Trasaturi de continut si fidelitate ale produselor mediatice referat

Toate produsele mediatice realizate fie la nivel de institutii de presa generaliste/specializate, fie in retelele marilorIntreprinderi comasate, cunoscute sub numele de industrii culturale, au multe trasaturi prin care se deosebesc, seIndidualizeaza (canalul, genul/emisiunea, codul) dar au si in comun trasaturi care le unesc (autenticitatea, noutatea,
atractitatea). Aceste trasaturi sunt dominate de o caracteristica stringent economica, ineila, care poate diminua,
stopa sau anihila valoarea oricarui produs mediatic, fie articol de ziar, fie emisiunea radiofonica, fie talk-show de
teleziune, ea se numeste perisabilitate. Industriile culturale produc si difuzeaza o imensa varietate de bunuri impartite in
doua mari categorii: a) bunuri culturale, b) bunuri informationale.
Ambele categorii sunt practic marfuri care trebuie sa se vanda in anumite conditii: 1. sa fie de calitate; 2. saIntereseze cumparatorul/consumatorul; 3. sa fie concurentiale la pret (cat mai ieftine); 4. sa furnizeze elementul-surprizaIn universul de asteptari al beneficiarilor. Neintrunind asemenea cerinte sau intrunindu-le partial produsele media den
extrem de repede perisabile, isi pierd valoarea de intrebuintare, ziarul se rupe si se arunca la cos, emisiunea din
audiozual este abandonata prin apasarea butonului de telecomanda/aparatului de radio. Riscurile in economic,
edent disproportionate, sunt pentru toti partenerii de comunicare: intreprinderea producatoare creata prin investitii,
dotata cu tehnologii, organizata birocratic, supusa apasarilor sistemului de costuri generalizate (materii prime, personal
calificat, produse finite, distributie) isi vede produsele nevandute, ziarele returnate, casetele, discurile, filmele de
asemenea, situatii care pot bloca actitatea, o pot intrerupe, cu urmari dintre cele mai nedorite
In opinia lui Bernard Miège tipurile de produse culturale si informationale se delimiteaza dupa criterii valorice careInsa trebuie sa fie bine instrumentate de producatori, din perspectiva unor strategii comerciale corespunzaoare
momentului pietii, gusturilor fluctuante ale cumparatorilor, retelelor concurentiale. De exemplu, o marfa culturala, care se
distribuie "cu bucata" (o sectiune, un disc sau o caseta, un anumit obiect de arta) nu trebuie sa intre in productie cu
certitudinea ca se nde imediat, ca aduce un profit in procent de Daca un editor gandeste astfel, este un naiv, un
neexperimentat sau un bogatas care arunca banii cu galeata la drumul mare. Un probabil editor de acest fel este aerian,
nu stie/sau ignora o trasatura intrinseca a oricarui produs cultural din seria celor amintite: caracterul aleatoriu al valorii de
utilizare. Cine imprima aceasta trasatura unui disc sau unei casete? A raspuns, intre altii, Patrice Flichy (cf. Les industries
de l'imaginaire: pour une analyse économique des mèdias, 1991, Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble, apud
M.Coman, cit., p. 60), care a relevat faptul ca un bun cultural nu traieste izolat, el se integreaza altor bunuri conditionate
de factori ai momentului numiti stil, moda, gust, curent literar, artistic, muzical si asa mai departe. Pentru a nu risca, este
prudent ca, o data cu prospectarea pietii si, dupa posibilitati, a publicului caruia doreste sa-i destineze un anume produs,
editorul sa lanseze, mai intai, cataloage de titluri, seturi mici, miniaturizate de itoare produse, sa cunoasca daca
"vecinii" din aceeasi ograda nu i-au luat-o inainte sau nu-l concureaza din unghiuri comerciale mai avantajoase pentru
consumatori.
In printa celorlalte bunuri cuprinse in ceea ce se cheama flux cultural (ziare, reste, tiparite si difuzate in valuri si cu
continuitate), Bernard Miège le caracterizeaza astfel: sunt bunuri realizate pe diferite suporturi, in cantitati impresionante,
pot fi usor reproduse/multiplicate, aceeasi stire poate fi vanduta mai multor clienti, preturile sunt relativ constante, sunt
bunuri inlocuibile (o stire de radio este inlocuita cu una de ziar, sunt efemere, cu exceptia celor stocate/inregistrate, au
caracter de masa).
Fiecarei categorii de bunuri, Patrice Flichy i- a atribuit o logica distincta. Produsele culturale de tip sectiune, disc, caseta,
CD tin de logica editoriala, produsele informationale, in flux continuu, tin de logica fluxului. Un alt cercetator, Gaetan
Trembley (cf. Les théories des industries culturelles face au progres de la numérisation et de la convergence, 1997, In M.Coman, loc. cit., p. 62), a enuntat deosebirile dintre produsele editoriale si produsele de flux, dupa mai multe criterii,
astfel:
1. Continut fixat durabil pe un suport vs. continut efemer;
2. Continut discontinuu vs. continut tematic continuu;
3. Duplicate fabricate in serie, distribuite treptat vs. prototipuri difuzate instantaneu;
4.Finantare directa (prin cumparare) vs. finantare indirecta (prin venituri din publicitate, reclame).
S-au facut si alte timentari in domeniul productiei de informatie scrisa. Bernard Miège considera ca societatea
cucerita de comunicare dispune cel putin de trei modele dupa care se organizeaza productia industrializata a culturii siInformatiei. Ele sunt: a) Modelul editorial; b) Modelul fluxului; c) Modelul informatiei scrise. Caracteristicile fiecaruia dintre
modele sunt centrate pe probleme de continut, realizatori, difuzare si piete, intr-o ziune de sinteza care ni s- a parut
edificatoare. Iat -o:
a) Modelul editorial, defineste marfurile culturale (opere reproduse pe suporturi achizitionate cu drept de exclusitate;
sau participari care dau dreptul de folosire a operei); functia centrala: editorul; caracteristicile bransei: numeroaseIntreprinderi mici si mijlocii grupate in jurul unor firme in situatie de oligopol; personalul din domeniul conceperii:
remunerare dupa sistemul drepturilor de autor si de reproducere; existenta unor rezervoare de talente; difuzare si surse
de venit: vanzare directa consumatorului; venit proportional cu audienta; caracteristicile pietelor: piata de masa
segmentata.
b) Modelul fluxului, defineste fluxul continuu (care presupune fidelitatea audientei); functia centrala: programatorul;
caracteristicile bransei: organizare cvasiindustriala plus importanta cumpararii de drepturi; personalul din domeniul
conceperii: modelul de baza este cel salarial plus colaboratori; difuzare si surse de venit: indirect, a (para)fiscalitate
si/sau publicitate; caracteristicile pietelor: piata de masa (de obicei nediferentiat ca orientare catre o anumita