Testele alergologice consta in realizarea de teste cutanate sau sanguine pentru a determina care substanta sau alergen este incriminata in declansarea reactiilor alergice. Testele cutanate sunt de obicei realizate deoarece sunt rapide, exacte si in general mai ieftine decat testele sanguine, dar poate fi folosit oricare test .
O cantitate mica din alergenul incriminat este amplasat pe piele sau subcutanat pentru a urmari daca se dezvolta o reactie alergica. Exista 3 tipuri de teste cutanate:
prick testul - acest test este realizat prin plasarea unei picaturi de solutie care contine un posibil allergen pe piele si se efectueaza cateva gratari sau intepaturi care permit solutiei sa patrunda in piele. Daca pe piele apare o roseata sau o zona mai elevata pruriginoasa numita induratie inseamna ca persoana este alergica la alergenul respectiv. Aceasta reprezinta o reactie pozitiva.
testul intradermic - in timpul testarii, o mica cantitate de solutie de alergen este injectata intradermic. Testul intradermic poate fi realizat cand o substanta nu declanseaza o reactie alergica la prick test, dar inca ramane valabila suspiciunea alergiei in cazul persoanei testate. Testul intradermic este mai sensibil decat prick testul dar este mai des pozitiv in randul persoanelor nealergice (rezultat fals pozitiv).
testul patch - pentru acest test solutia de alergen este plasata pe un plasture care este aplicat pe piele timp de 24-72 de ore. Acest test este utilizat pentru a depista alergia cutanata denumita si dermatita de contact.
Testele alergologice detecteaza in sange prezenta substantelor denumite anticorpi. Testele sanguine nu sunt la fel de sensibile ca si testele cutanate dar sunt adesea utilizate in cazul persoanelor care nu pot efectua teste cutanate. Cel mai obisnuit tip de test sanguin este testul de radioimunoabsorbtie (RIA). Este folosit pentru masurarea nivelului sanguin de anticorpi (denumiti imunoglobuline E sau Ig E) pe care corpul le produce ca raspuns la alergenii specifici. Nivelul IgE este deseori crescut la persoanele cu astm . Se utilizeaza pentru persoanele carora nu li se indica testele cutanate, ca de exemplu persoanele care utilizeaza diferite medicamente ca si antidepresivele, care reduc acuratetea testelor cutanate.
Alte teste de laborator , ca de exemplu testele de imunocaptare (ImmunoCAP, UniCAP sau Pharmacia CAP) pot fi utilizate de catre medic pentru a furniza informatii suplimentare.
Testele alergologice sunt efectuate pentru a depista substantele (alergenii) care cauzeaza o reactie alergica.
Testele cutanate
Prick testul poate fi realizat de asemenea pentru:
. a identifica alergenii inhalatori (aerieni) ca de exemplu: semintele, tutunul, praful, penele si parul de animale;
. identificarea alergenilor alimentari (ca de exemplu ouale, laptele, alunele, nucile, pestele, soia, graul sau stridiile);
. a determina daca o persoana este alergica la un medicament sau la venin de insecte.
Testul sanguin
Un test sanguin al unei probe de sange poate fi realizat in schimbul unui test prick daca o persoana:
prezinta urticarie sau alta afectiune dermatologica, ca de exemplu eczema , ceea ce face mai dificil de interpretat rezultatele testelor cutanate
nu se poate opri administrarea de medicamente ca antihistaminice sau antidepresive triciclice, care previn sau diminueaza reactia fata de o substanta, chiar daca o persoana este alergica la acea substanta
a prezentat o reactie alergica severa (anafilaxie)
a prezentat teste cutanate pozitive pentru multe alimente. Testele de radioimunoabsorbtie (RIA) pot indentifica alimentele fata de care persoana este cea mai alergica.
Multe medicamente pot afecta rezultatul acestui test . Se recomanda sa se comunice medicului toate medicamentele administrate, atat cele prescrise cat si cele neprescrise. Ar putea fi necesara oprirea administrarii unor medicamente ca si antidepresivele triciclice si antihistaminele ca si cetirizina (Zyrtec ), fexofenadina (Allegra) si loratadina (Claritin) inainte de realizarea unui test alergologic cutanat.
Antidepresivele triciclice si medicamentele antihistaminice nu afecteaza rezultatele testului de radioimunoabsorbtie. Totusi, ar trebui sa se evite realizarea unei scintigrafii (osoase sau tiroidiene) cu o saptamana inainte de programarea unui test RIA.
Sa nu se consume alcool si bauturi care contin cofeina inainte de efectuarea unui test RIA. Ar trebui restrictionat consumul alimentar si lichidian inaintea efectuarii unui test cutanat sau de radioimunoabsorbtie.
Sa se discute cu medicul despre orice motive de ingrijorare referitoare la necesitatea efectuarii testului, despre riscuri, despre modul cum trebuie realizate sau despre rezultatele indicate.
Medicul curant care realizeaza testul prick sau testul intradermic va:
curata locul testat cu alcool (de obicei la nivelul spatelui sau pe antebrat)
se plaseaza picaturi din alergenul testat pe piele la o distanta de 2,5-5cm
intre ele. Astfel se permite testarea mai multor substante in acelasi timp;
se inteapa pielea sub fiecare picatura cu un ac. Acul trece prin picatura si permite unor alergeni sa penetreze pielea. Pentru testele intradermice, un ac este folosit pentru injectarea solutiei de alergen in profunzimea pielii;
se verifica pielea dupa 12-15 minute pentru a observa rosirea, aparitia unei zone elevate pruriginoase denumite induratie. Daca apare o induratie, inseamna ca persoana testata este alergica la acel alergen (aceasta este denumita reactie pozitiva).
Un test prick alternativ utilizeaza un dispozitiv cu 5-10 capete, care e introdus intr-un recipient care contine alergen. Acest dispozitiv este pus in contact cu pielea si se preseaza astfel incat toate capetele sa patrunda in piele in acelasi timp.Daca testul prick este negativ se poate recurge la testul intradermic. Testul prick este realizat in mod obisnuit primul, deoarece testul intradermic prezinta un risc mai crescut de a declansa o reactie alergica grava.Efectuarea unui test prick si a unui test intradermic dureaza mai putin de o ora.Un test cutanat care utilizeaza plasturi foloseste doze mici din alergenul suspectat. Pentru acest test:
dozele de alergeni sunt plasate pe plasturi;
plasturii sunt aplicati pe piele (de obicei pe spate). Aceasta dureaza in mod normal aproximativ 40 de minute, depinzand de numarul de plasturi folositi;
plasturii vor fi mentinuti pe piele pentru 24-72 de ore. Sa nu se faca dus sau baie si sa nu se efectueze activitati care cauzeaza transpiratii excesive. In aceasta situatie plasturii se pot desprinde si cadea de pe piele;
plasturii vor fi indepartati de catre medic si pielea va fi verificata daca apar semnele unei reactii alergice.
Medicul atunci cand recolteaza mostra de sange va:
strange o banda elastica in jurul bratului superior pentru a opri fluxul sanguin. Aceasta face ca venele situate dedesubtul benzii sa se dilate, fiind mai usoara punctia venei (introducerea unui ac in vena);
curata locul punctiei;
punctiona vena, fiind nevoie mai mult de un ac;
atasa un tub la nivelul acului pentru a-l umple cu sange
indeparta banda de la nivelul bratului cand este suficient sange recoltat
va aplica o presiune la nivelul punctiei si apoi un bandaj.
Mostra de sange va fi pusa intr-o hartie special tratata si va fi trimisa la laborator pentru a determina daca sunt prezenti anticorpii alergenului testat. Daca sunt detectati anticorpii specifici inseamna ca este prezenta alergia fata de un anumit alergen.
Testul prick si testul intradermal pot produce o senzatie de intepare usoara cand este prelevata fiecare proba.
Daca apare orice reactie alergica la unul dintre testele cutanate, ar putea fi prezent pruritul, sensibilitatea si tumefierea zonei cutanate la nivelul careia au fost aplicate solutiile alergenice. Dupa efectuarea testarii, un material racoros sau o crema care contine corticosteroizi poate fi folosita pentru a diminua pruritul sau tumefierea.Daca se realizeaza un test cutanat utilizand plasturi si apare prurit intens si durere sub oricare dintre plasturi, se indeparteaza plasturii si se anunta imediat medicul.
Testul sanguin
S-ar putea sa nu se resimta durere in timpul punctiei cutanate sau sa se simta pentru scurt timp o intepatura sau ciupitura in momentul in care acul penetreaza pielea. Unele persoane simt o senzatie dureroasa de intepatura in timp ce acul se afla in vena. Totusi, multe persoane nu simt nici o durere sau prezinta un disconfort minor in timp ce acul este pozitionat in vena.
