DAN - Roman de Alexandru Vlahuta, aparut la Bucuresti la sfirsitul anului . Opera cu un pronunjat caracter subiectiv, Dan conjine clemente din biografia autorului.
Iin acelasi timp, gasim in roman elemente de viata sociala, culturala si morala rezultate din observatia directa asupra contemporaneitatii, uncie prezentate anterior in scrieri de mai mici dimensiuni. Acestora li se adauga influente livresti. indeosebi eminesciene.
Intitulat initial O viata pierduta, romanul este axat pe tema destinului tragic al creatorului intr-o societate ce nu-l intelege si careia nu i se poate adapta. El abordeaza totodata problema iubirii si a casatoriei in conditii de diferentiere sociala. Roman psihologic si social, Dan se realizeaza mai ales sub primul aspect, redind istoria esecului eroului principal in iubire, creatie si, in general, in plan existential, ca proces sufletesc. incercarile de a reliefa anumite determinari sociale ale dramei personajului sint fragile. Cit priveste eventuala intentie de a crea o fresca a epocii, ea este subminata de subiectivismul autorului, care adopta tonul satiric al gazetarului, si, in general, de incapacitatea integrarii organice a elementelor abstract-ideologice, culturale etc. intr-o imagine artistica coerenta. Materia epica se organizeaza pe parcursul a 19 capitole.
Cel dintii ne transpune in atmosfera euforica a balului de stirsit de an la pensiunea doamnei Raspal, din Bucuresti. Recurgind la un crono-top specific romanului realist al secolului al XIX-lea, salonul, unde este adunata "societatea" (oficialitati, parinti bogati ai elevelor), autorul are ocazia sa ne ofere o prima imagine satirica asupra acesteia. Discutiile se poarta in jurul banilor si afacerilor, al scandalurilor politice. Revine mereu un nume, Veronescu-Prisacani, adevarata emblema a societatii timpului, simbolizind coruptia triumfatoare. Aici ne este prezentat si protagonistul, intr-o atitudine caracteristica: "un tinar ce sta deoparte". Este Vasile Dan, "profesor de filozofie si de limba romana "la clasele supreioare", poet si redactor la ziarul "Alarma". Din singuratatea lui meditativa, Dan este smuls de fermecatoarea lui eleva, Ana Raclis, rasfatata fiica a unui boier bogat, care-l tiraste in virtejul dansului, prefigurare a pasiunii ce-l va lega de ea.
In continuare este urmarita biografia eroului principal. Aceasta intersecteaza diverse medii sociale - lumea presei, cea literara, politica, administrativa, mondena etc. - , prezentate in mod critic, prin creionarea citorva profiluri reprezentative. Cu sprijinul prietenului si protectorului sau Cezar Priboianu, directorul ziarului la care lucra, Dan poate petrece citeva zile la Sinaia. Aici o reintilneste pe Ana si face cunostinta studentului socialist Albert Lambrino. Dar mai ales ii observa de aproape pe privilegiati - ministrul Lambrino, avocatul Peruianu, locotenentul Draghici. Acestia sint pusi fata in fata cu dezmostenitii soartei, trei tarani ce carau busteni din munti. Pentru un mic accident involuntar, unul dintre acestia este batut pina la singe de catre locotenent. in semn de protest, Dan si tinarul sau prieten parasesc cabana excursionistilor.
Dupa intoarcerea la Bucuresti, boierul Raclis, ruinat, se muta cu fiica sa intr-o locuinta mai modesta si, intr-o dimineata, Dan are uluitoarea surpriza: "La casa dinfaja, in pervazul unei ferestre deschise, Ana sta in picioare si se uita la el", O iubire exaltata, idolatra se naste in sufletul poetului, acaparindu-l in intregime. Dar abia dupa ce asupra Anei se abat si alte nenorociri, violul, oprobriul societatii, Dan pare a-si da seama de profunzimea sentimentului sau. indemnat si ajutat de Priboianu, el pleaca la Paris pe urmele Anei. infringindu-si cu greu timiditatea, Dan isi marturiseste iubirea, cere mina Anei si-i adopta copilul. Urmeaza o scurta perioada de beatitudine, punctata si de un succes de creatie - aparitia volumului de debut al lui Dan. Pentru Ana, insa, casatoria pare a fi fost mai mult o solutie a impasului in care se gasea decit urmarea unui sentiment profund. In scurt timp, viata cuplului intra in declin. Evenimentele exterioare care sa-l intluenteze sint putine: respingerea lui Dan la premiul Academiei, moartea lui Raclis, mutarea intr-un tirgusor de provincie, contactele cu "societatea" locala. Raul care-l macina este interior: nepotriviri sub aspectul structurii sutletesti, al educatiei, al provenientei sociale. Apar momente de instrainare si apoi certurile. Fiecare constata ca partenerul l-a inselat in asteptarile sale si esecul menajului lor este rezultatul acestei duble deceptii. Natura hipersensibila, Dan innebuneste.
Ultima scena a romanului este tot una sociala: la Camera, avocatul Peruianu, unchiul Anei, care o violase, tine un discurs, perorind despre moralitate. Personajul care acapareaza interesul scriitorului in cea mai mare masura este Dan. Relatarea, adesea analitica, a autorului si monologul interior al eroului sint principalele modalitati folosite in conturarea acestuia. Sensibilitatea aproape maladiva, inclinatia spre visare, solitudine si melancolie sint principalele trasaturi ale personajului, explicate, in parte, prin factori ereditari si sociali: "Dan, slabut, blajin, sfiicios cu lumea, pururea ginditor, contemplativ, figura si temperament de artist. Avea mult in el din resemnarea, evlavia si melancolia ma-sei El purta inca melancolia parintilor s-a copilariei lui".