A. Steuerman - Rodion
Eminescu ramane pana astazi, cantaretul prin excelenta al Basarabiei. Chiar in momentul cand, la inaugurarea statuii lui Stefan - eca inaintea iesanilor ura marelui Voied, incepe prin a ge pe urma provinciei din stanga Nistrului.
De la Nistru pan' la
Tisa Tot romanul su-mi-s-a.
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan' la
Mare Vin muscalii de-a calare.
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
In imaginatia lui aprinsa, poetul avea uneori viziunea unui sangeros si crunt razboi pentru redobandirea Basarabiei. Vedea pe fratii moldovenilor intinzand bratele peste Prut si chemand ajutor:
Auzi! departe striga slabii
Si asupritii catre noi:
E glasul blandei Basarabii.
Ajunsa-n ziua de apoi.
E sora noastra cea mezina.
Gemand sub cnutul de calmuc,
Legata-n lanturi de-a ei mana.
De streang tarand-o ei o duc,
Murit-a? Poate numai doarme,
Si-astepata moartea de la cani?
La arme. La arme, dar, romani!
In una din poeziile postume - tiparita in "Biblioteca lasilor" - poetul mai vede
L-a Isterului rape.
Acuma este nunta
Si cantul ei de aur
Nu pot a-l destepta.
Ca Romania de astazi nu mai ia parte la Nunta de la Nistru, e de sine inteles. Ne spune poetul pricina: