CORN DE VINATOARE - Volum de nuvele de Alexandru Ivasiuc.
Aparut in 1972, el reuneste doua nuvele; cea dintii (nuvela titulara) a fost publicata initial in "Luceafarul" nr. 16 din . Cea de a doua (O alta vedere) a aparut mai intii in "Viata Romaneasca" nr. 12, decembrie 1968.
Corn de vinatoare marcheaza o foarte interesanta (dar, altminteri, lipsita de consecinte) schimbare de registru in creatia literara a lui Alexandru Ivasiuc; reputatul romancier se exerseaza aici intr-un gen (nuvela) si intr-o Iernatica (istorica) mai putin familiare si la care, de altfel, nici nu se va mai reintoarce, dupa aceea. Desi intrucitva atipica, proza aceasta nu se impartaseste totusi mai putin din obsesiile atit de specifice ale literaturii lui Alexandru Ivasiuc Nuvela titulara - de dimensiuni ceva mai reduse - este o fantezie medievala, avindu-l drept protagonist pe Mihai, "nobil ereditar de Giulesti". Ca si in romanul Interval (episodul despre Anastasie Crimca), scriitorul ne ofera aici o spectaculoasa biografie de aventurier; Mihai este descendentul unei familii de nobili valahi, din tinuturile de nord ale tarii. Spirit alins de o neliniste fara leac, Mihai isi incepe cariera prin hotarirea de a se dedica vietii monahale. Intra, asadar, intr-o manastire dominicana si ia cunostinta de "viata severa, monahala, cu regulile ei de fier".
In scurt timp, are sa isi schimbe insa credinta si devine "un abil predicator al reformei".
In cele din urma, Mihai paraseste cu totul orice eclezie si se reintoarce la viata lumeasca, alias mai cu seama de rafinamentele luptelor politice: "Fostul parinte Dominic deveni dar emisar secret, ajutor al cancelariilor puternice, mai apoi sfetnic de taina al unor principi mai marunti".
Nuvela va da dezvoltare mai ales unui episod al acestei agitate biografii: Mihai de Giulesti ajunge sa se reintoarca in locurile natale, fiind, acum, "comite de Doboca, castelan de Hust" si pastrindu-si "titlul de cancelar al coroanei". Preocupat de a consolida noua dinastie, Mihai pune la cale o vinatoare, la care invita nobili de seama din tinut; inscenind un accident, el reuseste astfel sa-i elimine pe doi dintre cei mai temuti adversari politici. O nuvela cu subiect istoric este si O alta vedere, o re-scriere, de fapt, a unui episod din romanul Interval. Daca, in Corn de vinatoare, scriitorul era atras de biografia epica a unui aventurier, in O alta vedere, el se apleaca asupra biografiei unui luptator ardelean pentru drepturile romanilor, de la sfirsitul veacului trecut: avocatul T(eodor) M(ilan). inchis de autoritati, pentru convingerile sale politice, T. M. va petrece ani lungi si grei in temnita de la Seghedin.
Prietenii, dar mai cu seama membrii familiei, lupta prin diferite mijloace pentru a obtine punerea lui in libertate; sint conturalc astfel biografii ale unor personaje din planul al doilea al naratiunii (sotia lui T. M., Rozalia, si fiica acestuia, Ileanca), demne de interes. Reintors in sinul familiei, dar cu sanatatea macinata, T. M. se va stinge in scurta vreme, lasind o amintire nestearsa despre un martir neinfricat al neamului. Singura fiica lui T. M. banuieste insa anumite naruiri si reasezari launtrice, nu indeajuns de limpezite nici pentru T. M. insusi, lasind ca viata lui sa se sfirseasca intr-o dureroasa nedumerire.
In ciuda impresiei de eterogenitate, exista totusi - la un nivel al semnificatiilor simbolice - numeroase puncle de legatura intre cele doua nuvele; ceea ce le caracterizeaza, deopotriva, este o problematica a "radicalitatii", sub semnul careia pare sa se fi asezat, statornic, gindirea scriitorului. Spiritul "radical" este, in conceptia lui Alexandru Ivasiuc, o chemare spre simplitate care sa revigoreze si sa reimprospateze semnificatia pierduta a lucrurilor; spiritul "radical" este acela care pune iarasi pe om in raporturi directe, originare, cu lumea. Aceasta este de fapt si tentativa pe care si-o propun eroii celor doua nuvele; Teodor Milan, de pilda, surprinde o grava si tot mai accentuata inadvertenta intre "semn" si "realitate".
Aflindu-se in inchisoare, acest altadata stralucii orator are o neasteptata revelatie, in urma careia ramine cu o adinca neincredere in cuvinte: "intelese cit de palide erau si cuvintele (). Scrisul ii aparu un act gratuit, o miscare cind circulara, cind lineara, deasupra coalei, care avea prea putin in comun cu tipatul ce continua sa umple cladirea". Amintindu-si de stralucitele lui discursuri (care pe vremuri i se parusera incarcate de un sens viu), T. M. se clatina: din noua perspectiva, pe care a dobindit-o, el arc impresia ca "denumirile erau foarte departate de lucruri", ca "pretutindeni rasareau vorbele fara acoperire". Spirit "radical", fostul tribun incerca (fara succes, totusi) sa reconditioneze cuvintele atit de uzate, de care trebuia sa se foloseasca, rememorindu-si lucrurile si realitatile insesi denumite de acestea: "plimbindu-se prin celula, intindea uneori mina, ca si cum ar fi vrut sa simta sub degete parul aspru de pe grumajii cailor marunti, de munte, reprezen-tind Maramuresul".
In nuvela Corn de vinatoare, spiritul "radical" are de asemenea de recuperat o realitate, pe care eroul a pierdut-o din vedere nu atit printr-un refugiu in "semne", in cuvinte (precum oratorul T. M.), ci prin refugiul in "sistem", in mecanismele unei ierarhii sociale. Spiritul "radical" in aceasta nuvela este tinarul Minai, nobil ereditar de Giulesti; ceea ce-si propune el este sa traiasca "in afara" sistemului, ascultind de o relatie imediata cu realitatea. Spera ca o evadare ar fi cu putinta in lumea monahala, adica intr-un spatiu al credintei vii; dar, curind, descopera ca s-a inselat, ca - si aici - puterea apartine tot sistemului:
"Viata severa, monahala, cu regulile ci de fier ii amintea aproape ritmul sigur al miscarii turmelor si al schimbarii anotimpurilor. Viata oamenilor in stravechea institutie a bisericii se asemana naturii, oamenii trudind si suferind sa se stearga asa cum se stiu sterge pomii in padure si ierburile pe cimp'. Pina la urma, dorinta de putere a lui Mihai nu are atita tarie incit sa nesocoteasca si sa eludeze sistemul, sa se realizeze "in afara" acestuia; eroul devine cancelar al coroanei si lupta pentru o consolidare a ierarhiilor feudale, pentru ca "ordinea sa fie instaurata definitiv in principat". Mihai mai cunoaste insa fugare momente cind iese victorios nu datorita sistemului, ci prin el insusi, ca, de pilda, in clipa scurta cind - in timpul celei de a doua vinatori - ramine expus, in fata posibilitatii unei rebeliuni a nobilimii:
"Era o nespusa placere in gustul sarat al fricii pe care-l simtea din nou pe limba, era din nou el, cel ce nu se numea "pe sine, impotriva tuturor celorlalti, constient ca este el pina la ultimul madular. Vointa si hotarire, imbold la actiune iute. Ca sa fie, trebuie acum cu adevarat, nu prin titlurile sale, sa fie deasupra tuturor, pentru ca numai deasupra se poate supravietui". Prin concizie si sugestivitate, cele doua nuvele ce alcatuiesc volumul Corn de vinatoare se inscriu printre cele mai notabile reusite ale genului, in literatura romana contemporana.