Testele cutanate
Riscul major pe care il prezinta atat testul prick cat si testul intradermal este reprezentat de o reactie alergica grava denumita anafilaxie. Simptomele acestei reactii alergice grave cuprind: prurit, wheezing (respiratie suieratoare), tumefierea fetei sau a intregului corp, dispnee si hipotensiune care poate determina aparitia socului. O reactie anafilactica poate fi fatala si reprezinta o urgent medicala. Asistenta medicala de urgenta este intotdeauna necesara in cazul unei reactii anafilactice. Totusi, reactiile alergice grave sunt rare, mai ales in cazul testului prick.Daca se realizeaza un test cutanat utilizand plasturi si apare mancarime intensa si durere sub oricare dintre plasturi, se indeparteaza plasturii si se anunta imediat medicul.
Testele sanguine
Exista un risc foarte redus in cazul prelevarii de sange dintr-o vena:
o poate aparea o mica echimoza (vanataie) la locul punctiei. Se poate diminua riscul aparitiei echimozei prin mentinerea unei presiuni la nivelul punctiei pentru cateva minute dupa ce acul este extras
o rareori, vena se poate inflama dupa ce mostra de sange a fost prelevata. Aceasta afectiune poarta denumirea de flebita si este de obicei tratata prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi
o continuarea sangerarii poate reprezenta o problema pentru persoanele cu afectiuni hematologice. Aspirina, warfarina (Coumadin) si alte medicamente anticoagulante pot favoriza sangerarea. Daca este prezenta o tulburare de sangerare sau tulburare de coagulare sau daca se utilizeaza medicamente anticoagulante, sa se anunte medicul inainte de efectuarea punctiei venoase.
Testele alergologice consta in efectuarea unui test cutanat sau sanguin pentru a determina care substanta sau alergen poate declansa o reactie alergica la o persoana.
Testele cutanate
Testele cutanate se realizeaza prin expunerea persoanei la alergenii suspectati si urmarirea aparitiei unei reactii ulterioare. Rezultatele testelor cutanate vor fi disponibile imediat ce testarea este realizata.
Interpretarea rezultatelor testelor alergologice cutanate:
normal (negativ) - nici o zona elevata rosiatica (numita induratie) nu apare ca reactie la aplicarea alergenului
anormal (pozitiv) - o induratie determinata de catre alergen este cel putin cu 3 mm mai mare decat o reactie negativa mai mare. Cu cat induratia are un diametru mai mare, cu atat este mai sigur ca persoana testata este alergica la alergenul respectiv.
Testele sanguine
Testele sanguine depisteaza prezenta anticorpilor fata de diferiti alergeni in sange. Rezultatele testelor alergologice sanguine sunt de obicei disponibile in 7 zile.
normal (negativ) - nivelul de imunoglobuline E (Ig E), un tip de anticorpi, sunt la fel ca si la persoanele care nu prezinta alergie
anormal (pozitiv) - nivelul imunoglobulinelor E (Ig E), anticorpi pentru un tip specific de alergen prezinta un titru sanguin de 4 ori mai ridicat decat in mod normal.
Conditiile pentru care nu se recomanda efectuarea testelor sau situatii in care rezultatele nu sunt concludente cuprind:
utilizarea de medicamente, ca si antihistaminicele sau antidepresivele triciclice
efectuarea unei scintigrafii (osoase sau tiroidiene) cu o saptamana inainte de realizarea unui test de radioimunoabsorbtie (RIA)
infectii parazitare
consumarea de alcool si bauturi care contin cofeina
efectuarea de exercitii care cauzeaza o transpiratie excesiva
aplicarea unui plasture cutanat umed.
De retinut!
nu sunt necesare testele alergologice daca apar alergii minore care sunt usor de controlat prin tratament medicamentos sau prin schimbarea stilului de viata
testele cutanate:
reprezinta metoda cea mai usor de realizat si mai ieftina pentru a identifica alergiile la majoritatea indivizilor
sunt mai exacte decat testele sanguine pentru a identifica alergenii inhalatori (receptati pe cale aeriana), ca de exemplu de la nivelul copacilor, polenul, praful sau parul animalelor de casa
nu pot determina daca o persoana este alergica la diferite alimente. Testari suplimentare (ca si eliminarea alimentului respectiv din dieta) pot fi necesare pentru a identifica aceasta
pot fi neplacute atat pentru copii cat si pentru parinti
pot sa dureze 3-4 ore
testele alergologice sanguine:
sunt mai putin sensibile decat testele cutanate. Cu toate acestea, este posibil ca o persoana sa prezinte reactie pozitiva la un test cutanat si sa prezinte reactie negativa la testul sanguin
nu sunt afectate de catre antihistaminice sau antidepresivele triciclice, astfel ca nu este necesara intreruperea administrarii acestor tipuri de medicamente pe timpul testarii
pot reprezenta o buna optiune daca persoana prezinta o piele foarte sensibila sau o afectiune dermatologica ca si eczema, care va ingreuna interpretarea unui test alergologic cutanat
nu vor cauza reactii alergice. Pot fi folosite daca a fost prezenta in trecut o reactie alergica grava
sunt mai scumpe decat testele cutanate
ar putea fi necesara testarea pentru o alergie fata de latex inainte de o interventie chirurgicala majora daca a existat o expunere frecventa la latex in antecedente. Testele alergologice sanguine sunt utilizate in aceasta situatie. Daca este prezenta alergia la latex, se recomanda sa nu se foloseasca produsele pe baza de latex in timpul interventiei sau al convalescentei
alte teste sanguine, ca si testul imunofluorescentei, testarea antigenica multipla simultana si reactia ELISA (proba imunoabsorbtiei enzimelor linkate) sunt cateodata folosite pentru a identifica alergenii.
Realizarea testelor cutanate specifice necesita preparate de antigen corespunzatoare (extracte de antigen, alergenul complet sau proteine conjugate), preparate care sa contina substanta biologic activa, care sa produca o reactie cutanata pozitiva la subiectii sensibilizati, cu expunere profesionala specifica. Evaluarea sensibilitatii si a specificitatii testelor cutanate prin intepatura (prick test) sau a celor intradermice, se realizeaza pentru fiecare preparat antigenic in parte.
Avantajele testelor cutanate sunt acelea de a fi rapide, ieftine, simplu de realizat si relativ sigure (lipsite de reactii adverse); inconvenientele pentru pacient sunt minore. Testele cutanate cu alergeni ubicuitari sunt realizate cu scopul de a decela terenul atopic al pacientilor; utilizarea diferitelor extracte alergenice pentru testarile cutanate specifice are importanta in orientarea diagnostica la pacientii la care functia pulmonara este alterata si deci, la care, testele inhalatorii de provocare bronsica specifica nu se pot realiza.
Limitele testelor cutanate constau in faptul ca ele nu sunt aplicabile pentru majoritatea antigenelor cu greutate moleculara mica si in cazul in care reactia astmatica nu este mediata prin IgE. Este de retinut ca evidentierea unei sensibilizari cutanate la un anumit alergen nu este suficienta pentru a demonstra ca alergenul respectiv este responsabil de producerea reactiei astmatice, desi - in unele situatii - asocierea dintre testul cutanat pozitiv si boala, la subiectii expusi, poate fi de mare ajutor.
Testele in vitro permit decelarea de anticorpi specifici unor alergeni in diferite lichide biologice; astfel, ele confirma sensibilizarea, demonstrata si prin testele cutanate, fiind insa mai putin sensibile decat acestea. Din aceasta cauza, testele in vitro reprezinta rareori o alternativa fata de testele cutanate. Pentru efectuarea testelor in vitro, sunt necesare antigene corespunzatoare, respectiv extracte de proteine conjugate. Avantajele testelor in vitro constau in siguranta lor si lipsa inconvenientelor pentru pacienti. Ele sunt preferabile testelor cutanate, atunci cand preparatele de antigen utilizate sunt iritante, toxice, cu efect mutagen sau pacientii investigati se afla sub terapie de intretinere, care nu poate fi sistata. Dintre testele in vitro, amintim dozarea IgE totale si specifice si testul de eliberare a histaminei din bazofile.
Date privind experimentele pe animale1
In vederea realizarii prezentului raport, 26 de state membre au furnizat informații privind
experimentele pe animale, desfașurate pentru evaluarea siguranței produselor cosmetice in
2005 și 2006. Deși i-au fost adresate solicitari repetate, Portugalia nu a comunicat nicio
informație pentru realizarea prezentului raport, in conformitate cu prevederile articolului 9
litera a) din directiva privind produsele cosmetice. Conform celor indicate in scrisoarea de
atenționare adresata statelor membre, Comisia va lua in considerare deschiderea procedurii
privind incalcarea dreptului comunitar.
Potrivit informațiilor transmise, ingredientele produselor cosmetice nu au fost experimentate
pe animale decat pe teritoriile Franței2 și in Romania. Aceste state membre au furnizat
informații detaliate, inclusiv durata experimentelor, parametrii toxicologici, speciile și
numarul de animale utilizate in cadrul experimentelor (Tabelul 2).
