Definirea si clasificarea functiilor socio-culturale ale mass-media imbraca diferite aspecte de ordin metodologicImpuse de mai multi factori: caracterul oranduirii din care deriva regimul de presa; urmeaza, in subsidiar, dar nu lipsit de
semnificatie, factorul apartenenta institutiei de presa/profilul acesteia; in mai larg, participantii la comunicarea
sociala; in sfarsit, tipologia mijloacelor de informare.
Este de retinut faptul ca in pofida diferentelor care separa pe unii dintre specialistii preocupati de functiile mediatice,
punctele comune si nodale ale definitiilor pana acum impuse, deriva, in principal, din opozitia regimuri de presa
despotice/regimuri de presa democrate. Important in ul teoretic si mai ales in cel practic al discutiei despre functii nu
sunt definitiile memorate mecanic, uneori redundante in formulari, ci intentiile, continuturile si tintele pe care acestea le
vehiculeaza ca subsistem/subsisteme ale unui sistem global, sistemul social. In cadrul acestuia esentiala este relatia
mesaje mass-media - public-receptor.
Pe acest fundal, dar mereu raportat la stadiile de evolutie ale societatii, uneori pe termene scurte, de un deceniu-doua
chiar, definitiile functiilor/disfunctiilor se modifica, se contrapun unele altora, se elimina partial, pentru o explicatie logica:
raporturile dintre cei 3-M (M-l=Mass Society, M-2=Mass Culture, M -3=Mass Media) s-au schimbat/se schimba sub asaltul
tehnologiilor performante in telecomunicatii si informatica dar si in conjuncturi socio-politice-culturale specifice unor tari,
ca de pilda, tranzitia spre democratie si stat de drept a fostelor tari totalitariste. Dar chiar in state democrate dezvoltate, cu
traditie de secole in presa, functiile mass-media dezvaluie in spatiile lor de actiune si in finalitati perioade de flux si reflux
si moduri de interpretare impuse cercetatorilor de factorii dinamici ai progresului social de ansamblu.
Vom pune fata in fata, de exemplu, doua ipostaze gandite si formulate de doi recunoscuti teoreticieni francezi, laIntervale calendaristice diferite, pentru a sesiza dinamica "interioara" a dezvoltarii paradigmei functiilor media. Astfel, in
1971, Bernard Voyenne, intr-o solida cercetare a sa, frecvent invocata ulterior in campul SIC, "La presse dans la société
contemporaine" (Paris, A.Colin) aborda functiile sociale ale presei intr-o viziune circulara echidistanta, considerand ca ele
slujesc trei mari teritorii tematice denumite:
1) 1) Informare.
2) 2) Exprimarea opiniilor.
3) 3) Distractie.
Fiecaruia dintre cele trei campuri de actiune ale functiilor subintelese, informative, de opinie si de diverstisment,
(n.V.V.), ii corespundea, de asemenea egal-simetric, un numar de patru directii de investigare tematica subsumate unor
obiective finale. Pentru primul sector, informarea, directiile erau: comunicari, documente (reproduse); noutati (brute);
explicatii (dimensiune interpretativa) si opinii raportate (informatii). Obiectivul urmarit: A cunoaste (= fapte). Pentru
sectorul exprimarea opiniilor, se considerau propice investigatiilor zonele: opinii declarate (ale ziarului); opinii implicate
(climat de prezentare-selectare); opinii sugerate (orientarea continutului) si informatii manipulate. Obiectivul urmarit: Valori
(= a judeca). Ultima sectiune a schemei-cerc, distractie, aducea in atentie spatiile caracterizatoare: joc (divertisment);Identificare pozitiva (eroi); distantare negativa (catastrofe) si evaziune (vis). Obiectivul urmarit: Emotii (= a simti).
Cel de al doilea cercetator al fenomenului, Claude-Jean Bertrand, in modulul Functiile mass-media. Regimuri, actori,
roluri (cf. "O introducere in presa scrisa si vorbita", 2001, Media, Collegium Polirom), aprec iaza ca exista sase suprafete
distincte semnificative pe intinderea carora pot actiona diversele functii mass-media, nenominalizate, avertizandu-ne
lucid: "Pentru a simplifica, putem regrupa toate functiile mass-media din regimul liberal (subl. V.V.) in sase categorii - dar
granitele dintre ele nu sunt intodeauna evidente." (op. cit., p. 35). Reproducem titulaturile celor 6 categorii care sugereaza
prin ele insele domeniile de referinta ale functiilor mediatice, la un interval calendaristic fata de cele comunicate de celalalt
cercetator si intr- o nuantare de ordin tematic reflexiva. Iata-le, enuntiativ:
1) 1) Supravegherea mediului inconjurator.
