Logo referatele carte



Romanul psihologic - "ultima noapte de dragoste, IntAia noapte de rAzboi - roman interbelic - roman modern - roman subiectiv



- tema: Iubirea -
In perioada interbelica, Eugen Lovinescu initiaza modernismul, curentul literar al carui program traseaza noi directii pentru dezvoltarea literaturii romane, printre care, cele referitoare la evolutia romanului impun trecerea de la tema rurala la tema urbana, de la personajele taranesti la cele intelectuale, precum si crearea romanului de analiza psihologica.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-l957) este cel care, prin opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, contribuind substantial la europenizarea literaturii romane, prin introducerea unor noi categorii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului-narator, intelectual lucid si analitic. Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce d, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti[] Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai".In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930), Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii angrenata in tragismul unui razboi absurd, zut ca iminenta a mortii.
Ca orice roman, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este o specie epica in proza, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o complicata intriga, la care participa numeroase personaje bine individualizate si construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea confesi (cu caracter de confesiune-w.«.), iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, prin dialog, monolog interior si introspectie auctoriala.
Perspecti narati unica este moderna si defineste punctul de vedere al naratorului-personaj, autodiegetic (care relateaza propria experienta ca personaj central al istoriei povestite). Situatia diegetica implica anumite trasaturi gramaticale, si semantice ale textului reprezentate de verbe si pronume la persoana I, focalizarea interna "impreuna cu", frecventa monologului interior, organizarea subiecti a secventei temporale, toate acestea argumentand caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narati se remarca, asadar, prin, de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj.
Perspecti psihologica este realizata prin mijloacele de analiza a constiintei si procesele psihologice ale protagonistului, naratorul autodiegetic apeland la dialog, monolog interior, autointrospectie, flashback, retrospectie, cuvinte cu loare de simbol, obsertie atenta si profunda a constiintei personajelor etc.
(Structura si compozitia romanului)
Romanul este structurat in doua parti, cu titluri semnificative, surprinzand doua ipostaze existentiale: "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta si "intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traisem drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.
Romanul este scris la persoana I si exprima in prima parte conceptiile si aspiratiile autorului catre idealuri inalte, insa in partea a doua autorul se identifica total cu personajul-narator. Perspecti temporala este discontinua, bazata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flashback si analepse. Perspecti spatiala reflecta un spatiu real, frontul, Bucuresti, Odobesti, Campulung, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.
Romanul este un monolog liric, deoarece eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in erotic, cat si in ul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte. Protagonistul, Stefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere, dominat de incertitudini si care se confeseaza introspectand cele mai adanci zone ale constiintei, in cautarea permanenta a iubirii absolute, ca sentiment al existentei umane superioare.
Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, in care timpul obiectiv (cronologic) evolueaza paralel cu timpul subiectiv (discontinuu), acestea fiind cele doua uri compozitionale ce-l motiveaza pe Camil Petrescu drept notor al esteticii romanului modern. in subiectiv, memoria involuntara aduce in timpul obiectiv experienta interioara a eroului, aflat in permanenta cautare de certitudini privind sentimentul profund de iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai complexe, aceea a razboiului. Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il incepe odata cu experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa in memoria eroului de o discutie pe aceasta tema, purtata de ofiteri la popota regimentului. in jurnalul ce consemneaza evenimentele traite de protagonist in timp obiectiv (imaginea frontului), sunt rememorate (prin memorie involuntara) episoadele casniciei cu Ela, aduse in timp subiectiv, deoarece ele se petrecusera cu doi ani inainte de a fi notate in jurnal.
Conceptia temporala este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust, iar conferinta sa despre "Noua structura si opera lui Marcel Proust" constituie un aderat manifest literar de credinta. O alta apropiere vizibila se obser intre eroii lui Stendhal si aceia ai lui Camil Petrescu, in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate. La ambii scriitori eroii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria pasiune, de propriul ideal. insa personajele lui Camil Petrescu dobandesc energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind impresionante prin capacitatea lor de a trai/ vedea idei.
Semnificatia titlului. Cuntul "noapte" repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "napti" sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului -iubirea si razboiul-, dar nu sl ultimele, intrucat finalul rele disponibilitatea lui Stefan Gheorghidiu pentru o noua experienta existentiala.
(Constructia subiectului si a discursului narativ)