In total, aproximativ 2 276 animale in 2005 și aproximativ 1 329 animale in 2006 au fost
utilizate in cadrul experimentelor desfașurate pentru evaluarea siguranței ingredientelor
produselor cosmetice (Tabelul 1). Celelalte 24 de state membre au declarat ca nu au realizat
astfel de experimente pe animale pe teritoriile lor in 2005/2006 sau ca nu pot furniza
informații din motivele explicate mai jos (a se vedea punctul 3.b).
Numarul de animale utilizate in funcție de parametrii toxicologici (2005/2006) - Tabelul 2
TIPURI DE EXPERIMENTE/țARI ROMANIA FRANțA
2005 2006 2005 2006
Iritare cutanata 165 248
Iritare oculara 205 250
Sensibilitate cutanata 40 40 1 473 455
Fotosensibilitate 132 113
Toxicitate orala 261 223
Numarul total de animale utilizate pentru evaluarea siguranței produselor cosmetice reflecta o
scadere semnificativa in comparație cu cifrele din ultimul raport (2003: 1618, 2004: 8998).
Intr-adevar, cifrele pentru 2006 sunt inferioare clor din 2003, chiar daca doisprezece3 state
membre noi au aderat la Uniunea Europeana in perioada respectiva.
Potrivit ultimului raport, numarul raportat de animale utilizate in cadrul experimentelor din
domeniul produselor cosmetice sau de toaleta este in continuare redus in comparație cu
numarul total de animale utilizate in scopuri experimentale și in alte scopuri științifice. "Al
cincilea raport privind statisticile referitoare la numarul de animale utilizate in scopuri
experimentale și in alte scopuri științifice in statele membre ale Uniunii Europene"4 a aratat ca
8% din numarul total de animale utilizate in scopuri experimentale sunt utilizate pentru
evaluari toxicologice și pentru alte evaluari in materie de siguranța, cele din domeniul
produselor cosmetice reprezentand 0,5%.
2.3. Evaluarea datelor prezentate
In august 2007, Comisia a solicitat statelor membre sa trimita date exacte referitoare la
numarul și tipul de experimente pe animale care au avut loc in 2005 și 2006 in domeniul
produselor cosmetice in conformitate cu articolul 9 litera a) din directiva privind produsele
cosmetice. Comisia a specificat ca aceste informații ar trebui sa includa, de asemenea,
explicații precise privind semnificația cifrelor transmise și modul in care au fost colaționate
datele.
In plus, Comisia a anexat la solicitarea respectiva orientarile anunțate in raportul din 2005
pentru a facilita generarea și colaționarea cu exactitate a datelor referitoare la experimentele
pe animale in domeniul produselor cosmetice.
2.3.1. Principalele explicații oferite de statele membre:
Majoritatea statelor membre au raspuns ca nu s-au efectuat experimente pe animale in
domeniul produselor cosmetice in 2005 și 2006 pe teritoriile lor. Principalele explicații oferite
in sprijinul acestor raspunsuri au fost urmatoarele:
Legislația naționala interzice efectuarea de experimente pe animale in scopul testarii
și realizarii produselor cosmetice și ale ingredientelor acestora. Este interesant de
observat ca pe alocuri anumite state membre menționeaza ca experimentele in
domeniul produselor cosmetice sunt interzise atunci cand se inscriu in cadrul testelor
cu utilizari multiple.
- Legislația naționala stipuleaza ca experimentele pe animale trebuie sa fie autorizate
pentru a fi legale și, prin urmare:
- nicio autorizație nu a fost acordata laboratoarelor in vederea testarii și
elaborarii produselor cosmetice și ingredientelor acestora;
- nu exista unitați autorizate pentru a efectua experimente pe animale in
domeniul produselor cosmetice.
- Urmatoarele elemente nu exista pe teritoriile naționale ale statelor membre:
- instalații pentru desfașurarea experimentelor pe animale in domeniul sanatații
umane sau
- laboratoare conforme cu cerințele bunelor practici de laborator in cazul in care
studii neclinice privind sanatatea și siguranța mediului ar putea fi efectuate.
- Autoritațile responsabile cu verificarea produselor cosmetice și supravegherea pieței
nu realizeaza sau autorizeaza experimente pe animale in scopul unor astfel de
verificari.
- O scrisoare și un chestionar au fost trimise reprezentanților fabricanților de produse
cosmetice.
- Autoritațile competente au verificat dosarul de informații cu privire la produse care,
in conformitate cu articolul 7 a, alineatul (1) litera h) din directiva privind produsele
cosmetice, trebuie sa conțina "date privind orice test efectuat pe animale de catre
producator, agenții sau furnizorii acestuia, cu privire la realizarea sau evaluarea
siguranței produsului sau a ingredientelor sale, inclusiv testarile pe animale
efectuate in vederea indeplinirii cerințelor actelor cu putere de lege și normelor
administrative ale țarilor nemembre". Autoritațile nu au gasit nimic care sa sugereze
ca substanțele chimice utilizate ca ingrediente ale produselor cosmetice au fost
testate pe animale.
