BEHAVIORISMUL SI NEOBEHAVIORISMUL - COMPORTAMENTUL CA OBIECT AL PSIHOLOGIEI referat



Behaviorismul a aparut in SUA ca o reactie fata de introspectie (aceasta din urma fiind combatuta de filosofie -curent pragmatist-, zoopsihologie si psihologia generala).
Behaviorismul a fost promovat de Watson care era zoopsiholog. El era nemultumit de lipsa de aplicabilitate a curentelor structuralist si functionalist (in ce masura descompunerea starilor mintale in elementele lor componente ii este utila omului pentru a-si dirija viata, a.si ghida conduita, a-si satisface trebuintele, a se adapta la mediu?).
Constiinta era, dupa el, o ipoteza inaccesibila cercetarii, a carei existenta reala nu putea fi rificata.
Watson propune schimbarea: ® obiectului psihologiei - comportamentul (ce poate fi studiat si cuantificat);
® metodelor de instigatie (folosirea unor metode poziti);
® finalitatea - formularea unor legi ale comportamentului care sa fie folosite pentru eficientizare.
Behaviorismul traditional:
. studiaza comportamentul (ansamblul raspunsurilor fata de stimulii din mediu). Behavioristiiconsidera ca fenomenele psihologie debuteaza cu un stimul si inceteaza cu un saspuns T schema S - R (relatia directa, nemijlocita);
. are ca scop prederea R stiind S si inrs;
. viata psihica cuprinde 3 tipuri de comportamente (care formeaza personalitatea umana):



- viscerale (exteriorizarea emotiilor: frica, manie, furie);
- motorii (comportamente manipulati, posturale, locomotorii);
- laringeale (comportamente rbale datorate miscarii laringelui).
. constiinta, imaginile, procesele cerebrale sunt negate
. procesele psihice superioare (gandirea, memoria, imaginatia) au fost reduse la comportamente observabile si obiectivizate: - imaginile vizuale = tensiuni musculare ale ochilor;
- reprezentarile = amintirea senzatiilor kinestezice;
- gandirea = vorbirea cu voce joasa, in sine.
. invatarea este singura modalitate de formare a comportamentelor, individul fiind rezultatul unor procese de conditionare lenta pe care el nu le poate influenta (el nu poate influenta mediul care actioneaza asupra lui pentru a-si modifica personalitatea).
Watson considera ca observarea si descrierea comportamentului erau suficiente pentru predictia si controlul lui, eliminand explicatia din psihologie. Omul behaviorist este concret, real, solicitat si determinat in actiunile sale de mediul natural si societatea in care traieste ("suntem ceea ce facem si facem ceea ce mediul ne cere sa facem").
Dupa M. Richelle, behaviorismul nu este atat o teorie a comportamentului, cat o pozitie metodologica opusa teoriilor mentaliste, teoriilor ipotetico-deducti, dualiste, psiuhofiziologice.
Limite: - simplificarea excesiva a vietii psihice a omului (constiinta, sentimentele, motivatia, vointa dispar);
- behaviorismul a fost numit "glandologie" si "stiinta spasmului muscular".
Neobehaviorismul desi nu renunta total la ideile initiale, el aduce multe modificari incercari sporadice de modificare a teoriei behavioriste clasice: behaviorismul fiziologic (Max Mayer); behaviorismul biosocial (A. P. Weiss).
E. C. Tolman: - introduce variabile intermediare intre S-R (impulsuri fiziologice, ereditate, maturitate, experienta anterioara, capacitatea cognitiva, intentionalitatea, constiinta, gandirea etc.);
- considera ca omul actioneaza in functie de scopuri, expectatii ® recunoaste existenta unei "spontaneitati" a comportamentului, in afara schemei S - R.
Skinner & Hall (referire la intentionalitate si scopuri):
- propun luarea in considerare a unor variabile fiziologice;
- originea comportamentului: in mediul fizic si social;
- subliniaza importanta conditionarii operante (intarirea unui tip de reactie va duce la repetarea ei).
Behaviorismul teleologic:
- cauta raspunsul la intrebarea: "de ce apare un anumit comportament / gand?"
- dupa opinia lui Reuchlin acest curent directioneaza psihologia cognitiva moderna.
Opinii actuale cu privire la behaviorism
In ciuda limitelor sale behaviorismul are si anumite aspecte poziti: introducerea in psihologie a unor noi concepte, pregatirea terenului pentru noi teorii si explicatii adecvate, metode mai realiste;
Analizand viitorul behaviorismului, A. Machado constata existenta unor discrepante intre cercetarile empirice si cele teoretice (studiile empirice sunt realizate pe animale, iar cele teoretice incearca generalizarea pe om a unor constatari facute pe animale). Acest lucru nu este insa posibil fara a lua in considerare si istoria intaririlor comportamentelor primite de animal (pe langa factorii prezenti in momentul realizarii studiului).
Aceasta contradictie are doua cauze: . respingerea conceptului de stare interna, considerand ca aceasta este fiziologica sau mintala;
. neacceptarea punctului de dere potrivit caruia starile interne sunt determinate si de istoria animalului.
Arthur Staats propune behaviorismul global (ce tinde sa integreze cognitivismul). Se urmareste studierea comportamentului de la simplu (invatarea biologica, primara, caracteristica animalelor) la complex (invatarea umana, sociala, dezvoltarea copilului, psihologia anormala / psihologia personalitatii).
Exista 3 tipuri fundamentale de comportamente:
◦ senzorio-motorii
◦ emotional-motivationale interactiunea lor duce la comportamente umane complexe.
◦ rbo-cogniti
Contributia behaviorismului la fundamentarea mecanismelor psihice:
Rezolvarea de probleme este explicata de behavioristi in termeni de S & R. Problema este orice situatie externa in raport cu care organismul interpretat ca intreg nu dispune de un raspuns elaborat prin conditionare T problema va fi rezolvata prin tatonari, incercari, erori.
Turquin considera ca exista o legatura intre modul in care behavioristi concep invatarea si rezolvarea de probleme in sensul ca unui stimul i se va da un raspuns cel mai frecnt asociat cu rezultatul scontat. Daca aceasta asociere nu rezolva problema prezenta, subiectul recurge la un alt raspuns posibil din cadrul familiei de raspunsuri disponibile de care el dispune.
Raspunsurile adaptate unei situatii vor progresa in cadrul ierarhiei raspunsurilor, cele inadaptate vor regresa.
Astfel, rezolvarea de probleme devine un proces predictibil si este determinat de relatia S - R.
Totusi, disponibilitatile rezoluti au putut fi explicate si pe baza altor capacitati psihice.