AVENTURILE LUI TOM SAWYER de Mark Twain subiectul romanului referat






MARK TWAIN

Numele sau adevarat era Samuel Clemens.S-a nascut in 1835,in Florida,statul Missouri,in familia unui judecator.Ramas orfan de la 12 ani,a fost nevoit sa-si intretina existenta,facand diferite meserii,chiar si pe cea de cautator de aur.In cele din urma se stabileste la San Francisco,facand gazetarie si devenind scriitor.
Sunt foarte cunoscute : Aventurile lui Tom Sawyer,Aventurile lui Huckleberry Finn,Print si cersetor.
A murit in 1910.


AVENTURILE LUI TOM SAWYER

Subiectul romanului

Tom e un baietel de 12 ani,ramas orfan si aflat in grija matusii Polly,alaturi de fratele sau vitreg Sid si de verisoara Mary.Neastamparat din fire si inclinat catre aventuri,copilul pune la cale fel de fel de nazdravanii : umbla fara permisiune la dulceata, murdarindu-se,chiuleste de la scoala pentru a pleca la scaldat (ca Ionica de la treburi),se bate cu alti nazdravani de seama lui,o pacaleste mereu pe matusa si multe altele.
Intr-o zi de sambata fu pedepsit sa stea acasa si sa varuiasca gardul casei.Intreaga natura stralucea ,”inimile erau pline de cantec,iar celor cu inima tanara cantecul li se revarsa pe buze”,doar el era nevoit sa varuiasca douazeci si sapte de metri de gard,de doi metri si jumatate inaltime.Cand zari gardul „peisajul se posomori si o adanca melancolie ii intuneca sufletul”.Isi depasi insa repede intristarea,caci reusi sa transforme necazul in bucurie.Celor de seama lui,prieteni cunoscuti care treceau pe acolo,le prezenta noua sa indeletnicire ca fiind extrem de atragatoare sau momindu-i cu diferite daruri.Micului negru care o ajuta in gospodarie pe matusa Polly,a vrut sa-i dea o bila alba si sa-i arate …buba de la picior,dar nu i-a mers,deoarece matusa i-a descoperit planul la timp.Prietenului sau Ben Rogers i-a facut o demonstratie de varuit atat de convingatoare,incat Ben s-a rugat sa-l lase si pe el, daruindu-i si…cotorul marului pe care-l mancase pana atunci,ba chiar un mar intreg.De la ceilalti numerosi amatori sa-si incerce puterile cu aceasta „minunata” preocupare,obtinu „un zmeu bine carpit,un guzgan mort,plus sfoara de hatanat…douasprezece bile,un ciob de sticla albastra,un mosor fara ata,o cheie care nu decuia nimic,o bucata de creta,un dop de sticla,un soldat de plumb,o pereche de mormoloci,sase pocnitori,un pisoi chior,o clanta de alama,o zgarda de caine,niste plasele de briceag,patru coji de portocala,o cercevea veche,stricata.”
*
Nota : In citatele date pe parcursul acestei prezentari,profesorul poate oferi elevilor prilejul de a descoperi diferite mijloace artistice si de a-i introduce astfel in tesatura stilistica a operei literare.
*
Matusei Polly nu-i venea sa creada ca lenesul Tom a facut atata treaba si inca bine,dar s-a dat batuta in fata evidentei si l-a lasat la joaca („da sa nu uiti sa te intorci saptamana asta,diavole,ca de nu,iti pun pielea pe bat!”),nu inainte de a-i face o „predica despre insemnatatea si gustul sporit al unui lucru bun,dobandit nu prin pacat,ci prin cuviincioasa osteneala” .
In aceeasi zi ,avu ocazia sa vada,in gradina judecatorului Jeff Thatcher, o „fiinta dragalasa,mica,cu ochi albastri si parul balai impletit in doua cozi lungi;purta o rochie alba de vara si pantaloni brodati ” de care se indragosti subit si fara scapare,uitand-o complet pe „fosta” iubita,colega lui de clasa Amy.Reusi sa se faca observat,facand o multime de giumbuslucuri,si chiar obtinu la despartire o pansea azvarlita peste gard de copila impresionata de asiduitatea cu care i se facea curte.
Ajuns acasa,primi mustrare pentru ca azvarlise cu bulgari de pamant in Sid,drept razbunare pentru ca acesta il tradase intr-o imprejurare anterioara.Avea o mare ciuda pe acesta,pentru ca era ascultator,invata bine si nu il intovarasea in escapadele sale.Deoarece Sid sparsese fara voie o chisea cu zahar,crezu ca acesta va fi pedepsit,ceea ce l-ar fi bucurat nespus.Numai ca matusa ,stiindu-l pe el drept cap al rautatilor,i-a dat o palma grea tot lui Tom,de-abia dupa aceea afland de la el adevarul.Matusa ,fiinta emotiva,credincioasa si cu o mare bunatate sufleteasca (asemenea Smarandei),regreta nespus nedreptatea pe care i-a facut-o lui Tom,prilej pentru acesta de a se arata jignit de moarte:”Stia ca in sufletul ei,matusa ii cerea iertare in genunchi si asta il umplea de o multumire posaca…Stia ca din cand in cand o privire inlacrimata staruia asupra-i,dar se impotrivea s-o intalneasca.Se inchipuia zacand bolnav de moarte,iar pe matusa-sa aplecata deasupraa-i,implorand un cuvintel de iertare,dar el se va intoarce cu fata la perete si va muri fara a rosti acel cuvintel.”

