Romanul "Maitreyi" a fost scris publicat in 1993 si face parte din seria indianistica alaturi de \"Izabele si apele diavolului\", \"India\"si \"Secretul doctorului Hanigberger\".
Romanul isi organizeaza subiectul in jurul cuplului format din Maitreyi (personaj real, fica unui mare filozof indian) si continentalul Allan, alias M. Eliade, care o cunoaste in perioada studiilor din India. Povestea lor este \"o monografie a tulburarii\" desfasurata dealungul a 15 capitole. Stilul este original, subordonat autenticului, imbinind jurnalul, corespondenta, eseul, reportajul si povestirea la persoanaI..Eroina este inspirata din realitate ,ea reprezinta tipul femeii hinduse, educat in spiritual supunerii absolute fata de familie. Portretizarea sa se realizeaza prin mijloacele traditionale ale caracterizarii directe facute de alte personaje si indirecta facuta de narator. Maitrey este un personaj construit intr-o maniera realista, deoarece are numeroase calitati si defecte atat fizice cat si de caracter.
Din punct de vedere al tehnicii de caracterizare a personajelor domina caracterizarea directa, autocaracterizare, introspectie autoanaliza psihologica, dialogul. Scriitorul evoca o experienta de viata, romanul avand valoarea autenticului. Maitreyi apare ca o fiinta superioara, cu preocupari intelectuale deosebite, legate de filosofie si literatura. Initial Allan o gaseste inatractiva \"cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase, cu sinii puternici de fecioara bengaleza, crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt\". Devine apoi intrigat de acest personaj exotic si misterios pentru ca \"nu izbuteam sa inteleg ce taine ascunde faptura aceasta\". Apoi o gaseste tot mai fermecatoare, datorita cunostintelor pe care le asimileaza, dar uneori ii este antipatica din cauza ca elita Calcuttei o considera geniala. El constata cu luciditate \"fara indoiala e cea mai talentata si enigmatica fata din cite am cunoscut, dar eu pur si simplu nu pot sa fiu casatorit\".
Personajul emblematic ,Maitrey concentreaza in jurul sau intregul continut romanului descrias de P. Constantinescu ca fiind o "Fiinta umana si aspiratie metafizica, naivitate animala si trecere lunara, printre norii diafani, ingenuitate si rafinament, luciditate si indrazneala impetuoasa,pachet de senzatii forte si prelungire de vis magic, consumare de mii de simturi si ecou de adoratie mistica- in aceasta armonie de antinomii traieste ca intr-o transa" P. Constantinescu.
Maitreyi "este o femeie si un mit", este un simbol al iubirii absolute, totale. Inca din copilarie prezinta largi disponibilitati afective, cand isi dedica intreaga iubire unui copac ,numit "sapte frunze". Evoluand pe scara existentiala, cognitiva, intelectuala, se dedica apoi sufleteste "gurului sau" Tagore. De aceasta data ar fi vrut sa fie mai in varsta pentru a fi mai aproape de fiinta poetului, probabil ca sa ii inteleaga mai bine trairile ,modul de gandire ,aspiratiile. Implinirea eroinei se va realiza alaturi de Allan .Iubirea se contureaza treptat iar participarea celor doi este egala ,de aceea ei ajung la iubirea ideala. Maitreyi reprezinta aici Femeia care iubeste cu adevarat si care este capabila de a reface unitatea primordiala. De asemenea, Allan este simbolul Barbatului care are resurse de ordin interior pentru a tinde spre idealul de iubire.
Desi este dornica de a-si revarsa iubirea asupra cuiva ,Maitreyi este cuprinsa initial de o ezitare candida, specifica varstei. Faza premergatoare marii pasiuni este marcata de confuzia prietenie-iubire. Cand Allan ii declara iubire, Maitreyi spune ca el nu reprezinta pentru ea decat "un scump prieten ".
Momentul logodnei secrete intr-un parc, noaptea sub stele, cand Maitreyi oficiaza cu solemninate slujba, rostind catre cer si pamant legamantulul dragostei este de departe cel mai tulburator din roman. Juramantul eroinei este semnul ca aceasta iubire a depasit firescul, contingentul, vizand astfel perfectiunea in dragoste :"Ma leg de tine ,pamantule,ca eu voi fi a lui Allan si nimanui altuia.. Voi creste din el ca iarba din tine .Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu ma auzi, mama, tu nu ma minti, maica mea ."
Maitreyi devine simbolul sacrificiului in dragoste. Despartita in mod brutal de Allan, izolata de acesta prin vointa a inginerului Sen, Maitreyi ajunge la gesturi disperate, din dorinta de a fi din nou alaturi de omul iubit. Ea se daruieste unui vanzator de fructe, sperand ca acest act sa atraga alungarea ei din casa. Insa nici acum Sen nu o alunga, preferand discreditarea familiei decat apropierea eroinei de Allan. Despartirea echivaleaza cu o tragedie si este urmarea faptului ca societatea, familia nu a putut intelege intensitatea iubirii celor doi. Maitreyi si Allan, prin marea lor iubire, deveneau spirite absolute, oamenii insa le pretindeau incorsetarea in dogme si legi impuse religie si traditie. Astfel Maitreyi devine o victima a societatii si a familiei sale.
O definire a personajului o da Perpessicus care sustine: "Poem al adolescentei ,Maitreyi realizeaza in literature noastra o eroina comparabila eroinelor tragice universale .Izbutind cu diversele sale insusiri si in cadrul de somptuoasa geografie, a Indiei, d-l Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor eroice ale umanitatii.