2) 2) Prezentarea unei imagini despre lume.
3) 3) Transmiterea culturii.
4) 4) Ipostaza de tribuna de dezbatere.
5) 5) Promovarea consumului.
6) 6) Stimularea distractiei.
O concluzie? Poate mai multe, judecand ativ, ceea ce se impune eficient numai in partea aplicativa a lucrarii,
cu trimitere la textele jurnalistice. Totusi, concluzia-suma nu poate fi amanata: oricum ar fi formulate, in aproximativ in
acelasi moment istoric, functiile mass-media se circumscriu solicitarilor de ordin social, politic, cultural care caracterizeaza
societatea respectiva, publicul acesteia, contextul international integrator. Acceptand aceste rationamente putem accepta
ca logice criteriile dupa care C. -J. Bertrand clasifica teritoriile de referinta tematica ale mass-media, implicit ale functiilor
care le corespund, drept criterii viabile, justificabile, aplicabile intr-o societate democrata, in care primeaza un regim de
presa liberal, paralel cu ceea ce s-a cristalizat pregnant in ultimii ani, regimul/modelul serviciului public.
Un alt element comun oricarei functii este cel referitor la structura insasi a functiei, la ce este? ce urmareste? cu ce
se soldeaza? Fie ca sunt functii informative, de serviciu, de opinie, culturale sau distractive (Roger Clause), ele sunt pertotal
sau individual, scop, cerinta, consecinta, asteptare (Denis McQuail), ele polarizeaza un public-receptor eterogen pe
ansamblu dar care se regaseste, identifica si autoidentifica in comunicarea sectoriala de natura multipla: treptele
piramidei cu gama de nevoi spiritual/materiale a indivizilor, in viziunea lui Abraham Maslow ("Motivation and Personallity,
1986, New York).
Cautarea identitatii proprii, raportarea acesteia la semenii din preajma dar si la cetatenii lumii, evidentiaza semnificatia
unei functii generalizatoare in ecuatia national-international, functia (de) antena. Focalizand realitati pe mapamond, valori
culturale, traditii, inovatii, stiluri de viata, peisaje, dezechilibre, mentalitati, miscari sociale, tipologii umane, atitudini
socante - pe scurt universul uman caleidoscopic al Terrei, functia antena este mesagera deopotriva a pozitiv/negativului,
a acordului/dezacordului in ul receptarii. Evident, receptorii lucizi, aparati si de gradul de pregatire intelectuala la care
au ajuns si de bunul simt mostenit/format si intretinut de o anume etica stramoseasca, discern intre bine si rau, intre util siInutil, intre ispita si pericol si se autoplaseaza pe paliere de identitate ale functiilor in sensul lor pozitiv: acord la identitatea
corespunzatoare aspiratiilor sanatoase (Leo Thaer); acceptarea insertiei sociale/purificarii sufletesti (M.Mathien);Implicarea in procesul educational compensator, recreativ (Francis Balle); delimitarea zonelor distractive (Malcom Wiley);
receptarea solicitarilor disociative ale functiei "de prisma" (Cadet et Cathelat).
Opuse efectelor benefice, ale functiilor de tipul celor exemplificate, sunt efectele produse de disfunctii. Intr-un
"inventar functional", Charles R.Wright prezinta mai multe categorii de disfunctii, pentru patru dintre domeniile pe care le
apreciaza ca fiind tipice comunicarii de masa. Astfel: pentru activitatea de supraveghere/informare, functiilor de avertizare
(pericole de orice fel) si functiilor instrumentale (informatii economice, eticizare) le corespund disfunctiile amenintarea
silitatii, imagini asupra "societ atilor mai bune" si crearea de panica. Pentru functiile relationale (selectare, interpretare,
prevedere), care diminueaza amenintarile, evita panicile, sunt socotite ca avand disfunctii marirea conformismului social,
evitarea criticii, sporirea pasivitatii; functiilor de transmitere a culturii, le corespund disfunctiile de depersonalizare, de
restrangere a varietatilor culturale specifice, prin amplificarea actului comunicational de masa. In cel de al patrulea
domeniu, al divertismentului, sunt semnalate disfunctiile de aplatizare a exigentelor si gustului, de diminuare a valorilor
estetice, prin contrapunerea celor "populare".