Suparat,spre seara,se indrepta spre casa adoratei sale necunoscute unde,pe furis,se strecura pana sub fereastra luminata de la catul al doilea.Deodata fereastra se deschise si o slujnica arunca un lighen cu apa inundandu-l pe bietul amorez,care se retrase amarat spre casa sa.Astfel se sfarsi aceasta incarcata zi de sambata.

A doua zi,duminica, toata lumea din casa trebuia sa mearga la biserica.Cei mici se duceau mai devreme de slujba,la scoala duminicala,caci trebuiau sa demonstreze ca au putut invata versete din biblie.Tom,indemnat si stimulat printr-un briceag daruit de verisoara lui,Mary,reusi sa invete cateva versete si apoi,spalat (cam cu forta ) si imbracat in haine curate,insotit de Sid si de Mary,ajunse la biserica.Inainte de a intra,reusi sa obtina o multime de biletele de diferite culori de la baietii pe care ii cunostea,in schimbul unor nimicuri pe care le avea prin buzunare.Aceste bilete erau acordate de profesorul cu care studiau biblia ,drept recompensa pentru invatarea unor versete .Cel ce reusea sa invete un numar prestabilit de versete din scriptura,acumuland un numar corespunzator de bilete de diferite culori,primea o biblie ,devenind un fel de erou in comunitate.
In acea duminica ,la biserica se aratara oaspeti neasteptati:notarul Jeff Thatcher,insotit de fratele sau,judecator vestit in zona,sotia acestuia si fiica sa,nimeni altcineva decat micuta fiinta de care se indragostise de curand.
Dupa prezentarile si cuvantarile de rigoare,profesorul de religie facu o inspectie printre copii,sperand sa gaseasca suficiente biletele la vreunul dintre elevi,in asa fel incat acesta sa primeasca biblia mult dorita.Cand orice nadejde era pierduta,Tom se prezenta cu biletele lui si cere o biblie.Tom fu inaltat la loc de cinste,starnind invidia baietilor care il priveau cum primeste premiul.Musafirul judecator avu insa proasta inspiratie de a-l supune unui mic interogatoriu,cerandu-i sa spuna care era numele primilor doi apostoli alesi de domnul.Tom,bineinteles,habar n-avea,dar,in loc sa taca cel putin,rosti la repezeala :”David si Goliat”.S-a facut de ras.
Dupa ce s-a consumat acest episod,a inceput slujba de duminica.Tom se plictisea cumplit.La inceput a gasit prilej de distractie o musca,pe care a urmarit-o cum isi facea toaleta,apoi a scos dintr-o cutiuta un gandac mare,negru,cu coarne dintate,o ragace (carabasnita vezi dict.) pe care o poreclise „ciupici”.Gandacul ajunse printre randuri si deveni obiect de joaca pentru un catelus ratacit prin biserica.Din neatentie ,pudelul se aseza pe gandac.Urma un urlet inspaimantator si pudelul o zbughi chelalaind din biserica,starnind o veselie nemaipomenita printre oamenii aflati la slujba.Predica a fost data peste cap si astfel se incheie si aceasta zi.
Luni dimineata Tom trebuia sa se duca la scoala.Nu avea nici un chef.Fara sa stea prea mult pe ganduri,apela la arsenalul sau nelimitat de siretlicuri:se prefacu bolnav,gemand disperat.
*
Nota.Un savuros fragment comic :
„ - Te iert pentru toate,Sid…Cand o sa ma prapadesc…
- Vai,Tom,nu cumva esti pe moarte ? Nu,Tom.Te rog,nu muri. Poate ca…
-Ii iert pe toti,Sid.(Geamat).Asa sa le spui,Sid.Si,auzi tu,Sid, cerceveaua mea si pisoiul meu chior sa le dai fetei care a venit zilele astea in oras si sa-i spui…
