Efectuând un studiu amplu despre posibilităţile turistice ale Republicii Moldova, am ajuns la concluzia că potenţialul turistic existent, poate să contribuie la dezvoltarea celor mai variate forme de turism, cum ar fi:
- turismul de afaceri;
- turismul urban;
- turismul cultural;
- turismul rural;
- turismul viti-vinicol;
- turismul sportiv,
- turismul cu aspect religios şi etnic;
- turismul academic;
- turismul de weekend;
- turismul extrem.
Dezvoltarea acestor forme de turism trebuie efectuată în contextul valorificării patrimoniului turistic al Moldovei prin restructurarea politicii de produs turistic, adoptarea unei strategii în politica de preţuri şi tarife, diversificarea canalelor de distribuţie, promovarea unei politici promoţionale active, aprovizionarea cu resurse necesare dezvoltării industriei turistice.
Pentru crearea condiţiilor optime de funcţionare a economiei turismului este necesar realizarea mai multor obiective cum ar fi:
. racordarea cadrului legislativ turistic la condiţiile existente a pieţei turistice;
. dezvoltarea şi diversificarea formelor de turism;
. valorificarea potenţialului care poate fi inclus în circuitul turistic;
. dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale la nivel de raioane;
. diversificarea şi ridicarea calităţii serviciilor;
. crearea unei oferte turistice competitive;
. aprovizionarea cu resurse necesare a industriei turismului;
. stabilirea segmentului de piaţă unde poate fi lansată oferta turistică a Moldovei;
. elaborarea unei cărţi de vizită turistică, care să caracterizeze oferta turistică naţională;
. lansarea şi promovarea ofertelor turistice moldoveneşti pe piaţa turistică internaţională.
Realizarea acestor obiective ar permite funcţionarea efectivă a acestei ramuri a economiei naţionale şi ar stimula atragerea resurselor valutare prin intermediul turiştilor străini care ne vor vizita ţara.
Pentru a aproviziona industria turistică a Moldovei cu resurse turistice necesare, este important de efectuat inventarierea întregii baze materiale aferente activităţii de turism, de modernizat unităţile de cazare, alimentaţie, transport, agrement, de racordat la standardele internaţionale prin clasificare "pe stele" a tuturor unităţilor de cazare, alimentaţie, transport, de întreprins creditarea privilegiată a acestui sector, mai ales la nivel rural, de extins cazarea la pensiunile agro-turistice.
Ţinând cont de condiţiile ce se impun în domeniul activităţii turistice, aprovizionarea cu resurse turistice necesare trebuie să fie realizată prin:
- deschiderea pensiunilor agro-turistice în teritoriu, conform potenţialului turistic existent corelat cu cererea turistică;
- diversificarea şi dezvoltarea ofertei de cazare din mediul urban şi rural, în conformitate cu cererea parvenită de la diferite categorii de clientelă;
- amenajarea şi restaurarea monumentelor de arhitectură din zona respectivă pentru valorificarea lor prin intermediul activităţii turistice;
- diversificarea zonelor de agrement din teritoriul aferent obiectivelor turistice;
- organizarea comerţului cu suvenire;
- deschiderea pe lângă obiectivele turistice a unităţilor de alimentaţie publică;
Valorificarea efectivă a resurselor turistice va conduce la crearea unei oferte turistice competitive atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.
În contextul dezvoltării furtunoase a industriei turistice, apare problema aprovizionării cu cadre calificate a acestei ramuri. De aceea este necesar de stabilit unele obiective care urmează a fi realizate, în vederea implicării resurselor umane în această activitate. În acest context, după părerea noastră, este necesar de întreprins următoarele măsuri:
- stabilirea criteriilor de recrutare, selectare, formare şi perfecţionare a resurselor umane implicate în turism;
- creare condiţiilor optime de lucru pentru angajaţi;
- utilizarea permanentă a forţei de muncă, nu sezonier cum se practică în agenţiile de turism;
- antrenarea în procesul decizional a celor ce dovedesc competenţă profesională;
- crearea unui Centru Naţional de Instruire şi Reciclare în domeniul Turismului, care să pregătească şi să recicleze angajaţii din această ramură;
- stoparea migrării forţei de muncă din turism spre alte sectoare a economiei naţionale prin motivarea personalului care obţin rezultate performante în activitatea sa.
Utilizarea eficientă a resurselor umane este esenţial pentru succesul oricărei firme turistice. De aceea managerul responsabil de resursele umane trebuie să preia responsabilitatea procesului de lucru cu angajaţii, să se implice în fiecare acţiune, să discute personal cu angajaţii despre progresele obţinute de aceştea în procesul activităţii sale şi să recompenseze rezultatele bune, să-i sancţioneze pe acei care nu corespund criteriilor stabilite.
Conform datelor prezentate de Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova, la 1 ianuarie 2004 în industria turistică a republicii erau implicate 1927 de persoane, dintre care după datele Departamentului Dezvoltarea Turismului circa 1100 dintre ei, deţin brevet de turism de diverse categorii.
Activitatea comercială la nivelul firmei turistice are ca obiect asigurarea ei cu resurse turistice necesare, în vederea formării pachetului turistic destinat comercializării. Acest fapt stabileşte legătura logică dintre procesul de aprovizionare şi cel de comercializarea a serviciilor turistice.
