Unei realitati mediatice asa de expuse diversitatii si insilitatii, in mod firesc ii corespunde o diversitate de criterii si
sub-criterii polarizate in jurul unor nuclee-tinta de aproximativa tipologie tematica, astfel:
. . presa generalista;
. . presa specializata;
. . presa comerciala;
. . presa de divertisment;
. . presa economico-financiara;
. . presa feminina;
. . presa pentru copii;
. . presa pentru tineri;
. . presa pentru varstnici;
. . presa confesionala;
. . presa administrativa;
. . presa pentru indeletniciri;
. . presa satirico-umoristica;
Nu am epuizat posibilele categorii de presa care tintesc, ca audienta, categoriile de public deduse din insesi
titulaturile formularilor. In mod expres nu am inclus aici presa publicitara, care este prezenta in cel putin doua ipostaze: ca
parte restransa in mai toate publicatiile si ca intreg, de sine statator, in numeroase tipologii. Acest prim criteriu de
clasificare, care ar putea fi numit "destinatarii isi aleg presa", comporta mai multe subclasificari determinate de subcriterii
de alt ordin. Respectivele subclasificari se bazeaza pe o suita de opozitii:
. . presa profit/ presa non- profit;
. . presa neutra/ presa partizanala;
. . presa informativa/ presa de opinie;
. . presa "publica"/ presa privata.
La primul dublet opozitional avem in vedere publicatiile care se autofinanteaza ele insele in scopul obtinerii de profit din
actitatea de presa, care se dirijeaza catre sectorul comercial, in principal, confluent/contopit cu cel publicitar sau cu alte
zone din lumea afacerilor, a serciilor aducatoare de profituri, cum sunt cele imobiliare. Se intelege ca profilul publicatiilor
axate pe autonomie financiara nu poate fi alaturat ca tinuta jurnalistica profilului ziarelor/restelor apartinand institutiilor
non-profit. Acestea sunt publicatiile considerate a fi in slujba serciului public.
Vorbind despre opozitia neutralitate - partizanat, vorbim despre un termen foarte vehiculat, luat ades ea ca blazon de
noblete, termenul independent, intalnit pe frontispiciul diferitelor cotidiene/periodice, in vecinatatea caruia se afla un altul,Independenta. Este greu de crezut/de acceptat ca cei doi termeni definesc un continut, un demers, un final la modul
absolut. Practic nici nu prea este posibil in contextul presei contemporane, care produce bunuri de consum caracterizate
de D. McQuail drept "o marfa sau un serciu vandut unor consumatori potentali, in concurenta cu alte produse media".
(cf. "Mass Communication Theory", London, 1987, Sage Publ., p. 220, apud Mihai Coman, cit. p. 26). Opozitia presaInformativa/presa de opinie este relativ reala, relativ semnificativa, ea desemnand categoria acelor ziare care se
subintituleaza "cotidian de stiri" fata de unele ziare/reste care tin, de asemenea, sa avertizeze cititorii ca sunt publicatii
"de opinie". Sunt si organe de presa care se autorecomanda cu ambele atribute, stiri si opinii, si, in principiu, nu prea se
poate separa informativul de comentativ, cel dintai conditionand existenta celui de-al doilea. Cat priveste ultima pereche
opozitionala, presa "publica" (= presa subventionata de la buget) si presa privata este clar ca cea dintai exprima o vointa
guvernamentala, in vreme ce presa privata isi permite sa ignore orice sistem de presiuni, sa-si conceapa programul
redactional, continutul acestuia (in audiozual cu deosebire) dupa bunul plac, dupa solicitarile aducatoare de profituri.
Institutiile de presa mai pot fi clasificate in functie de alti factori:
a) periodicitatea (publicatii cotidiene, bisaptamanale, saptamanale, editii matinale, de pranz sau de seara, lunare,
bilunare, trimestriale, semestriale, anuale; la ziarele cu aparitie cotidiana mai sunt de semnalat "suplimentele de weekend/
duminicale", iar rareori "editii speciale" (evenimente iesite din comun);
b) tirajele, a caror slitate, crestere remarcabila si fara retururi la vanzare denota o anume popularitate, o anume
prestanta la public, fara sa se deduca de aici ca unele publicatii cu tiraje mai mici sau foarte mici nu sunt/nu pot sa fie
prestante, cautate de cititori;
c) zonele de distributie, care codifica oarecum arbitrar si nu intotdeauna corect o tipologie marcata de titulaturi
precum: ziare centrale, judetene/locale (orasenesti, m unicipale), comunale; in alte tari, "metropolitane", departamentale,
districtuale, regionale, raionale etc.
d) marimea/formatul clasifica ziarele in format/ina mare, tip cotidian central; marime/format intermediar sau
"loid", marime /format mic de tip A 4.
Industrializarea culturii prin accesul de masa al indizilor la tehnologiile comunicarii, in fruntea carora se instaleaza cu
graba Internetul, provoaca noi fisuri si noi balansuri in structurarea consumului cultural la nivel de indid, familie, grup
social si societate depreciind (in unele zone ale presei scrise) si suprasolicitand (in presa electronica) discursul mediatic,
stimuland gustul pentru profetii pesimiste.