Dar Sid,insfacandu-si haina,o si zbughise.Tom suferea acum cu adevarat,atat de bine ii lucra imaginatia,si gemetele pe care le scotea sunau foarte firesc.
Sid dadu fuga jos.
-Tusa Polly,vino repede ! Moare Tom !
-Moare !?
-Da,tusica.Hai,nu mai sta,vino iute !
-Ce gogosi indrugi acolo ? Nu te crez !
Cu toate astea,o lua la goana pe scari,cu Sid si cu Mary in urma ei.Palise de spaima si-i tremurau buzele.Cand ajunse langa pat,abia mai sufla:
-Tom,baiete! Tom,ce e cu tine ?
-Aoleo,matusica,nu mai pot.
-Ce ai,spune mai repede,ce-ai patit,baiatule ?
-Ah,matusica,buba de la picior a dat in cangrena !
Matusica se prabusi pe-un scaun si rase putin,planse putin,apoi rase si planse deodata.Dupa asta ,putu in sfarsit sa rosteasca:
-Tom,ce spaima am tras ! Acu,fa bine,te rog,si ispraveste cu prostiile.Da-te jos din pat.
Gemetele incetara,durerea pieri…Baiatul,prins cu ocaua mica,se simtea stanjenit.”
*
In drum spre scoala se intalni cu Huckleberry Finn ,”fiul betivului…urat si temut de toate mamele din targ,pentru ca era lenes,nu tinea seama de nici o ingradire,avea purtari de rand – intr-un cuvant,dupa cum ziceau ele,un derbedeu”.In realitate,acest copil ,practic abandonat de parinti,avea un suflet bun si cauta doar sa supravietuiasca intr-o lume a maturilor care il condamna mereu , el nestiind cu ce este vinovat.
De la Huck afla ca negii se pot vindeca cu ajutorul unei pisici moarte:
„-Ei,iac-asa:iei pisica moarta si te duci inainte de miezul noptii cu ea la cimitir,la locu unde-a fost ingropat un om afurisit.Si la m izu noptii vine un drac,ori poate si doi-trei,da tu nu-i vezi,auzi doar un fosnet de vant,sau poate ca-i auzi soptind.Cand ridica dracii mortu,sa plece cu el,arunci cu pisica moarta dupa ei si zici :”Dracii pleaca cu mortu,pisica cu dracii,negii cu pisica,la mine sa nu va mai intoarceti”.Si s-a zis cu negii !”
In fata unei asemenea aventuri neprevazute,Tom nu statu mult pe ganduri:il ruga pe Huck sa-l ia si pe el la noapte.Zis si facut:stabilira ora si codul de semnalizare (un mieunat).
La scoala avu surpriza sa o vada in clasa lui tocmai pe fetita pe care o indragise atat de tare.In timpul orei,Tom,care ajunse langa ea,ii strecura o piersica,pe care fata,dupa cateva fandoseli,o lua,dar numai dupa ce Tom o uimi cu un desen care ei i se paru foarte reusit.Intrara in sfarsit,in vorba .Tom afla ca pe fata o cheama Becky Thatcher si stabilira ca,la sfarsitul orelor sa se intalneasca tot in clasa lor,pentru ca Tom s-o invete sa deseneze.Tom ii marturisi ca o iubeste.Dialogul lor soptit fu intrerupt cu brutalitate de catre invatator,care il lua de urechi si-l duse la locul lui obisnuit.
Dupa ore,cei doi „indragostiti” se reintalnira in clasa,se asezara unul langa altul si incepura sa deseneze.Tom reinnoi marturisirea de iubire si o convinse pe fetita sa faca acelasi lucru pentru el.Isi jurara fidelitate si un sarut pecetlui logodna lor.Erau foarte fericiti,numai ca Tom facu o boacana : ii dadu de inteles fetei ca mai facuse o logodna cu Amy,o alta colega de-a lui.Fata se supara foc si,cu toate staruintele sale,Tom nu reusi s-o imbuneze.Pleca foarte suparat si nu se mai intoarse la scoala in ziua aceea.Hotari brusc sa fuga de-acasa si sa se faca pirat.