Incipitul romanului il prezinta pe Stefan Gheorghidiu, potrivit
jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in
primara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe
Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei.
la jurnalul de campanie scris la persoana I, naratorul-personajIncrimineaza cu ironie usturatoare incompetenta sistemului de aparare
militara a tarii, in preajma primului razboi mondial. Realizata prin dialog,
discutia contradictorie purtata la popota de ofiteri are ca punct de plecare
un fapt divers publicat in ziar, in care se comenta decizia tribunalului de a
achita un barbat care-si ucisese sotia surprinsa in flagrant de adulter.
Fiecare opinie este corelata cu trasaturile fizice si morale ale
sustinatorului, ceea ce demonstreaza ca autorul stapaneste arta
portretistica. Relativismul ca modalitate estetica moderna se manifesta in
acest episod, prin parerile total diferite ale locutorilor despre acelasi
subiect: iubirea si relatia de cuplu. Superficialitatea opiniilor il enerveaza
pe Gheorghidiu, care reactioneaza exploziv si surprinzator, exprimandu-siIdeea pura (absoluta) despre iubire: "Cei care se iubesc au drept de viata
si de moarte unul asupra celuilalt", argumentand astfel autenticitatea,
(principiul estetic modern) insemnand ca poti vorbi sincer numai despre
tine, despre trairile si perceptiile proprii. Discutiile starnite minimalizeaza
superioritatea sentimentului de dragoste in cpnceptia eroului si-i
declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii, iubirea, simtita cu
forta si dominata de incertitudini.
Prin memorie involuntara, declansata de discutia de la popota, Gheorghidiu aduce in prezent (timpul subiectiv), prin retraspectie si discontinuitatea temporala a analepsei si flashbackului, experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Sentimentul de iubire fusese alimentat, la inceput, de orgoliul studentului la Filozofie, mtrucat Ela era cea mai frumoasa studenta de la Litere. Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Invitati la masa la unchiul Tache, Stefan ii infrunta pe batranul ar si pe Nae Gheorghidiu, scena capatand accente balzaciene atat prin descrierea detaliata a casei ("casa veche mare cat o cazarma"), cat si prin- construirea tipului de ar ursuz si dificil care, desi bogat, locuia intr-o singura camera ce indeplinea toate functiunile. Moartea unchiului Tache ii aduce lui Stefan Gheorghidiu o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capatand pentru Ela importanta primordiala. Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de problemele pragmatice, amestecandu-se in certurile iscate de testament, in afaceri, desi el ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare". intruchipand intelectualul, Stefan este incapabil sa se descurce in paienjenisul afacerilor, isi da seama ca nu face parte din aceasta lume si se reintoarce cu sete nepotolita la studiul filozofiei si la cursurile de la Universitate.
Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de aderate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. in casa Anisoarei, cunosc "un g avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G., si Stefan obser ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se straduia sa se afle mereu alaturi de el.
Fire reflexi si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate noua comportare a Elei, acumuland progresiv nelinisti si indoieli interioare, care devin sfasietoare, pe care Ie exprima prin monolog interior: "nu mai puteam citi nicio sectiune, parasisem Universitatea". Stefan se chinuie ingrozitor la petrecerile mondene, cantarind si analizand flecare vorba, flecare gest (luciditatea)- al Elei. Cu toate acestea, respinge cu fermitate stupiditatea geloziei, consideFand-o neconforma cu normalul si realitatea: "Nu, n-am fost nicio secunda gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii".
Excursia la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei, orice element exterior provoaca in sufletul lui Stefan catastrofe chinuitoare. Compania insistenta a domnului G., asezarea Elei la masa langa el, gesturile familiare {mananca din farfuria lui) sunt tot atatea prilejuri de obsertie atenta si framantare interioara care provoaca eroului o chinuitoare suferinta, nu numai din orgoliu, deziluzie si neputinta, dar si pentru ca se sileste sa-si ascunda chinurile, se dedubleaza.
Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa, drama se amplifica, iar casa goala i se pare "ca un mormant fara nesta-mea". Servitoarea nu poate oferi nicio informatie, el o cauta cu disperare pe la rude, este innebunit de deznadejde, iar cand Ela soseste acasa pe la opt dimineata o alunga, fiind convins ca "niciodata femeia aceasta nu ma iubise" si-i cere sa divorteze "fara formalitati, fara explicatii multe". Suferinta este mistuitoare, fiind framantat de incertitudini, atunci cand gaseste intamplator un bilet de la Anjsoara, care purta data noptii respective si prin care o ruga sa petreaca noaptea la ea, sotul fiind plecat la mosie. Structura de intelectual in cautare de certitudini, Stefan interpreteaza faptul ca pe o ticluire pusa la cale de ele pentru a-i adormi banuielile, apoi se indoieste de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagema, analizand si disecand toate eventualitatile.
Dupa un timp cei doi se impaca si sublocotenentul Stefan, fiind concentrat in armata pe lea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca ra la Campulung, dar il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant". Planuieste sa-i omoare de amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment, fiind astfel impiedicat sa-si duca la indeplinire ul de razbunare impotri celor doi amanti.
"sectiunea a doua" a romanului incepe cu modulul "intaia noapte de razboi", care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorientati. Desprinderea eroului din

    

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani