Ioan Vacarescu (1786-1863) - biografie referat






si: Poetii vacaresti

Fiu al clucerului Alecu Vacarescu, Ioan Vacarescu se nascuse la 1786, studie in scolile grecefsti] ale epocii si mosteni de la familie gustul pentru poezie. Ocupand diferite functiuni publice, inainta treptat pana la rangurile de logofat si de dvomic. El favoriza intreprinderea lui George Lazar si mai toate compozitiunile-i poetice sunt inspirate de un cald patriotism. Astfel, la 1818, cand Ioan Caragea promulga Pravila care-i poarta numele, si tanarul poet fu rugat sa scrie o oda, in loc sa celebreze pe domnitorul fanariot, el compuse cateva strofe, prin care nu se sfii sa-si exprime speranta pentru reintoarcerea drepturilor nationale si libertatea cugetarii, caci, vorbind despre acel codice de legi si despre stema tarii, corbul cu o cruce in cioc, esclama:


„Ah! d-ar putea-ne dobandi
Si cate-am perdute!
Atunci ce duhuri n-ar gandi.
Ce guri ar mai fi mute!
Atunci si acest corb sarman Iar aquila s-ar face,
S-orice roman ar fi roman Mare-n razboi si-n pace".


In acelasi an 1818, la 14 aprilie, inaugurandu-se tipografia de langa biserica cu patronul „Izvorul tamaduirii", la cismeaua lui Mavrogheni, tipografie menita sa tipareasca Pravila lui Caragea, Iancu Vacarescu compuse o poema din partea tipografiei, in care se citesc rsuri ca acestea:


„Si Romaniei e cunoscuta
De la o vreme incoace-am fost
Si mintii n-am fost putin placuta.
Nici omenirii de folos prost.
Acum izvoare de izvodire
Romanii noi au dobandit:
Prin iubitorii de omenire
Patrioti, multe s-au intocmit Invatatura se-nsufletcste:
Pravili, spitaluri s-au temeiat.
Zelul spre bine se imulteste, Incat e lucru prea minunat.
Voi dar, spre lauda
Voastra mai mare,
Dati ajutoare patriotesti
Prin datoria ce scoala are
Atuncia stea cu guri frumoase,
Ce e usoara foarte la zbor.
Prin mine lumea tot-o sa lase
Numele voastre nemuritor!"



Sub influenta scriitorilor nationalisti din Transilvania si a lui Geoge Lazar din Bucuresti, rsurile lui nu inceteaza d-a inflacara inimile, cum rezulta din urmatoarele compozitiuni din 1821:

Sfatuire si rugaciune


„Frati uniti, nu ca talhari,
Ci ca romani, imensi, mari
Veniti Sa ne sfatuim
Ce-ar trebui, cum sa fim!
Nascuti din fire romani.
Fii de ai lumii stapani.
Pe straini ca noi crezand,
Zavistia-n noi crescand,
Trufia ne amagind,
Rusinarea nesimtind;
Neinarmati neinvatati
Chiar de lege departati; Inselati, prea rataciti.
Am ajuns sa fim robiti!
Patimi, jiganii, tirani
Ne supun d-atatia ani;
Ne-njunghia, ne tund pe noi:
Fin leilor sunt oi!
Dar eata ne-a desteptai
Dumnezeu des maniat:
Prin el suntem impacati.
Caci ne stim romani si frati.
Mana lui pe noi dem;
Veniti toti sa-ngenunchem.
Lui laude sa-naltam




Si fierbinte sa-l rugam
Ca sa fie departat
Tot duhul rau, necurat.
Tu ce pretutindeni esti.
Ce zidirea-ti carmuiesti.

Care-nalti imparatii
Si confunzi, cand te manii.
Din toti sfintii cel mai sfant.
Te coboara pe pamant.
Lumineaza-ne pe noi
Spune-ne ale tale voi,
Ca juram toti a juri
In ceas ce nu le-am pazi.
Neamul nostru-ti sfintim.
Tu, ce-ai ales din pescari
Pe ai legii sfetnici mari.
Si ai naltat din ciobani
P-ai nostri strabuni romani
Tu, Doamne, tu [indescifrabil]
S-arati c-ai lor suntem fii!
La tine noi nazuim.
Voind sa ne dezrobim".



Cantec romanesc


„Hai, romane, hai, voinice.
Lasa rape, vai, colnice:
Hai, mosnean de vitejie
Lenea nu ti data tie.
Pe uscat, ca si pe mare,
Si pe jos, tu esti calare.
Sir de acuri tie—ti spune
Ca nascut esti a supune
Si, cu fapte tot marete,
Lumii-ntregi a da pote.
Hai, romane, caci e vreme
De cand tara ta tot geme
Suferind rusini si groaze
Sub cumplirea multor loaze!
Hai, voinice, te arata
Ca tot esti ce-ai fost odata.
Cu unire si cu minte,
Cu de arme drepturi sfinte.
Cerul slava ta voieste:
Hai, voinice, biruieste!"



Intre 1823-l827 traduce mai multe drame din limba franceza, intre care Britanicus, Regulus, Hermiona. Primele-i produceri fura publicate la 1830 si intitulate „Colectie din poesiile d-lui marelui logofat I. Vacarescu". Acestea, completate cu cele produse in decurs de 18 ani, fura din nou tiparite intr-un volum la 1848. Poetul insa nu inceta, caci putu dea realizandu-se Unirea, pe care necontenit
0 proase, cum si celelalte reforme, indeplinite pana la 1863, anul mortii lui. inainte de 1859 adresase mustrarea urmatoare raului Milcof, care forma limita dintre Muntenia si Moldova:

„De unde-ti vine numele, parau fara putere.
Ce despartirea neamului tu indrasnesti a cere?
Mila-nceputu-ti, Milcof sec, de va sa-ti dobandeasca
Sfarsitu-ti va lumea, oftand, in ci sa te urasca
Despretuire fratii dau puterii-ti ne-nsemnate.
Caci, despartit ori departat, fratele e tot frate!"

Atat au placut poeziile lui Ioan Vacarescu incat au fost invatate pe dinafara si multe au denit chiar populare. Cele mai cunoscute sunt dintre idile „O noapte de primavara la monastirea Vacaresti", (cunoscuta si sub titlul de Primavara amorului"), „Rasaritul Soarelui"; sonetele „Pacea" si .Aduceri aminte"; elegiile „Soarta in vieata", „Glasul lui Mihai Viteazul", „Floarea la-nchisoare", „Ceasornicul indreptat"; baladele intitulate „Piaza rea", „Piaza buna" si mai cu seama „Ielele".

Limba-i e plina de inrsiuni, iar rsul curgator, constituia un mare progres pentru epoca in care scria. Nu exista a scrie despre ori[ce] obiect si despre orice imprejurare, cat de neinsemnata; in schimb, intercaleaza sentinte filosofice si cugetari care se impun memoriei. Multi din poetii secolului al XIX[-lea] l-au luat ca model, cel putin in privinta rsificarii.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani