Am văzut mai sus amploarea efectelor Curţii în sistemele juridice ale statelor membre. Se mai poate vorbi în aceste condiţii despre o instanţă de drept internaţional? În doctrină, se vorbeşte din ce în ce mai insistent despre o natură juridică de curte constituţională a instanţei europene , idee care are suficient de multe argumente pentru a fi susţinută.
Caracteristicile unei instanţe constituţionale se pot regăsi destul de uşor între cele ale Curţii:
- protejarea unei "carte constituţionale". În condiţiile în care litigiile constituţionale moderne se raportează din ce în ce mai frecvent la protecţia drepturilor fundamentale, se poate afirma caracterul constituţional al Convenţiei, chiar dacă nu tratează şi organizarea puterilor, precum o Constituţie clasică. Afirmaţia poate fi justificată atât prin raportarea la jurisprudenţa proprie a instanţei europene , cât şi la locul pe care, aşa cum am văzut, îl joacă Convenţia şi deciziile Curţii în sistemele juridice interne, dacă ne raportăm doar la efectul interpretativ, putându-se vorbi de un loc de natură constituţională.
- caracterul evolutiv în interpretarea drepturilor garantate, principiu care se regăseşte în structura metodelor de interpretare a oricărei instanţe constituţionale moderne, este aşa cum am văzut mai sus .
- caracterul abstract al controlului exercitat. Din acest punct de vedere, este greu de vorbit de o similitudine cu instanţele constituţionale naţionale, însă prin extinderea din ce în ce mai accentuată a noţiunii de victimă potenţială şi prin sporirea contenciosului privind conţinutul şi nu aplicarea unei norme legale, tendinţa este de obiectivizare a controlului exercitat de Curte .
- invalidarea legislaţiei contrară drepturilor fundamentale. Aşa cum am arătat mai sus, Curtea nu are rolul clasic al legiuitorului negativ, însă pe calea efectelor indirecte, duce, de multe ori, la invalidarea legislaţiei "neconvenţionale". În plus, nu trebuie pierdută din vedere tendinţa instanţelor de contencios constituţional de a renunţa la decizii de invalidare a legislaţiei, în favoarea celor interpretative sau a celor de constituţionalitate condiţionată, ceea ce le aproprie de modalitatea în care Curtea îşi exercită prerogativele.
- legitimitatea politică a Curţii. În condiţiile în care modul de desemnare a judecătorilor, independenţa acestora şi apartenenţa Curţii la o organizaţie politică - Consiliul Europei - se poate vorbi de o similitudine cu situaţia judecătorilor de la nivel constituţional
- instanţă supremă de control. Epuizarea căilor de atac interne îşi poate găsi corespondent şi la nivel naţional, prin refuzul admiterii actio popularis.
- efect erga omnes al deciziilor. Prin efectele indirecte de care vorbeam mai sus, în special autoritatea de lucru interpretat, deciziile Curţii au capacitatea să devină opozabile tuturor, precum cele ale tribunalelor constituţionale interne.
Evident că rămân unele aspecte în privinţa cărora Curtea europeană se diferenţiază de o curte constituţională naţională - persoanele care o pot sesiza, verificarea mai ales a compatibilităţii unor practici administrative etc. - dar considerăm că se poate vorbi la ora actuală, de o natură juridică de instanţa constituţională supranaţională comună tuturor statelor membre.
Efectele admiterii acestui punct de vedere nu sunt neglijabile. Astfel, în primul rând, se pot valoriza la nivel intern şi decizii care privesc state terţe. În al doilea rând, se impune cu valoare de efect direct principiul lucrului interpretat, ceea ce poate conduce la schimbări profunde în anumite domenii, precum garanţiile procedurale în materia administrativă. În fine, teoria marjei de apreciere se mută complet în planul oportunităţii, dispărând aprecierea legalităţii măsurii.
Desigur că toate aceste efecte nu sunt încă o evidenţă în practica europeană, însă toate tendinţele subliniate mai sus conduc, în opinia noastră, la certitudinea transpunerii lor în realitatea imediată.