In noaptea care urma,Tom se trezi la mieunatul lui Huckleberry Finn,care il astepta cu pisica moarta.O jumatate de ora mai tarziu se aflau in cimitir,croindu-si drum printre balarii,catre mormantul hotarat.Atmosfera era lugubra:
„Deodata Tom insfaca bratul tovarasului sau:
-Sst !
-Ce e,Tom ?
Se agatara unul de altul,cu inima cat un purice.
-St!Auzi,iar!N-ai auzit?
-Ce?
-I-auzi!Acu crez c-auzi!
-Doamne,dumnezeule!Tom,sa stii ca vin!Vin la sigur.Ce ne facem?
-Nu stiu.Crezi c-o sa ne vaza?
-Aoleo,Tom,dracii vede pe-ntuneric,ca pisicile.Mai bine nu mai veneam.
-Hai si nu te mai speria asa.Eu nu crez c-o sa se lege de noi.Doar nu facem nici un rau.Daca nu miscam,poate nu ne idbuie.
-Sa stam nemiscati,Tom.Aoleo,mi s-au muiat picioarele.
-Asculta!
Baietii plecara urechea,cu capetele apropiate,tinandu-si rasuflarea.Un zgomot inabusit de glasuri venea,adus de vant,tocmai din partea celalta a cimitirului.
-Ie-te acolo,sopti Tom.Ce sa fie ?
-E focul iadului!Aoleo,Tom,mor de frica1
Niste siluete se apropiau pe intuneric(…)
-Curand,Hucklebery sopti,cutremurandu-se.
-Dracii sunt,ce mai e vorba! Si inca trei!Doamne sfinte!Ne-am dus pe copca,Tom!Tu stii sa te rogi?”
Aflara in curand ca cei care se apropiau erau oameni cunoascuti de ei:mos Muff Potter,un vagabond betiv,Joe Indianul,bandit temut de toti si tanarul doctor Robinson.Tatal doctorului era un judecator care il bagase la puscarie pe Joe Indianul,acuzandu-l de hotie.Din discutia celor trei ,copiii aflara ca doctorul ii platise pe ceilalti doi sa dezgroape cadavrul aflat tocmai in mormantul vizat de ei.Cerand plata suplimentara fata de intelegerea prealabila,doctorul a refuzat,ceea ce a starnit mania lui Potter,care a inceput sa-l ameninte cu un cutit cu care taiase sfoara cu care ridicasera sicriul.Se isca o bataie,in timpul careia doctorul il pocni pe mos Potter cu o scandura in cap,lasandu-l inconstient.Joe Indianul gasi momentul potrivit sa se razbune pe judecator ,infigand cutitul scapat de Potter in trupul doctorului,pe care l-a omorat.Dupa ce Potter s-a trezit din lesin, Joe il acuza ca el a fost asasinul doctorului.
Copiii asistara cu groaza la aceasta scena si fugira inspaimantati de moarte spre targ si spre casele lor.Jurara sa nu suna nimanui ce au vazut,de frica lui Joe Indianul,care i-ar fi putut omori.
A doua zi pe la pranz,tot targusorul aflase vestea inspaimantatoare. Cineva recunoscuse cutitul ca fiind al lui Muff Potter,iar oamenii serifului umblau sa-l prinda.Nu dura mult si Muff Potter fu prins si inchis.Joe Indianul il invinui pe batran si nimeni nu indrazni sa spuna altceva.
Tom era abatut si deznadajduit:din cauza intamplarilor din cim itir,dar si din pricina „iubitei” sale Becky,care nici nu se uita la el.Intalnindu-se cu bunul sau prieten Joe Harper,s-au hotarat ,fara sa stea prea mult pe ganduri,sa scape de necazurile de acasa si sa se faca pirati.Huckleberry Finn li se alatura fara zabava si,conform intelegerii,s-au intalnit la miezul noptii ,cu gand sa ajunga cu o pluta pe o insula din mijlocul fluviului,aflata la cativa kilometri in aval de orasel.
*
Nota.Momentul intalnirii celor trei „pirati” da ocazia scriitorului sa-si demonstreze darul descriptiv si capacitatea de a surprinde psihologia preadolescentului cu imaginatia infierbantata,gata sa intreprinda expeditii care sa le satisfaca dorinta apriga de cunoastere,initiere si aventura:
„Pe la miezul noptii,Tom sosi cu o bucata de sunca fiarta si cu alte cateva maruntisuri si se opri intr-un desis de lastari de la marginea unei rape care domina locul de intalnire.Fluviul,ca un sarpe urias,dormea linistit.Tom ciuli urechea catava vreme,dar nici un sunet nu tulbura tacerea.Atunci fluiera incet si limpede.De sub rapa veni raspunsTom mai fluiera de doua ori;i se raspunse in acelasi fel.Apoi un glas rosi cu fereala:
-Cine-i acolo?
-Tom Sawyer,Razbunatorul Negru al Marilor Vijelioase.Voi cine sunteti?
-Huck finn,Mana insangerata si Joe Harper,Spaima Marilor.
Tom spicuise aceste nume din cartile lui preferate.(n.n.deci citea!)
-Bine.Parola!
Si atunci,in tacerea neagra a noptii,acelasi cuvant fioros se inalta din doua guri deodata,in soapta aspra:
-Sange!”
*
Ajunsera cu bine pe acea insula ,unde au stat si au petrecut in libertate deplina cateva zile:aveau cu ei mancare,undite,un cort si…tutun.La inceput au avut o teama nelamurita ca au facut ceva rau fugind si sterpelind provizii,dar le-a trecut repede.Toata ziua se scaldau,pescuiau,cutreierau insula si se jucau ,mai ales de-a piratii.Incepuse sa-i chinuie dorul de casa,dar nici unul nu indraznea sa spuna nimic,ca sa nu fie luat drept copil fricos si tradator.
Nu dupa multa vreme auzira bubuituri de tun dinspre targul lor.Se daduse alarma ca se inecase cineva.Si-au dat sema imediat ca cei ramasi acasa si-au inchipuit ca s-au inecat.Nu numai ca nu i-a cuprins ingrijorarea,dar se simteau adevarati eroi,ca li se simtea lipsa si erau jeliti.




Seara,dupa ce tovarasii sai s-au culcat,lui Tom i-a venit in cap o idee nastrusnica.A lasat un mesaj catre prietenii lui ,s-a sculat si s-a indreptat catre targ,unde intr-adevar a si ajuns dupa cateva ceasuri.Se strecura pe ulite si curand ajunse la casa matusii sale.Se furisa sub un pat,de unde putu sa auda plansetele si regretele matusii Polly si ale mamei lui Joe Harper,care se intalnisera sa-i jeleasca pe cei disparuti.Lui Tom ii dadura lacrimile auzind-o pe matusa sa cat de mult tinea la el:
„-Si cum spuneam,zicea tusa Polly,nu era rau,doar poznas cum nu se mai afla,zapacit si neastamparat din cale afara,atata pacat avea.Da el nu-si da seama ce facea,mititelul;era ca un manz.Nu voia sa faca rau,avea o inima buna ca painea calda…si incepu sa planga (…)Vai,doamna Harper,nu stiu cum o sa ma impac cu gandul ca l-am piedut,nu stiu cum o sa ma-mpac!Atat de drag mi-ear sa-l vad,cu toate ca ma chinuia adesea de credeam ca-mi scoate sufletul,nemernica de mine!Dupa aceea,matuta polly ingenunchie si se ruga pentru Tom.Se ruga atat de duios,cu atata infocare si cu atata nespusa dragoste in vorbele si in glasul ei batran si tremurat,incat baiatului ii curgeau lacrimile siroi pe obraz,cu mult inainte ca ea sa fi terminat.
…………………………………………………………………………
Dupa ce matusa se culca,ramasae multa vreme asa,nemiscat(…)Atunci baiatul se furisa de sub pat,se ridica binisor pana la capataiul batranei si,umbrind cu mana flacara lumanarii,zabovi nemiscat si o privi indelung.I se rupea inima de mila…se apleca,saruta buzele vestede,apoi se ridica tiptil spre usa si o inchise cu grija in urma lui.”
Ar fi vrut sa-i lase un ravas care s-o asigure ca este in siguranta,dar i-a venit un alt gand.S-a intors pe insula si le-a povestit celorlalti prin ce trecuse,ceea ce i-a facut pe toti foarte infumurati si laudarosi.
Desi viata lor pe insula ii facea fericiti,tanjeau dupa casa si,dupa indelungi ezitari,Joe si Huck se hotarara sa plece acasa.De-abia atunci le spuse Tom ce planuise.
Targul planuise ca,daca oamenii nu dau de baieti pana sambata,duminica sa aiba loc slujba religioasa ce se facea in asemenea situatii celor disparuti.
In ziua de duminica biserica era mai plina ca niciodata.Toti erau in doliu,cu fetele inmarmurite de durere.Preotul cuvanta despre „dragalaseniile,purtarile cuceritoare ale baietilor pierduti si sperantele reale pe care le indreptateau”,despre „o multime de intamplari induiosatoare din vietile raposatilor,intamplari care toate dovedeau firea lor blanda si marinimoasa…”.Toata lumea plangea,chiar si predicatorul.
„O clipa mai tarziu usa bisericii scartai.Preotul isi ridica din batista ochii,din care tasneau siroaie de lacrimi,si ramase incremenit!Una cate una,alte perechi de ochi privira incotro privea preotul,pentru ca,in cele din urma,aproape intr-o pornire,parohia intreaga sa se ridice in picioare,holbandu-se la cei trei baieti morti,care se apropiau de-a lungul cararii dintre banci.Tom in frunte,dupa el Joe si in coada Huck (…)Statusera in galeria nefolosita,ascultand predica la propria lor inmormantare !”
Toata lumea,in frunte cu matusa Polly si Harperii se napustira asupra scumpilor lor regasiti,innabusindu-i cu sarutari si multumind cerului care i-a salvat.
Acesta fusese planul tainic al lui Tom.Ducandu-l la indeplinire,capata o faima de invidiat printre colegii si prietenii sai,ceea ce-l facu foarte mandru.In plus, filtrand cu fosta sa prietena, Amy, avu satisfactia de a o vedea pe Becky suferind.Astfel s-a razbunat pe cea care nu i-a dat atentie atunci cand el se topea de iubire…
In schimb,acasa,lucrurile stateau cu totul altfel.Matusa aflase intre timp stratagema pusa la cale de Tom si,intristata,ii spuse :
„-Vai,copile,niciodata nu-ti dai seama!Numai la tine si la nazbatiile tale te gandesti.Ca sa vii cale lunga,noaptea,de la insula Jackson si pan-aici sa faci haz de supararea noastra si sa-ti razi de mine cu nascoceala aia de vis,la asta te-a taiat capul,da ca sa-ti fie mila de noi si sa ne cruti de suparare,nici prin gand nu ti-a trecut!
,Matusica,acum vad si eu c-a fost o ticalosie,da n-am facut-o inadins,crede-ma.Si-apoi,in noaptea aceea,n-am venit ca sa fac haz de voi.
-Da pentru ce-ai venit?
-Ca sa-ti spun sa nu te amarasti din pricina noastra,ca nu ne inecaseram.
-Tom,as fi cea mai fericita fiinta de pe lume dac-as putea crede c-ai avut asemenea gand bun,da stii foarte bine ca nu-i adevarat,si eu stiu la fel de bine ca si tine,Tom.
-Matusica,zau ca asta am vrut sa fac,sa nu ma misc de-aici daca nu spui drept.
-Haide,Tom,nu minti,te rog din suflet!Minciuna-ti sporeste pacatul de o mie de ori.
-Da nu mint,matusica,spui drept.Am vrut sa nu fii suparata,numai de-aia am venit.
-As da orice ca sa pot crede una ca asta,ti-ar rascumpara o groaza de pacate,Tom.Mai c-as fi bucuroasa c-ai fugit si ca te-ai purtat atat de rau.Da cum sa te crez?Ca dac-ai fi vrut sa-mi spui,imi spuneai,nu-i asa,baiatule?
-Vezi,matusica,dupa ce ai vorbit matale de inmormantare,mi-a dat in gand sa ne intoarcem si sa ne ascundem in biserica,si atata mi-a placut planul acesta,ca nu m-a rabdat inima sa ma las de el.Si atunci am pus coaja inapoi in buzunar si-am tacut chitic.
