publicat intre anii 1863 -1869.
Initial, Tolstoi a dorit sa realizeze o evocare a rascoalei decembristilor (1825). Apoi, largind mereu cadrul in timp si in spatiu, a realizat o adevarata epopee a Rusiei, de-a lungul unui deceniu si jumatate (1805-1820), una din perioadele cele mai dramatice si mai eroice ale istoriei sale.
Evenimentele istorice care constituie subiectul acestui roman sunt razboaiele purtate impotriva lui Napoleon, de la campania premergatoare bataliei de la Austerlitz (1805) pana la invadarea Rusiei de catre francezi (1812), incendierea Moscovei si dezastruoasa retragere a invadatorilor.
Pe de o parte, sunt prezentate realitatile razboiului, iar pe de alta parte, cele ale perioadei de pace: lumea saloanelor din Petersburg si Moscova, intrigi, iubiri, dezamagiri etc.
Dintre cele peste 500 de personaje care apar in roman, un loc aparte este ocupat de printul Bolkonski, contele Be-zuhov si contele Rostov - reprezentanti ai familiilor aristocrate.
Printul Andrei Bolkonski, un om inteligent si cult, generos si sincer, dar sceptic, constient de declinul clasei careia ii apartine, traieste fara a avea un sens precis al existentei, in afara sentimentului datoriei, pana in momentul in care, ranit la Austerlitz, are revelatia adevaratului sens al vietii.
Ramas vaduv si ne-maigasindu-si un alt tel in viata, Andrei Bolkonski se va simti regenerat prin iubirea pe care i-o poarta Natasei Rostov. Amanarea casatoriei celor doi cu un an (lucru impus de tatal-lui Andrei) va face ca fata sa se indragosteasca de Anatoli Kuraghin; fuga lor este zadarnicita, dar Andrei Bolkonski n-o va ierta decat pe patul de moarte. Ranit la Boro-dino, Andrei, ingrijit cu devotament de Natasa, va muri cu seninatate, regasindu-si sensul vietii in iubire.