În domeniul aprovizionării cu componentele necesare, firma turistică tur-operatoare, la formarea pachetului turistic îşi stabileşte necesarul de locuri de cazare pentru perioada estival, rezervează locuri la transportul chearter, încheie contracte cu unităţile comerciale privind asigurarea turiştilor cu servicii de alimentaţie, contactează partenerii în vederea organizării agrementului pentru potenţialii clienţi.
În domeniul comercializării serviciilor, firma turistică încheie contracte cu diverşi beneficiari cointeresaţi în ofertele turistice, livrează pachetele turistice la termenele stabilite de prevederile contractului.
Derularea normală a proceselor de aprovizionare şi desfacere presupune funcţionarea în cadrul structurii organizatorice a firmei turistice a unor departamente specializate.
Gestiunea aprovizionării asigură, de regulă, echilibrul între disponibilul de pachete turistice ce trebuie asigurat şi necesităţile pentru comercializare.
Obiectivul principal al aprovizionării constă în asigurarea completă şi complexă a firmei turistice cu elementele necesare formării pachetului turistic, conform termenelor stabilite şi la costuri minime. Cele cinci elemente-cheie în aprovizionarea unei firme turistice sînt: calitate, cantitate, preţ, timp, parteneri.
Aprovizionarea - ca o componentă a funcţiunii comerciale - prezintă o importanţă deosebită pentru firmele turistice care achiziţionează angro serviciile turistice. Aceasta se explică prin faptul că oferta turistică trebuie să persiste în conformitate cu cerinţele pieţei şi a destinaţiilor solicitate.
Practica activităţii în turism demonstrează că solicitările pentru o anumită destinaţie turistică în fiecare an se schimbă şi firmele turistice sînt puse în situaţia să prognozeze care destinaţie va fi mai solicitată. Drept exemplu poate servi faptul că în anul 2001 una dintre cele mai solicitate destinaţii pentru turismul emiţător a fost litoralul din Muntenegru. Dar în anul 2002 când majoritatea firmelor au încheiat contracte pentru această destinaţie, fluxul majoritar al turiştilor s-a îndreptat spre Turcia. Acest lucru a adus pierderi financiare colosale pentru agenţiile de turism care au propus destinaţia Muntenegru.
Pentru a nu admite asemenea situaţii, firmele de turism trebuie să-şi organizeze departamentul de aprovizionare, care trebuie să răspundă cerinţelor stabilite de piaţa turistică. Organizarea procesului de activitate a departamentului de aprovizionare a firmei turistice trebuie să includă:
1) formularea scopului şi a funcţiilor departamentului de aprovizionare prin:
- formularea politicii firmei turistice în domeniul aprovizionării;
- investigarea pieţei privind stabilirea destinaţiilor solicitate;
- utilizarea serviciilor turistice care pot contribui la diminuarea costului pachetului turistic;
- îmbunătăţirea calităţii produselor turistice lansate.
2) elaborarea politicii de aprovizionare practicată de firma turistică în ceea ce priveşte cantitatea necesară de servicii turistice, preţurile, modul de alegere a furnizorilor şi a formelor de aprovizionare, care pot fi de tipul:
- aprovizionare pe măsura apariţiei necesităţilor de consum în dependenţă de cererea la moment;
- aprovizionarea pe o perioadă determinată de timp;
- aprovizionarea anticipată, în funcţie de conjunctura pieţei;
- aprovizionarea frecventă în cantităţi mici a pachetelor turistice de la tur-operatorii locali;
3) organizarea propriu-zisă a departamentului de aprovizionare prin:
- definirea statutului acestuia;
- stabilirea poziţiei ocupate de acesta în structura organizatorică a firmei turistice;
- antrenarea persoanelor experimentate în cadrul departamentului;
4) formarea pachetului turistic prin:
- întocmirea corectă din punct de vedere juridic a contractelor necesare procesului de aprovizionare cu servicii turistice;
- achiziţionarea serviciilor turistice necesare formării pachetului turistic, în baza contractelor încheiate cu furnizorii;
- stabilirea metodelor de alegere a furnizorilor;
- lansarea comenzilor privind necesarul de servicii turistice;
- urmărirea livrărilor de servicii turistice şi organizarea evidenţei acestora.
Persoanele specializate în domeniul aprovizionării au ca obiectiv studierea condiţiilor specifice activităţii economice din cadrul agenţiei de turism, precum şi analiza cererii de pe piaţă. Ei colectează informaţii cu privire la condiţiile de aprovizionare din partea furnizorilor de servicii turistice a firmelor concurente, preţurile practicate de alte agenţii de turism, studiază ofertele turistice noi care sînt propuse pe piaţa turistică.
Identificarea şi luarea în consideraţie a prognozelor calitative făcute de personalul antrenat în aprovizionare, poate să determine stabilirea politicii strategice în domeniul formării şi comercializării pachetelor turistice. Strategia defineşte căile şi mijloacele care permit firmei turistice să atingă obiectivele stabilite în condiţii prielnice, dezvoltând armonios mediul actual şi cel viitor în vederea obţinerii unui avantaj economic.
Strategia firmei este un proces dinamic, în cadrul căruia prin decizii strategice, managerii prevăd şi realizează schimbările viitoare din cadrul firmei turistice sub impactul continuu a concurenţilor. Tactica folosită implementează strategia prin care firma îşi pune în valoare potenţialul său, adaptându-se condiţiilor stabilite de piaţa turistică, astfel încât să realizeze obiectivele strategice asumate.
