Termenul provine din fr. dramaturgie, din aceeasi familie cu dramatique, un derivat de la drame, drama, si desemneaza totalitatea operelor scrise in forma dialogata si menite a fi reprezentate pe scena. In limba greaca, unde este utilizat pentru prima data, termenul "drama" insemna "actiune".
Genul dramatic (sau dramaturgia) cuprinde mai multe specii: tragedia, comedia, drama, vodevilul, melodrama, tragi-comedia s.a.
incepand cu Antichitatea greaca si pana in Renastere si clasicism, cele doua specii "pure" ale dramaturgiei au fost tragedia si comedia.
Tragedia apare inca din Antichitate (sec. VII-VI I.Hr.): Nietzsche, in Nasterea tragediei, considera ca aceasta specie literara a aparut in timpul serbarilor destinate zeului Dionysos, denumirea provenind din gr. tragos, "tap" si "oda". Apogeul tragediei a fost in sec. V I.Hr., odata cu creatiile marilor autori tragici: Eschil [Persii, Prometeu inlantuit), Sofocle [Antigona, Oediprege.Aias, Oedipla Colonos), Euripide [Andromaca, Troienele). Alte epoci de glorie a tragediei au fost perioada lui Shakespeare si clasicismul francez, reprezentat de Racine si Corneille.
La noi, comedia este adusa la desavarsire de I. L. Caragiale (vezi mai jos, capitolul "Comedia"). Comedia are ca variante vodevilul, feeria, farsa.
Originea comediei trebuie cautata in dionisiile campestre pe care vechii greci le organizau, la sfarsitul recoltarii strugurilor, in cinstea zeului Dionysos. Conform Dictionarului de idei literare al lui Adrian Marino, cuvantul deriva din termenii grecesti comozo, "a merge in procesiune", si ode, "cantec". Sunt indicate si alte cuvinte care stau la baza termenului: comodeo, comodia, cu derivatele comos ("sarbatoare si trupa a lui Dionysos") si comestis ("participanti la sarbatoarea dionisiaca"). In Poetica, Aristotel recunostea ca "ridicolul" este domeniul de predilectie al comediei, ca actiunea sa este hazlie si "parintele sau este rasul" si prezenta comedia drept "imitatia oamenilor neciopliti", a aspectelor ridicole ale naturii inferioare, "imitarea unei actiuni hazlii si neispravite". Primii autori de comedii sunt Epicur si Aristofan [Norii, Pasarile, Broastele). in perioada clasica, comedia este adusa la stralucire de catre Moliere [Avarul, Scoala femeilor s.a.).
Odata cu libertatea de creatie din ce in ce mai mare, speciile s-au hibridizat, au aparut altele noi; de fapt, formele estetice interferau intre ele inca de mult timp; in Hamlet de Shakespeare, Polonius enumera tipuri de piese pe care le pot interpreta actorii pe scena: tragedia, comedia, piesele istorice, pastorale, pastoral-comice, istoric-pastorale, tragi-istorice, tragi-comice-istoric-pastorale, scene indivizibile sau poeme nelimitate (conform Dictionarului de termeni literari din 1976).