirect faptul ca teŽriŽtoŽriul statului era impartit in unitati administrativ-teritoriale, dar si fapŽtul ca au existat doua categorii de dregatori locali: cei care exercitau atriŽŽbutii din ordin administrativ, iar altii care detineau comanda arŽmaŽtelor aflate pe teritoriul statului.
1.3. INSTITUTII JURIDICE
Cutuma a fost primul izvor de drept. Statul presupune dreptul, deŽci dacii trebuiau sa aiba reguli juridice. Ramane deschisa probleŽma leŽgilor scrise, atestate de unele surse literare care afirma ca regele BUŽŽREŽBISTA pentru consolidarea statului a elaborat legi cu un proŽnunŽtat caracter religios.
1.3.1. Proprietatea la geto-daci
Se pare ca datorita modului lor de organizare in obsti satesti (de vecinatate), proprietatea a fost comuna asupra pamantului agricol, apelor si pasunilor. S-a opinat de asemenea ca pe langa pamanturile nehotarnicite ar fi putut exista si terenuri hotarnicite, care ar fi servit altor scopuri decat agriculturii.
In ce priveste casa, ograda, uneltele de munca, cirezile si turmele de animale, acestea au fost private.
1.3.2. Capacitatea juridica a persoanelor
Societatea geto-daca nu s-a abatut de la structura tipica anti-chitatii, diferentiind persoanele in categorii sociale.
Nobilii (tarabostes sau pileati), formau baza de alegere a regilor si a preotilor. Oamenii de rand (comati sau capilati) aveau capacitate juridica restransa se pare numai in ceea ce priveste dreptul public: acŽceŽsul lor la demnitatile de rege si preot nu era posibil. De notat ca ei nu erau o categorie dispretuita.
A treia categorie o formau sclavii (daoi) atestati in numar mic. CaŽŽŽŽracŽterul patriarhal al sclaviei presupune un regim diferit de cel claŽŽsic. Asadar, ei erau foŽloŽsiŽti de regula la activitatile domestice; iar robul era asimilat unui memŽbru inferior al familiei.
1.3.3. Familia
Informatiile sunt contradictorii: dupa unii antici familia la geti era poligama. In schimb HORATIU si OVIDIU, buni cunoscatori ai soŽcieŽtaŽtii geto-dacice, nu au semnalat nimic despre o eventuala poligamie. Mai mult, Columna lui Traian prezentand scene din viata geto-daŽciŽlor infatiseaza fiecare barbat dac insotit de o singura femeie.
Nu putem concluziona ca a existat o evolutie a institutiei casaŽtoŽriei de la poliŽgamie la monogamie sau ca s-au cunoscut ambele forme (cetatenii instariti pracŽtiŽcand poligamia, iar cei de rand monogamia). Poligamia a constituit o forma a caŽsaŽtoŽriei la diferite popoare; este important ca in chiar culmea ciŽviŽliŽzatiei, familia daca a fost monogama, situatie conforma cu echilibrul bio-psihic al fiintei umane.
Cumpararea sotiei constituie o caracteristica si ea intalnita la alte popoare, acolo unde sotia contribuia prin munca proprie la veniturile familiei. Acest obicei s-a pastrat pana in zilele noastre la targul de fete de pe Muntele Gaina.
Sotia se afla sub autoritatea si puterea barbatului, putand fi peŽdepŽsita chiar cu moartea de catre barbat pentru infidelitate.
Familia era patriliniara (descendenta copiilor se stabilea in primul rand dupa tata) si patrilocala (sotia se muta in casa sotului).
| |