2.3.2. Detalii referitoare la dificultațile intalnite de statele membre
Anumite state membre precizeaza in raspunsurile lor dificultațile intalnite in etapa de
colectare a informațiilor.
Potrivit raportului anterior, produsele chimice sunt rareori testate pe animale numai pentru
utilizarea lor ca ingrediente ale produselor cosmetice, iar majoritatea experimentelor pe
animale sunt realizate de catre fabricanții de substanțe chimice care au in vedere utilizari
multiple ale acestora (reprezentanții industriei estimeaza ca aproximativ 80-90% din
ingredientele produselor cosmetice sunt testate pentru utilizari multiple). Prin urmare, anumite
state membre au semnalat ca este dificil de determinat care rezultate ale caror cercetari pot fi
considerate ulterior ca fiind destinate industriei produselor cosmetice.
Suedia a explicat ca nu se considera in masura sa furnizeze informațiile solicitate, deoarece
din punctul ei de vedere nu dispune de un temei legal care sa ii permita sa solicite astfel de
date de la intreprinderi. Intr-adevar, informațiile prevazute la articolul 7 a alineatul (1) litera
h) nu trebuie sa fie ușor accesibile decat autoritaților competente din statul membru.
Metode de determinare in vivo a eficientei produselor cosmetice
Dincolo de imaginea de "produs bun" formata in subconstientul nostru ca rezultat al publicitatii, un produs cosmeceutic sau cosmetic activ trebuie sa fie cu adevarat eficient. Laboratoarele de productie cu traditie si cu activitate de cercetare detin metode verificate si omologate pentru determinarea in vivo a eficientei unui produs cosmetic. Importatorii de produse cosmetice incep sa puna la dispozitia farmacistilor date concrete, rezultate probate ale respectivelor laboratoare dermo-cosmetice.
Asadar, acum nu mai este suficient sa se afirme despre un produs " pentru ca meriti!", ci va trebui ca produsul sa merite banii consumatorului, deci sa aiba o eficienta dovedita.
Iata care sunt principalele metode instrumentale, folosite de laboratoarele prestigioase pentru a verifica eficienta produsului dermo-cosmetic, atunci cand il lanseaza pe piata.
Corneometria este metoda cea mai acceptata pentru evaluarea hidratarii epidermice. Metoda se bazeaza pe masurarea permeabilitatii electrice a epidermului. Apa detine o constanta dielectrica mare (81), total diferita de a altor substante organice din structura epidermului (majoritatea sub 7). Astfel, o mica crestere a concentratiei apei din epiderm va determina o crestere mare si sesizabila de constanta dielectrica a epidermului. Metoda este extrem de sensibila si utila pentru a evalua capacitatea hidratanta a unui produs cosmetic ce se doreste a fi hidratant (produs ce contine uree, ceramide, alfa-hidroxiacizi).
Sebometria este metoda cea mai acceptata pentru evaluarea ratei secretiei sebacee. Principiul sebometriei este masurarea fotometrica a lipidelor de la suprafata pielii. Masurarea corecta trebuie sa se realizeze pentru mai multe zone de piele (tinand cont de repartitia si densitatea glandelor sebacee), pe o durata de 30 secunde. Rezultatul se exprima in mg sebum /cm2 suprafata cutanata. Metoda este utila pentru a evalua capacitatea seboreglatoare a unor noi ingredienti antiseboreici: inhibitori naturali de 5-alfa reductaza, fitoestrogeni, masti cu zinc, spironolactona in aplicatie locala (in studiu).Cutometria si twistometria sunt metode acceptate pentru determinarea elasticitatii pielii, metodele fiind oarecum echivalente.
Cutometria se bazeaza pe aspiratia sau elongatia straturilor profunde cutanate (epiderm, derm superficial si profund) atunci cand se aplica o presiune negativa: 20 - 500 mbar pe o mica suprafata cutanata. Cu cat patrunderea straturilor profunde in deschiderea aparatului este mai mare, cu atat elasticitatea tesuturilor este mai buna.
Twistometria ofera rezultate similare, dar se bazeaza pe capacitatea de vibratie cutanata indusa de un resort milimetric. Determinarea elasticitatii cutanate este necesara pentru evaluarea unui produs ce isi propune sa aiba efect antiaging, de stimulare a ciclului de viata al fibroblastului, sau unui produs cu elastina ori colagen.
