Este indiscuil ca orice barbat ar dori sa-si lege viata cu femeia pe care si-o inchpuie; insa, dupa cum este firesc, nu toti si-o inchipuiesc in acelasi fel. Si dupa cum superioritatea unui om se cunoaste dupa idealul ce-si propune in viata, tot astfel si conceptia lui despre iubire si amanta atarna de delicatetea simtirii si imaginatiei lui. insa aceasta nu trebuie sa se admita in mod absolut, caci sunt atatea si atatea fapte reale, care o dezmint. Si nu sunt tocmai rare cazurile in care oamenii superiori, unii chiar de geniu, au fost robii unei iubiri pentru niste femei ordinare. Goethe, care s-a rasfatat in femei frumoase, a devenit amantul si apoi barbatul Cristianei Vulpius, femeie de cea mai mediocra calitate. Jean-Jacques Rousseau, de asemenea. Tot astfel Moliere, Heine etc. Este trist si surprinzator cum oamenii de aceasta superioritate intelectuala s-au putut cobori pana la asemenea femei. Unii au fost si mai prejos; astfel, Auguste Comte a fost inamorat "nebun" de o femeie care mai inainte fusese ceea ce francezul numeste in mod urat une marchande de voluptee.
Sa fi avut ei oare o astfel de conceptie despre amanta? Probabil ca nu; insa fara indoiala ca fiecare dintre dansii trebuie sa fi avut anumite slabiciuni prin care ele, femei dibace, au stiut sa-i incatuseze. Si se stie ce sunt catusile amorului; in atie cu ele, acelea ale osanditilor la munca silnica sunt ca niste fire de par.
Eminescu n-a fost robul unei pasiuni atat de puternice pentru nici o femeie. Amorul pentru Veronica Miele nu l-a inlantuit pana in acest grad, cu toate ca o iubea. Sufletul lui n-a fost cu totul coplesit de aceasta iubire, dupa cum de altfel nici iubirea lui pentru dansa nu a avut totdeauna aceeasi intensitate. Adesea a fost intunecata de indoiala, de scepticism, care erau nota dominanta a caracterului sau.
Trebuie sa recunoastem ca din scrierile lui, conceptia ce o avea pentru iubire si amanta este destul de vaga. Totusi rezulta din ea ca dansul era foarte setos de amor, ca orice sentimental; iar, daca avem in vedere numai cele ce ne spune dansul, nu pretindea cine stie ce calitati distinse de la amanta. Setea de amor se desprinde din cele mai multe poezii ale sale si se observa destul de adesea cum sufletul sau era mereu obsedat de imaginea unei amante, care foarte des pare a fi fost mai mult fictiva decat reala.In putine versuri este atat de puternic exprimata setea lui de amor ca in acelea in care spune:
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi ti blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi.
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii vin' la sanu-mi!
Acolo unde ne asteptam ca idealul lui Eminescu despre iubire sa fie mai limpede si mai categoric, il gasim destul de vag. Voim sa vorbim despre Scrisoarea IV, unde tocmai despre aceasta este vorba. in adevar, dupa ce poetul ne arata printr-un lou admirabil, cum s-ar fi inteles si practicat amorul in trecutul indepartat; dupa ce pune in antiteza starea de atunci cu deplorabila stare actuala, dansul incheie spunand:
Da visam odinioara pe acea ce m-ar iubi,
Cand as sta pierdut pe ganduri, peste umar m-ar privi.
As simti-o ca-i aproape, si as sti c~o inteleg
Din sarmana noastra viata am dura roman intreg.
Ce calitati sufletesti dorea Eminescu amantei sale? Dansul nu spune nicaieri; caci numai impartasirea iubirii nu poate fi socotita drept calitate. Cand este vorba de calitatile trupesti, desi nici atunci nu este categoric, insa este ceva mai explicit. Amantele cantate si visate de dansul au toate ochi albastri si parul blond. Astfel este in Luceafarul, Floare Albastra, Seara pe deal. Despartire, inger si Demon, Lasa-ti lumea ta uitata, Diana, Dorinta, Craiasa din povesti. Din valurile vremii, Strigoii, Venere si Madona, Calin, Scrisoarea IV.
Poate ca am gresi, daca am sustine ca dansul a cantat pe o anumita amanta. Amantele din poeziile lui Eminescu sunt insesizabile; el pare ca a descris mai mult un tip de amanta, decat pe amanta insasi. Este drept ca unii sustin ca ar fi cantat pe Veronica Miele. Chiar daca ar fi astfel, in orice caz conturul sau - daca s-ar putea numi astfel - nu este destul de bine precizat. Nu este un motiv ca, deoarece dansa avea ochii albastri si parul galben, pe dansa a cantat-o poetul nostru. De altfel, iata cum ne-o descrie domnul Petrascu, atunci cand ea era in varsta de 17-l8 ani.
"Obrazul ii era rotund si frumos, fruntea alba, neteda si inteligenta, parul galben - idealul poetului - ochi de un albastru deschis, nasul delicat, gura mica, umeda si senzuala."1
Indiscuil ca Eminescu adesea se va fi gandit si la dansa, cand s-a inspirat; indiscuil ca amorul acesta al lui, atat prin partile lui fericite, cat si prin cele dureroase, i-a servit ca un izvor de inspiratie, - insa de aici pana la sustinerea ca el a cantat-o categoric pe dansa, este o departare destul de mare.
Ceva mai mult. Ceea ce dovedeste ca Eminescu s-a gandit mai mult la o amanta ideala decat la cea reala este ca, inainte de a fi fost inamorat de Veronica Miele, dansul vorbeste de amante cu ochii albastri si parul blond. Astfel este in gingasa lui nuvela La aniversara, publicata in 1870; astfel este in Sarmanul Dionis, in Fat-frumos din lacrima, in Geniu pustiu.
Un deosebit farmec ce-l au scenele de amor descrise de Eminescu, sta in completa lor lipsa de vulgaritate, in delicatetea lor cea mai rafinata, in pudicitatea - daca voiti -cu care dansul le descrie.In scrierile sale mai mult decat in orice ni se infatiseaza ca un delicat si un pudic. Departe de a gasi la dansul descrierea violentei acestei grozave pasiuni care este amorul, dusa pana la lubricitate. - Alfred de Musset a mers pana acolo, incat a descris spasmul genezic. Sunt celebre urmatoarele lui versuri din Namouna:
Un leger tremblement, - une paleur extreme,
Une convulsion de la gorge - un blaspheme,
Quelques mots sans raison balbuties tout bas,
Cest tout ce qu 'on voyait; sa maitresse ele-meme
N'en sentait rien, sinon qu 'ii restait dans ses bras
Sans haleine et sans force, et ne repondait pas.
Nimic din toate acestea nu se observa la Eminescu. La dansul amorul se exprima in sarutari si imbratisari, fara ca sa aiba voluptatea caracteristica firilor senzuale. In felul cum canta si exprima el amorul se observa oarecare naivitate si inocenta, insa impreunate cu adanca simtire si dragalasenie. Cateva exemple:
Din valurile vremii, iubita mea, rasai,
Cu bratele de marmur', cu parul lung balai
Si fata stravezie ca fata albei ceri
Slabita e de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei,
Femeie intre stele si stea intre femei.
Si intorcandu-ti fata spre umarul tau stang.
In ochii fericirii ma uit perdut si g.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump.
Sa te ridic la pieptu-mi. iubite inger scump.
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec