Prin definitie, jurnalele produc jurnalism. Acesta inseamna un continut - un aspect al realitatii - selectat, verificat,
prelucrat, purtator al unei/unor semnificatii. Semnificatiile sunt, adesea, intrinsece, nu solicita eforturi de procesare sau
sunt colaterale, conexionale, uneori ascunse, situatii in care ii rene jurnalistului rolul de a le ordona, descoperi si a le
pune in edenta in mesaje care apartin unui anumit tip de jurnalism. Relieful jurnalistic in lume este extrem de accidentat
din punctul de vedere al modului in care jurnalistii abordeaza realitatea si cercetatorii fenomenului l-au subordonat, in
principal, unei dualitati conceptuale: o conceptie de sorginte latina, preponderent francofona, in care rolul presei este
acela de a comenta informatia, o conceptie nord-americana, care consacra sacralitatea faptelor, exactitatea factuala,
separarea evenimentelor de opinii. Din acest mod de a gandi cum sa fie infatisata realitatea, decurg consecinte nu numai
formale (preponderenta genurilor informative asupra celor interpretative) ci si consecinte de impact la public (in sferaInfluentei, a efectelor si a reactiilor).
Informatia, in starea ei bruta, ocupa spatii imense in ziarele de informatie, unele fiind proprietate de familie (Japonia,
proncii franceze), altele apartin marilor societati industriale, din domenii automobilistice, textile, constructii, chimie,
tehnologii pe ramuri), iar o alta categorie impresionanta este patronata de grupuri de presa mamut: "Grupul Matra-
Hachette" (30 de milioane de franci cifra de afaceri in 1991). Ce controleaza un asemenea grup? O retea internationala
pe care circula publicatiile "Elle", cu 15 editii in strainatate, "France-Dimanche", "Le Journal du Dimanche", "Week-end",
"Télé 7 Jours", "Parents", "Le Journal de Mickey", inca altele. Acelasi grup detine controlul postului "Europe 1", controlul
mai multor edituri, mai multor titluri din presa cotidiana regionala, este proprietarul a 12 publicatii din SUA, a primei
reste-magazin din Spania, "Teleprograma". Detaliind doar o parte dintre componentele unui singur grup de presa
occidental ne formam o imagine mental-reflexiva as upra universului informational derutant in tot atatea continuturi cat
cuprind feluritele profile jurnalistice (O prezentare sintetica a grupurilor de presa din Franta, in Marc Capelle, op. cit., p. 4-
6).
Problema continuturilor mass-media dene din ce in ce mai complexa in contextul in care publicul receptor nu se
limiteaza doar la ce transmite ziarul sau audiozualul, apeland simultan si dupa cerinte si posibilitati la serciile
accesibile on line si la produsele disponibile pe CD-Rom sau pe alte suporturi. Oferta mass-media este oarecum vetusta
si stereotip-redundanta, ea cuprinde bunuri culturale concentrate in formula meta-informatii (tot ce se cheama traiesc, am
nevoie, vand, cumpar, ma plimb, astept meciul, iau pantofii de la reparat, cumpar paine, astept buletinul meteo si noul
curs valutar, nutresc sansa horoscopului), informatii pe care ni le aduc frumos cosmetizate ziarul preferat, reclama de
teleziune, publicitatea stradala. Simultan, cititorul, satisfacut cu aceste continuturi simple, lapidare, indispensabile
existentei lui cotidiene, mai simte nevoia altor mesaje, altor continuturi care sa- l implice, indirect (rareori printr- un telefon
oferit de redactii) in dezbateri de idei si de opinii asupra fenomenelor "de deasupra" orizontului familial-domestic,
dezbateri sprijinite pe intrebari grave: Ce se intampla? De ce se intampla? Cine este novat? Ce solutii de remediere se
preureaza? In afara acestor doua tipologii de continuturi aproximativ echilibrate in bugetul de timp liber al publicului
atasat presei, mai este o a treia dimensiune a consumului mediatic, aproape egala cu fiecare dintre primele doua, aceea
a divertismentului, in infinitele lui forme, culori si tentatii, oferit din abundenta de canalele de teleziune, dominate de
seriale de fime preferate, cu sau fara discernamant, jocuri, concursuri, talk-show-uri, care electrizeaza mai cu seama
tinerii. Industriile culturale si informationale au furnizat publicului continuturi aliniate, in opinia lui Bernard Mi ège, la