Pentru determinarea reliefului cutanat, incluzand riduri si evolutia in timp a ridurilor sub un anume tratament cosmetic, exista unele metode imagistice, cum ar fi : ecografia cutanata si skin-visiometria. Aceasta din urma se bazeaza pe transmisia luminii data de o amprenta fina de silicon a unei arii cutanate. Amprenta este colorata in albastru, iar absorbtia luminii albastre este o constanta cunoscuta. Vizualizarea acestei probe se bazeaza pe legea absorbtiei luminii (Lambert Beer) aplicata pentru proba de silicon, si transpusa tridimensional pe un monitor. Imaginile pot fi stocate si repetate in timp, pentru a fi comparate evolutiv.
Inca multe alte metode imagistice isi disputa suprematia pentru diagnosticul evolutiv in celulita, intre care: termografia cu cristale lichide a suprafetei cutanate, evaluarea imagistica Laser Doppler a sistemului capilar, evaluarea imagistica prin ultrasonografie, evaluarea suprafetei cutanate prin topografie cutanata si observarea macroreliefului cutanat prin fotografii digitale.
Daca la toate aceste argumente stiintifice si publicitare se adauga si factorul traditie si notorietate a laboratorului producator, constatam cat de dificila devine consilierea farmaceutica.
Istoric
Experimentele pe animale se regasesc inca din cele mai vechi timpuri ale istoriei. In Grecia Antica vivisectia se practica in scopul observarii structurii si functiei organelor la animalele vii. In timpul Imperiului Roman, Galen dezvolta vivisectia, ce devine un instrument important in cadrul investigatiilor fiziologice. Astfel, se practica ligaturarea ureterelor, demonstrandu-se functia lor de transport a urinei de la rinichi la vezica urinara si se sectioneaza maduva spinarii la diferite niveluri pentru a se stabili relatiile intre diferiti nervi spinali si zonele de inervatie la nivelul corpului (Post, 2004). In Evul Mediu, experimentele pe animale devin mai rare, iar teoriile stiintifice antice sunt privite cu scepticism. Totusi, la sfarsitul Evului Mediu, se publica o serie de carti despre anatomia organismului uman (Andreas Vesalius, carti de fiziologie - William Harvey), care studiaza prin metoda vivisectiei circulatia sangelui in organism.
In anii 1800 experimentul pe animale ramane singura metoda de a elucida diferite procese fiziologice. Francois Magendie utilizeaza experimentele pe animale si demonstreaza modul de actiune al stricninei, functionarea sistemului nervos si mecanismul de producere a varsaturii. Claude Bernard, utilizand aceleasi metode, descopera nervii vasomotori, activitatea de glicogeneza a ficatului si activitatea digestiva a pancreasului (Claude Bernard, Introducere in studiul medicinei experimentale, 1865). Marile descoperiri ale medicinei - cum ar fi vaccinul antirabic al lui Louis Pasteur, in 1885 - se realizeaza prin infectarea unui numar mare de caini si iepuri cu aceasta boala, iar obtinerea antitoxinei difterice, in 1891, se face dupa injectarea porcilor de Guineea cu toxina difterica (Post, 2004).
In secolul XX, utilizarea animalelor in scop experimental se extinde, depasind domeniile farmacologiei si fiziologiei, fiind folosite si in domenii cum ar fi psihologia, testarea produselor cosmetice, testarea diferitelor produse medicamentoase si a altor produse de larg consum.
In ceea ce priveste opozitia in lumea occidentala fata de experimentarea pe animale, ea este de data relativ recenta. Unele obiectii au aparut inca din anii 1600, dar ele au fost doar exceptii si nu au reprezentat decat pareri personale ale unor oameni de stiinta, neconstituindu-se in curente filozofice care sa condamne utilizarea animalelor pentru experiente. De exemplu, filosoful francez Rene Descartes considera ca animalele sunt "insensitive automata". Societatea in general, asocia omul cu ideea de dominare a animalelor pe care le putea utiliza dupa propria sa placere. In general experimentele pe animale sunt justificate pe baza ideii ca sunt folositoare omenirii si ca pot contribui la o mai buna intelegere a proceselor naturale.
Odata cu aparitia umanitarismului, apar si primii filosofi partizani ai drepturilor animalelor. William Hogarth publica monografia Cele patru stagii ale cruzimii, referindu-se la tratamentul barbar la care sunt supusi cainii si pisicile, iar Jeremy Bentham argumenteaza ca abilitatea animalelor de a simti durerea le confera acestora dreptul la consideratii de ordin moral.