-Care coaja?
-Coaja de copac pe care-ti scrisesem ca ne-am facut pirati.Mai bine te desteptai cand te-am sarutat,zau asa.
Pe fata matusii se topira liniile aspre si in ochi ii navali duiosia.
-Adevarat ca m-ai sarutat,Tom?
-Daca-ti spui ca te-am sarutat!
-Si de ce m-ai sarutat,Tom?
-Fiindca mi-erai draga,cum gemeai asa prin somn,si-mi parea rau de tine.”
Neincrederea matusii nu disparu decat atunci cand descoperi,intr-adevar,in surtucul baiatului coaja de care pomenise.”L-as ierta pe baiat acu sa fi facut si o mie de pacate!” spuse ea emotionata pana la lacrimi.
*
Nota : Fragmentul de mai sus da ocazia profesorului de a cere parerea copiilor cu privire la cauza neincrederii matusii in Tom,dar si pentru a descoperi inca o trasatura pozitiva a caracterului acestui baiat: afectiunea pentru cei dragi. Din discutie se va desprinde „morala” ca cel care minte isi pierde credibilitatea in societatesi isi diminueaza sansele de a-i fi recunoscute meritele autentice.
Un alt moment revelatoriu pentru generozitatea si chiar spiritul de sacrificiu ale copilului este cel in care Tom s-a lasat pedepsit (batut) de catre invatator in locul prietenei sale Becky.Aceasta rasfoise fara permisiune o carte la care invatatorul tinea foarte mult si sfasiase din greseala o fila.Cand sosi clipa adevarului,fata s-a temut sa marturiseasca si atunci a intervenit Tom.
*
Vacanta era aproape.Manios pe invatatorul sau ,un om frustrat, cam betiv , nedrept si extrem de aspru cu copiii,Tom puse la cale sa se razbune.Ajutat de cativa baieti de-ai lui,in ziua serbarii facu in asa fel incat invatatorul sa fie pus intr-o postura penibila,ramanand fara peruca nedespartita.
Zilele vacantei se scurgeau incet si plicticos pentru Tom.In sfarsit,ceva se schimba in momentul in care se anunta procesul omorului.Toate dovezile existente pana in acel moment il incriminau fara putinta de scapare pe batranul Muff Potter,care isi astepta resemnat osanda.In ziua sorocita judecatii,cand toata lumea astepta verdictul fatal,Tom se ridica si spre stupoarea tuturor,povesti exact cum s-au intamplat lucrurile. In fata evidentei,Joe Indianul,aflat de fata,se repezi spre o fereastra si reusi sa fuga.Muff Potter fu eliberat pe loc.
Tom deveni din nou eroul zilei ,rasfatat de toti,dar cu frica in suflet la gandul ca acum este expus clipa de clipa razbunarii lui Koe Indianul.(Pe Huck nu-l pomenise.)
Dupa un timp,monotonia se instala din nou asupra targusorului.In lipsa de altceva,Tom si-l lua tovaras pe Huck si se apucara sa sape la intamplare,prin locuri socotite de ei tainice, in cautare de comori.Intr-una din zile,dupa ce terminara de sapat fara rezultat sub un copac,luara hotararea sa caute si sa sape si in Casa cu stafii,o cladire veche si abandonata care,in credinta localnicilor,era bantuita de fantome.Tocmai cand sa se apuce de lucru,auzira glasuri de barbati.Infricosati,isi dadura seama ca unul dintre cei doi era tocmai Joe Indianul,care fusese vazut prin targ trevastit in spaniol batran,surd si mut.Celalalt era un un individ zdrentaros,un vagabond. Supraveghindu-i din umbra,aflara ca cei doi ascunsesera o suma importanta de bani in Casa cu stafii,ba,mai mult decat atat,descoperira tot acolo,o suma uriasa de monede de aur ascunse candva acolo probabil de un vestit talhar al locului.Planul celor doi era sa ascunda comoara intr-un loc secret,dar copiii nu aflara decat un indiciu criptat : „la numarul doi,sub cruce”.
Toate incercarile ulterioare ale celor doi baieti de a descoperi ascunzatoarea banilor se soldara cu esec.Aflara totusi ca Joe Indianul se ascundea intr-o camera pustie a unui han modest din targusorul lor.Se hotarara sa-l pandeasca.
In timpul acesta,familia iubitei sale Becky,al carei tata era judecatorul Thatcher,se intorsese din vacanta .Fata puse la cale o excursie cu participare numeroasa,cu vaporasul,incluzand popasuri distractive,drumetii si o vizita la vestita pestera din apropiere.Aceasta pestera era un vast labirint de carari intortocheate ,pe care lesne te puteai rataci.
In timp ce se faceau pregatiri pentru aceasta calatorie,Huck,care il supraveghea noapte de noapte pe Joe,afla ca cei doi talhari pusesera la cale o razbunare cumplita.Victima trebuia sa fie vaduva unui judecator,Douglas,judecator care il condamnase pe Joe la puscarie cu cativa ani in urma .Afland toate astea,Huck alerga intr-un suflet in acea noapte la casa Galului,un batran care avea doi feciori voinici,destainuindu-le planul criminal auzit.Gal si feciorii se indreptara imediat ca casa vaduvei Douglas,dar cei doi criminali reusira sa scape .Cersetorul fu gasit mai tarziu mort,inecat in fluviu,probabil in timp ce incercase sa fuga de urmaritori.
Excursia a fost minunata.Toti erau incantati,dar nimeni nu observase ca Tom si Becky nu se aflau,la intoarcere, pe vaporas.Cea mai plauzibila explicatie era ca cei doi prieteni apucasera pe galeriile pesterii si se ratacisera.Doamna Thatcher,mama lui Becky,lesina,iar matusa Polly incepu sa se tanguie si sa-si franga mainile.Vestea se raspandi repede in orasel si se constituira echipe de cercetare care cautara zile in sir prin pestera,dar fara rezultat.

In timp ce toata lumea ii cauta,cei doi copii,intr-adevar,se pierdura de ceilalti,nemaigasind drumul indarat.Au trecut prin clipe de groaza,caci fara lumina,fara mancare si apa,erau in pericol de moarte.Tom dovedi si in aceste imprejurari curaj si stapanire de sine („Ai curaj,Becky,si haide sa mai incercam.”).Ca si cum nu erau destul de inspaimantati,in timp ce cauta o cale de iesire ,Tom il zari de la distanta,dar cu claritate,tocmai pe omul de care se temea cel mai tare,pe Joe Indianul.Banditul criminal insa fugi repede,crezand ca este urmarit.Incremenit,Tom isi dadu seama ca aici se ascundea.
Incercarile staruitoare ,dar si sansa,facura ca Tom,dupa trei zile si trei nopti, sa descopere o iesire care,dupa cum aflara mai tarziu,se afla la opt kilometri mai jos de intrarea principala in pestera.
Bucuria celor care ii cautau si ii asteptau fu fara margini.Copiii se odihnira cateva zile si se bucurara din plin de statutul de vedeta pe care-l capatasera in urma acestei intamplari.
Trecand pe la Becky,Tom afla cu surprindere ca judecatorul Thatcher ordonase inchiderea si zavorarea intrarii in pestera,pentru ca nimeni sa nu se mai rataceasca in ea.Auzind acestea,Tom i-a destainuit judecatorul faptul ca Joe Indianul era in pestera si ca il zarise in timp ce cauta o iesire.Imediat pornira catre pestera mai multe barci cu oameni care urmara sa-l prinda pe criminal.Cand ajunsera,li se arata o priveliste infioratoare.Joe Indianul zacea mort in spatele portii doborat de foame si de sete,dupa ce incercase ,fara nici o sansa,sa scape din inchisoare.A fost inmormantat,fara regrete,chiar langa pestera.
Intors acasa,Tom avu lungi discutii cu Huck ,in cele din urma luand hotararea sa mearga la pestera si sa caute comoara pe care presupuneau ca Joe Indianul o ascunsese acolo.Si-au luat mancare,sfoara si lumanari,au „imprumutat” o barca si s-au indreptat catre pestera.Dupa cautari prelungite,au dat peste o stanca pe care era insemnat cu fum de lumanare o cruce.Si-au dat seama ca aici este locul pe care-l pomenise Joe Indianul ca loc al ascunzatorii.Sapand sub stanca,descoperira lada cu monede de aur.
S-au intors in targul lor.Doamna Douglas,recunoscatoare celor care i-au salvat viata din ghearele lui Joe Indianul,organizase o petrecere,la care au fost desigur invitati si cei doi baieti. Vaduva marturisi la un moment dat ca a luat hotararea de a-l lua pe Huck in casa ei,de a-l educa si de a-i face mai tarziu o situatie materiala.Atunci Tom sari in sus si spuse cu glas tare ca Huck n-are nevoie de bani pentru ca e bogat.Toti rasera,crezand ca e inca o gluma buna de-a lui Tom,dar ramasera muti de uimire cand cei doi le aratara celor de fata saculetii plini de aur pe care –i aveau la indemana.
Tom si Huck erau coplesiti de atentia locuitorilor targului si a oficialitatilor.Banii fura impartiti egal intre cei doi copii si depusi la banca ,cu dobanda buna.Judecatorul,tatal lui Becky,era foarte mandru de Tom,sperand sa-l vada intr-o zi om al legii sau militar de fruunte.Huck intra in grija vaduvei Douglas,dar nu se impaca deloc cu regimul de viata civilizata pe care era nevoit sa-l respecte,asa ca,intr-o buna zi ,dadu bir cu fugitii.Ii marturisi lui Tom dorinta sa de a trai in libertate deplina,dar lui Tom nu-i placu ideea de a-l vedea din nou pe Huck traind ca un vagabond fara capatai.Stia ca Huck are un suflet de aur si-i voia binele,asa ca incerca un santaj care ii reusi.Ii marturisi lui huck ca el si cu cativa baieti pusesera la cale constituirea unei bande de haiduci,dar ca nu-l poate primi in randurile lor decat daca se intoarce la vaduva si incearca sa se obisnuiasca cu noul mod de viata.Huck n-avu incotro si promise ca asa va face.Atunci,Tom ii spuse ca planul lor era de a se intalni la miezul noptii care urmeaza ,pentru a face „initierea”,adica juramant de credinta si de loialitate.
Romanul se incheie asadar cu promisiunea unor noi aventuri rasunatoare.

