1. Sfârşitul sec. XIX începutul sec. XX – până la primul război mondial. Se dezvoltau în ritm rapid procesele de integrare şi de schimb.
2. Anii 20-30 – războiul şi revoluţia rusească au generat ruptura relaţiilor economice. În timpul primului război mondial au fost distruse multe resurse umane şi de producere.
3. Sfârşitul anilor 20 –începutul anilor 30. este marcat prin criza mondială şi depresii. În anii 30 era tendinţa de conservare a economiilor. Au fost încălcate colaborările de export şi comunicare, înregistrându-se o foarte mică cotă de export, aceasta scăzând de 1,5-2 ori.
4. Al doilea război mondial. Are loc procesul de cooperare în sfera serviciilor, gestionarea centralizată a economiei. Economia mondială s-a divizat în două părţi, drept consecinţă, în cele două tabere au loc diferite procese de dezvoltare a economiei mondiale. Pentru ţările capitaliste este caracteristic creşterea nivelului de producţie, principala putere a căreia au constituit-o corporaţiile transnaţionale, a crescut rolul SUA, implementarea planului Marchall a facilitat renaşterea economică a statelor din UE, programele de ajutor au fost reorientate ulterior spre ţările în curs de dezvoltare.
5. Anii 60-70 sunt marcaţi de continuarea procesului de integrare, condiţionată de mişcarea de capital. În anii 50-60 s-a înregistrat o apropiere dintre nivelul de trai din SUA şi cel din ţările Europei. SUA s-a transformat din stat dominant în lider. Are loc activizarea direcţiei Nord-Sud.
6. Anii 70-80 înregistrează o cădere bruscă a ritmului de creştere economică pe plan mondial. A crescut cota pentru export.
7. Anii 90 se caracterizează prin constituirea, la nivel mondial, al forţelor de producţie în rezultatul interacţiunii de capital, a crescut nivelul de valorificare a spaţiului geografic. În ultimii cinci ani economia mondială a intrat într-o nouă fază, are loc o colaborare intensă dintre ţări, consolidarea unui sistem unic. Sub aspect social-economic, însă, economia mondială rămâne a fi încă destul de eterogenă. Existenţa celor trei subsisteme – ţări puternic industrializate, ţări în perioada de tranziţie şi ţări în proces de dezvoltare. Cota ţărilor socialiste în producţia mondială a scăzut de la 16-18% la 5%. Sunt tratate încă în mod separat ţări cum sunt India, China, Noile Ţări Industrializate (NŢI), ţările din Orientul Apropiat şi Mijlociu (exportatori de petrol).