Din punctul de dere al operei jurnalistice, patru categorii de mesaje comporta disocieri sub aspectul sensului si
comunicarii si sub aspect stilistic. Este vorba despre:
1) 1) MESAJE VI ZUALE (proiectii fixe, cinematorafie nesonora);
2) 2) MESAJE AUDIO (radiofonie, inregistrari electromagnetice);
3) 3) MESAJE AUDIOVIZUALE (cinematografie sonora, televiziune);
4) 4) MESAJE IMPRIMATE (presa tiparita, sectiunea de popularizare, publicitatea etc.).
Laolalta, toate tipurile de mesaje amintite, adaugate cu altele, mai cu seama in domeniul presei electronice, constituie
riile simboluri ale civilizatiei contemporane, revolutioneaza datele traditionale ale comunicarii la diferite nile.
Se creeaza astfel o noua firma de expresie caracterizata printr- un limbaj simbolic si un limbaj operatoriu, fata de care
omul modern, avid de cunoastere, arata receptivitate. Este insa intotdeauna receptivitatea egala cu accesibilitatea? Nu de
putine ori, aceleasi om modern intra in contradictie cu el insusi cand unul sau altul din mesajele jurnalistice degaja un
sens care nu corespunde unui model social, politic, cultural, stiintific sau estetic caruia receptorul sa i se poata integra. In
acest mod se contureaza prin intermediul comunicarii jurnalistice, implcatii psiho-socio-pedagogice de natura sa
determine acte cogniti, emotionale, volitionale sau de alt fel in consens sau in opozitie cu sensul intentionat.
Exaltarea fara discernamant a avantajelor comunicatiilor de masa (cu deosebire a celor din sfera electronica), in
procesul cunoasterii sau, deopotriva, subaprecierea totala a unor categorii de mesaje jurnalistice (infirme, probabil, sub
anumite aspecte iconogarfice sau de limbaj) constituie cele doua posibile extreme ale plasarii deliberate in afara
sintagmei autentice SENS SI COMUNICARE. Fara indoiala, reflectarea oricarei societati moderne, democrate (sau in
drum spre un asemenea ideal) in inile tiparite sau in emisiuni audiovizualizate se face diferit, in functie de realitatileInsesi, de destinatari si interesele lor.
Esentialul este, atunci cand comunicarea sociala tinde spre generalizare, angajand societatea in totalitatea ei, sa