Un alt teoretician prestigios, Melvin L. de Fleur, a alcatuit o schita operationala a functiilor/disfunctiilor in sistemul
comunicarii de masa:
Functii:
1) 1) Demascarea coruptiei;
2) 2) Apararea libertatilor;
3) 3) Accesul a milioane de oameni la bunurile culturale;
4) 4) Divertisment cotidian pentru publicul larg;
5) 5) Informare asupra evenimentelor.
Acestor cinci functii le corespund cinci disfunctii:
1) 1) Coboara gusturile publicului;
2) 2) Stimuleaza delicventa;
3) 3) Contribuie la degradarea morala;
4) 4) Contribuie la adormirea constiintei politice;
5) 5) Inabuse preocuparile si capacitatea creatoare. (apud I. Dragan, cit., p. 169).
Intr-o fraza finala putem conchide ca functiile mass-media se subordoneaza solicitarilor publicului-receptor in forme
concrete informatoare, modelatoare, reglatoare, compensatoare, prin persuasiune, motivatie si interpretare, contribuind la
socializarea constiintelor, la structurarea opiniilor si comportamentelor, atat cat nu sunt dominate de disfunctii si de alte
ocurente perturbatoare.
CHENAR BIBLIOGRAFIC COMPLEMENTAR
1) 1) Claude-Jean Bertrand (coordonator) - "O introducere in presa scrisa si vorbita", op. cit., cap. 1, "Comunicarea
si mass-media", modele, teorii, campuri, p.17-29 (Rémy Rieffel); cap.2. "Functiile mass-media in regimul liberal", p.
34-40 (Claude-Jean Bertrand).
2) 2) Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach - "Teorii ale comunicarii de masa, op. cit., cap. 8, "Socializarea si
teoriile influentei indirecte", p.205-229.
3) 3) Patrice Flichy - "O istorie a comunicarii moderne", op. cit., cap. 8, "Triumful electronicii: televiziunea siInformatica. Telecomunicatiile, informatica, audiovizualul - pe calea unificarii. Satelitul. "integral numeric", p.176-l90.
4) 4) Daniel Bougnoux - "Introducere in stiintele comunicarii", op. cit., cap. "Ce este o problema de comunicare.
Cercurile comunicarii", p.13- 26.
5) 5) Armand Mattelart, Michèle Mattelart - "Istoria teoriilor comunicarii", op.cit., cap. III, "Teoria informatiei.
Informatie si sistem. Referinta cibernetica. Entropia. Cap. VII, "Autoritatea comunicarii. O lume si mai multe societati,
p. 43-54; 121-l44.
6) 6) Mihai Dinu - "Comunicarea. Repere fundamentale, op. cit. Capitolele l. "Comunicarea: dificultatile unei definiti"
(p. 7-l6); 6, 7, 8: "Comunicarea si cunoasterea interpersonala" (p. 63-76); "Tipuri de comunicare sociala" (p.74-94);
"Functiile si "axiomele" comunicarii (p. 95-l07); modulele 15, 16: "Comunicarea animala" (p. 188-207);
"Comunicarea umana non-verbala" (p.208-215).
7) 7) Mihai Coman - "Introducere in sistemul mass-media", op. cit., modulele: "Sistemul mass-media. Cei trei M:
comunicare, societate si cultura de masa" (p. 13-27); "Functiile socio-culturale ale mass-media" (p. 69-86); "Efecte
ale comunicarii de masa (p.105- 132).
8) 8) Ioan Dragan - "Paradigme ale comunicarii de masa", op. cit., modulele I, IV, V: "Notiunea de comunicare de
masa" (p. 7-53); "Analiza functionala a comunicarii de masa" (p. 160-l99); "Efectele mass-media" (p. 201- 236).
9) 9) Emilian M. Dobrescu - "Sociologia comunicarii", op. cit., modulele 1, 3, 4: "Concepte si orientari specifice" (p.
920); "Tipurile si functiile comunicarii" (p. 35-42); "Teorii asupra comunicarii umane" (p. 43-49).
10) 10) Ion Haines - "Introducere in teoria comunicarii", 1998, Editura Fundatiei "Romania de Maine", modulele I,II,III:
"Introducere in teoria comunicarii", "Moduri si mijloace de comunicare", "Rolul si functiile mass-media in societate" (p.
8-22; 27-61; 77-l15).
11) 11) ctor sinescu - "Functii si efecte ale mass-media in societatea contemporana", loc. cit., p. 19-27.