INTREBARI / SARCINI FORMATIVE

1.Credeti ca ,daca Tom ar fi avut mama si conditii mai bune de viata , ar mai fi fost la fel de poznas si de inclinat catre aventuri ?
R.Cu siguranta, supravegherea mai atenta si diversitatea preocuparilor „serioase” l-ar fi tinut departe de unele dintre peripetiile sale,dar firea sa iscoditoare si jucausa nu putea sa nu-l indemne catre noi si noi jocuri si nazdravanii.

2.Sunteti de acord cu toate ghidusiile si escapadele lui Tom ? Pe care nu le acceptati? Explicati punctul vostru de vedere.

3.Cum credeti ca a folosit in cele din urma Tom suma de bani ce i-a revenit ?
R.Cunoscand inteligenta si firea buna a copilului,putem presupune ca si-a ajutat mai intai matusa si ca,mai tarziu,indrumat de oameni bine intentionati precum judecatorul sau vaduva indatoritoare,a putut urma scoli si o cariera care i-au asigurat un loc important in societate.

. Romanul se citeste cu mare placere,cu sufletul la gura.De unde credeti ca izvoraste farmecul sau ?
R. Intamplari si fapte interesante,pline de mister si de neprevazut;personaje bine construite,cu caractere de o mare diversitate; imbinarea umorului cu duiosia; folosirea unor moduri de expunere variate etc.




loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu


















loading...



Cauta referat
Scriitori romani