Poezia apare in Familia, nr. 13, 30 martie/11 aprilie 1869, p. 147.
in ms. 2259, f. 7v-9v., versiunea cuprinde cateva strofe importante pentru cunoasterea psihologiei poetului si pentru precizarea trecerii prin Blaj in 1866, dar pe care poetul le-a suprimat in textul trimis Familiei. Locul lor este inainte de strofa penultima:
Tarnava prinsa-n gal bine maluri
Murmura-n aburi gandirea sa,
Pe cand primblarea ne ratacea
Visari, sperante pe frunti de valuri.
Tii minte oare cand te-ntrebai
Ce este omul? ce-i omenirea,
Ce-i adevarul? Dumnezeirea?
Si tu la nouri imi aratai.
Dar credeam ambii in adevar.
Sorbeam din cer ca din Dreptate,
Priveam in soare ca-n libertate,
A fi credeam ca-i un drept de fier.
Un an de lacrimi si tot s-a stins.
Nu trec la oameni astfel de glume,
Visuri sunt visuri, lumea e lume
Si cu ea cata sa te deprinzi.
Dar tot, amice, nu voi uita
Acele doruri tainice, sfinte
Farmecul vietii, ii tii tu minte?
Cum soptea dulce, desi mintea.
intreaga versiune, datata: noiembrie 1866, cu formele intermediare in ed. Perpessii ius, voi. I, p. 279 si urm. Datarea copiei ms. de catre Perpessicius: cea 1867, trebuie schimbata - .: dec. 1868-ian. 1869.
Prietenul de care este vorba aici, Filimon llia, ni-i cunoscut din datele adunite de G. Bogdan-Duica. Se poate sti ca Filimon llia a fost un foarte bun student la Blaj, intre 1860 si 1867, si ca a obtinut chiar si un premiu din partea "Astrei" pentru a se perfectiona in stenografie. Eminescu 1-a cunoscut in 1866, la Blaj (vezi Buletinul "Mihai Eminescu", 1933, p. 30 si 1935, p. 48). in Biblioteca Academiei se afla trei lucrari de Filimon llia, in materie de drept.
Ritmul poeziei este cel din Moldova in 1857, de Alecsandri (I. M. Rascu, Eminescu si Alecsandri, p. 41).
Singura editia Bogdan-Duica da forma corecta: cu anii-mi, in celelalte editii gresit: cu anii.
Si-n ms. 2259: cu ani-mi.
Expresia "albul munte" a fost izvor de comentarii necesare. Am scris pe larg despre aceasta in Comentarii eminesciene din volumul colectiv Studii eminesciene, editat de Editura pentru literatura in 1965. Aici vom da numai un rezumat al cercetarilor.
"Albul munte" ar fi Kailasa, munte indic care straluceste ca o oglinda si ofera o priveliste divina (G. Bogdan-Duica, in Buletinul "Mihai Eminescu", 1932, p. 58 si urm.). Ar putea fi Fuji-yama, salas al divinitatilor budiste, ori Olimpul mai degraba, in care trona Zeus si-si avea altarul Apolon musagetul (Augustin Z.N. Pop, Despre "albul munte", in Buletinul "Mihai Eminescu", 1941, p. 10 si urm.). Olimpul, daca luam in seama epitetele ce i le dau Hesiod si Vergiliu, ar putea fi socotit ca un munte alb.
Este nevoie sa ramanem la aria cunostintelor pe care Eminescu le putea avea la 18 ani. In acea vreme Hasdeu era preocupat de problema dacica. Publicase in 1860 studiul Pierit-au dacii?, in Foita de istorie si literatura, iar in 1868 tinuse la Ateneul Roman din Bucuresti o conferinta. Cine au fost dacii?, stabilind pe baza de limba, traditii si poezie populara identitatea intre daci si lituanieni. Eminescu ar fi putut asculta aceasta conferinta, dar mai sigur este ca a cunoscut-o dm Familia, nr. din noiembrie si decembrie 1868.
in sustinerea ideilor lui, Hasdeu a adus ca dovada si o doina lutuaniana, pe care-a tradus-o in versuri: