La baaad — volum de poezii de Cezar Ivănescu - analiza referat






LA BAAAD — Volum de poezii de Cezar Ivanescu.

Aparut in 1979, la Editura Cartea Romaneasca, el este anticipat de un ciclu avand titlul Baaad, publicat in Biblioteca „Arges" (supliment al revistei „Arges", nr. 12, 1970), ingrijita de Gheorghe Tomozei.

In aceeasi perioada, poetul trubadur isi infiintase propria sa orchestra, intitulata, de asemenea, „Baaad", cu care sustinea spectacole de muzica si poezie. Termenul generic Baaad mai fusese reiterat si in cadrul titlurilor unor poezii din primele sale volume, respectiv in Rod III, din 1975 (in campia Baaadului, Adio Baaadului) si in Rod IV, din 1977 (La apa Baaadului, La Baaad). O parte a volumului din 1979, considerat de catre autor ca fiind cea mai importanta opera a sa, este reluata in volumul antologic Rod, aparut in 1985, in colectia „Cele mai frumoase poezii" a Editurii Albatros.

Un nou volum cu titlul La Baaad apare in 1996, la Editura Eminescu, in seria „Poeti romani contemporani", cuprinzand o selectie din cartile sale anterioare de versuri, incepand cu volumul de debut, Rod, din 1968.

Fiinta lirica ivancsciana din La Baaad se surprinde in chip simptomatic „band lacom potirul Mortii", aceasta paradoxala voluptate thanatica putand fi situata in evidenta descendenta a Odei eminesciene. S-a remarcat, totodata, la poetul Baaadului, o violenta afectiva de tip expresionist, un bacovianism structural (unul dintre poemele dramatice din La Baaad se intituleaza, de altfel, Numitul G. B., si contine un original montaj postmodern, de tip textualist, cu poeme bacoviene), combinat cu accentele neoromantice ale unei poetici muzicale, trubaduresti, si nu mai putin cu tonalitati avangardiste ori de lirism absurd, amintindu-i pe Jarry, Lautreamont sau Christian Morgcnstern, poetul Cantecelor de spanzuratoare.

De asemenea, „melosul unui lirism al reculegerii" (D. Micu), care il invoca pe Rilke, nu exclude, surprinzator, afinitatile lui Cezar Ivănescu cu poeti precum Rimbaud si Baudelaire. Suscitand asemenea spectaculoase judecati comparatiste, lirica ivanesciana fascineaza insa tocmai prin originalitatea viziunii, rafinata si primitiva in acelasi timp. Ca in stravechea epoca a aezilor, poezia devine pentru Cezar Ivănescu creatoare de mituri. Amplele poeme epico-dramatice, care construiesc, intr-o desfasurare cvasiepopeica, modernul mit al Baaadului, sunt impanzite de personaje nu atat realist-fantasticc, ca in Macondo-ul marquezian, cat hieratice, de o statura tragica, sculpturala, precum Batrana Zoe sau Ezo, Ario Paradis, Mama, Dum, Nadam, Sora Maria, Orur, Mar, Mii. Dintre acestea, alter-ego-ul poetului, Orur sau Raz, este o posibila reintrupare a lui Oreste, un veritabil complex al lui Oreste putand fi identificat, de altfel, in intreaga epopee a Baaadului.

Extinsul poem dramatic intitulat Bocet, al carui subiect e inmormantarea mamei lui Orur, are drept nucleu liric „mariolatria", cultul mamei-iubita. Obsesia mortii materne se coreleaza firesc unei viziuni protectoare, surazatoare (ca la Rilke) asupra motivului thanatic („atat de frumoasa/ mama mea Moartea/ suradea"), arhetipalul taram al Baaadului insemnand, in fond, „desavarsita transcendenta a Mortii, Moartea Frumoasa". intr-un Jeu d'Amour (Balada lui MU), Moartea are" „ras frumos", iar altundeva (Da capo) mistica sangelui - care, textualizat, devine spirit - presupune in acelasi timp senzualitatea erotica si voluptatea thanatica: „scrie-ti cu sangele-ti/ si vei intelege/ ca sangele-i spirit". Imaginar, inefabil si concret deopotriva, Baaadul, „un oras/ in care spiritul se poate exprima/ fiind sigur ca nu va deveni/ o abstractie", reprezinta nu mai putin triumful Mortii-Mama, izbavitoare, asteptata si regasita, mioritic, sau ca in Misterele Eleusine, ca suprema implinire intru spirit, ca Nunta: „asteptand sa vina moartea, / treaz lucrez pentru gloria ei" (La Baaad). Nu o data, temele iubirii, mortii si creatiei iau forma discursiv-eseistica, alambicata maieutica a poemelor din La Baaad fiind lipsita de genuinul lirism muzical al versurilor din volumele anterioare.

Receptiv probabil la unele observatii ale criticii in acest sens, Cezar Ivănescu realizeaza in 1996 o noua antologie poetica de anvergura, preluand consacratul, deja, titlu al volumului din . Noul La Baaad integreaza nu numai poeme din intaiul volum omonim, ci si serii lirice din cartea de debut a poetului, Rod, si din volumele Muzeon (1979), Fragmente din Muzeon (1982), Doina (1983, 1987), Alte fragmente din Muzeon (1992). Regasim astfel un Cezar Ivănescu a carui principala vocatie este aceea trubaduresca, a exuberantei liric-muzica-le, sustinuta prin elevate artificii grafice (semnele de exclamare la inceputul si sfarsitul versurilor, in stil hispanic), lexicale si gramaticale, sau prin pedanta tehnica a repetitiei unor versuri sau sintagme, ca in aceasta ritmica incantatie elegiaca, cu titlul Doina (Bucuroasa moarte), dedicata memoriei lui Marin Preda:





„! sangele imi plange-n sange
fiindca trupul meu ma strange,
nu-s nici viu si nu-s nici mort
dar ma strange trupul tot,
nu-s nici viu si nu-s nici mort
dar ma-nchide trupul tot!".


Tema thanatica si aceea a iubirii materne se incarca, in ciclul intitulat Rosarium, cu un accent religios encomiastic, care nu exclude amestecul de carnalitate si de asceza. Intr-un poem antologic precum Rosarium (Ave Maria), N. Manolescu descoperea „un canon gregorian sui-generis":

„! eu de niciundelea venit,
in trupul tau tu m-ai primit,
Ave Maria, Ave Maria,
cu trupul tau m-ai incalzit,
cu trupul tau tu m-ai hranit,
Ave Maria!

() ! eu de niciundelea venit,
un venitic ce-i pamantit
nu iti las tiia, nu iti las tiia
decat calvarul nesfarsit,
Hristos prin sine-adeverit
esti tu, Maria!".


Multe dintre poemele intitulate Doina sau Jeu d'Amour, concepute intr-o gama baladesca, de o melodicitate expresa, par menite sa fie recitate sau chiar cantate. Este si cazul unui superb si adesea citat Jeu d'Amour, subintitulat Amintirea paradisului, si interpretat pe vremuri de poetul insusi cu acompaniament de chitara:

„! cand eram mai tanar si la trup curat,
intr-o noapte floarea mea eu te-am visat,
infloreai fara pacat intr-un pom adevarat,
cand eram tanar si la trup curat,
infloreai fara pacat intr-un pom adevarat,
cand eram tanar si la trup curat!

! nu stiam ca esti femeie - eu barbat,
langa tine cu sfiala m-am culcat,
si dormind eu am visat, tu visand ai lacrimat,
cand eram mai tanar si la trup curat () ! e pierduta noaptea-aceea de acum,
carnea noastra doar mai stie-al ei parfum,
poamele ce-n pomi azi stau, gustul carnii tale-l au
si cad toate (maine) putrede pe drum () ! fa-l sa fie, Doamne Sfinte, numai om
pe acel care ne-a ispitit subt pom,
si cand pomul flori va da, fa-i sa-i cada carnea grea
cum cadea-va dupa cantec mana mea,
si cand pomul flori va da, fa-i sa-i cada carnea grea
cum cadea-va dupa cantec mana mea!".


Cantecul si iubirea dau un rod care, pangarind virginitatea increatului, este sortit mortii, singura menita sa pedepseasca si sa mantuiasca totodata natura „putreda", „carnea grea", pentru a-i reda apoi puritatea dintai: „! ma voi pierde: si port in gura limba amara:/ un infinit de trupuri albe/ mi-am amintit/ pe-al caror pantec am sperat sa-mi asez/ trupul unui ideal de perfectiune!".

Aflat in descendenta liricii baudelairiene, Cezar Ivănescu poate fi deopotriva situat, dupa opinia lui Gh. Grigurcu, in apropierea lui Tudor Arghezi, prin aceea ca pretiozitatea sa poetica e coplesita de o „virila problematica a cosmosului", precum si a lui Emil Botta, ambii impartasind atat o poetica a dandysmului, cat si una existential-abisala.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani