Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea resurselor naturale. Trecerea de la primele sate la aglomerări urbare a avut loc in miilenile VIII-IV. În perioada mileniului al VI-lea puţine zone au fost locuite.O schimbare neobişnuită intervine in cursul mileniului III: albia Eufratului se diminuează şi odată cu acestea numeroase canale dispar, ceea ce va determina ca populaţiile private să se concentreze pentru a da naştere oraşelor. Documentele cuneiforme ne dau câteva indicaţii ale peisajului. Oraşul este înconjurat de plantaţii şi grădini. Printre marile oraşe reţinem pe cel numit Eridu, Uruk şi Ur. Creşterea numărului de aglomerări urbane este considerabilă: de la 18 pentru perioada cuprinsă între1500 şi 3400, 108 pentru cea dintre 3300 şi 3100! Populaţia a putut fi evaluată de aproximativ 40 000-50 000 de locuitori. Începând cu mileniul al III-lea, asistam în aceste centre urbane la separarea şi instituţionalizarea puterilor politice şi a celor economico-religeoase.