In Anglia, vivisectia continua sa existe in paralel cu cresterea numarului de caini si pisici tinuti ca animale de companie. Este momentul in care apar primele organizatii de protectie a animalelor, cum ar fi Societatea de Protectie a Animalelor susceptibile de a fi folosite pentru vivisectie, infiintata de Frances Power Cobbe in anul 1875). In anul 1892, Henry Salt in cartea Drepturile Animalelor considerate in relatie cu progresele sociale condamna orice forma de abuz asupra animalelor, cu exceptia experimentelor medicale.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, guvernele a numeroase tari aloca fonduri imense in scopul cercetarii medicale. Se remarca o crestere a numarului de animale folosite in laboratoare. Totusi, intre anii 1970-1980 izbucnesc cateva scandaluri mari legate de abuzurile la care sunt supuse animalele de laborator. In anul 1975 Peter Singer publica lucrarea Animal Liberation care sustine ideea drepturilor animalelor. Incepand cu anii 1980, numeroase companii producatoare de cosmetice incep sa renunte la testarea produselor lor pe animale. Totodata, se adopta de catre organizatiile internationale o serie de acte legislative ce prevad reducerea numarului de animale utilizate in experimente, reducerea disconfortului produs la animalele de laborator prin diferite metode anestezice si analgezice si inlocuirea lor cand este posibil cu diferite modele matematice sau cu culturi de tesuturi (Post S.G., 2004).
Spre deosebire de lumea occidentala, in India respectul pentru animale exista din cele mai vechi timpuri. Jainismul - o forma religioasa intermediara intre brahmanism si budism, aparuta in perioada precrestina - are in centru doctrina karmei si implica numeroase reincarnari pana la forma finala, in care sufletul este eliberat de povara formei pamantesti si se bucura de forma finala, pur spirituala. Jainismul considera sacra orice forma de viata, iar acest principiu este pus in practica mult mai riguros decat o fac budismul si brahmanismul. In brahmanism este tolerata taierea animalelor pentru alimentare, ca ofranda pentru zei sau in cinstea oaspetilor. Budistii, la randul lor, accepta sa manance hrana de origine animala cu ocazia unor sarbatori importante. Jainistii nu accepta nici un fel de hrana de origine animala, prefera sa se lase muscati de insecte, iar cand pleaca din casele lor au intotdeauna cu ei niste maturi pentru a indeparta orice fel de vietate din calea lor.
Cercetarea pe animale -
experimente si cazuri de abuz
In prezent, oponentii experimentelor pe animale condamna cel mai mult utilizarea acestora in testele LD-50, in testele Draize (utilizandu-se iepurii, se masoara gradul de iritare la nivelul ochilor produs de diferite produse cosmetice) si in cazul experimentelor psihologice (instinctul matern studiat pe puii de maimuta).
In cazul experimentelor militare au fost iradiate maimute pentru a se observa care sunt efectele expunerii la radiatii si care sunt modificarile comportamentale induse de radiatii. In Texas sunt si in prezent conduse experimente care utilizeaza maimute cu scopul de a urmari capacitatea de a utiliza un simulator de zbor ante si postiradiere a sistemului nervos central (Pence, 1990). In centrele universitare, in special facultatile de medicina veterinara, sunt folosite adesea animale cu scopul de a invata studentii diferite proceduri chirurgicale.
Un caz celebru de abuz asupra animalelor de laborator este experimentul efectuat pe primate cu scopul de a simula leziunile cerebrale de la oameni. Acest experiment s-a desfasurat la Facultatea de Medicina a Universitatii din Pennsylvania. In anul 1984, cinci membri ai grupului ALF - Animal Liberation Front - au reusit sa sustraga din laboratoarele facultatii o serie de casete video care prezentau experimentele efectuate pe babuini. Aceste casete au fost distribuite in toata presa americana si infatisau diferite metode de producere a leziunilor cerebrale la maimute. Desi ulterior conducerea facultatii a incercat sa dezminta ca ar fi existat un abuz asupra animalelor, sub presiunea opiniei publice experimentele au incetat, iar laboratorul a trebuit sa fie inchis (Pence, 1990). Ceea ce s-a reprosat cel mai mult cercetatorilor a fost lipsa anestezierii animalelor, efectuarea de leziuni multiple la maimute fara un scop stiintific bine definit, intretinerea animalelor in conditii improprii, lipsa unui personal veterinar care sa asigure intretinerea corespunzatoare a animalelor.
