SARBATOAREA MORTII - Volum de poezii de Aron Cotrus. A fost tiparit, intr-o prima editie, in anul 1915 la Arad, Tipografia "Concordia". Dupa titlu, pe coperta sunt indicati anii 1914-. O alta editie a aparut la Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, Iara indicarea anului. Al. Ruja, ingrijitorul editiei de Opere de A. C, a identificat, din presa momentului, anul aparitiei ca fiind . Poeziile au fost publicate mai intai in ziarul "Romanul" din Arad, in cursul anului . Volumul cuprinde trei cicluri: primul, Iara titlu, al doilea. In tara mortii, st, ultimul, De va veni-ntr-o zi

Cartea lui Aron Cotruş (a doua, dupa volumul de debut, Poezii, 1911) este printre primele opere poetice romanesti situabile in chip decis sub zodia esteticii expresioniste.

Sintetizand opinii clasice, editorul Al. Ruja scrie: "Trasaturile pe care le gasesc poeziei lui Aron Cotrus E. Lovincscu sau G. Calinescu sunt, de fapt, expresioniste - intemperanta verbala, revarsarea tumultuoasa, expresia torentiala si abrupta, violenta si exagerarea, eruptivul, dezlantuirea unei salbatice energii ca a unei forte naturale, stilul congestionat de adjective si pornit spre expresia forte, colosalul si giganticul". Se poate remarca insa, pe de alta parte, puternicul caracter discursiv al acestei poezii, accentul cazand pe manevrarea retorica a frazei.

"Noul patos" (expresia c a lui Stefan Zwcig) traieste in ea in "activismul" tradus intr-un regim hiperbolic permanentizat, alimentat de acumulari masive de cuvinte, adesea in sistem anaforic, cu lanturi de determinari menite sa intensifice sugestia de energie dezlantuita, de stare paroxistica a incordarii simturilor si spiritului: lacomia e "oarba", sarutarile "aprind si-ngheata", pofta e "nebuna si semeata", indragostirile sunt "barbare", patima "nebuna", pana si capriciile sunt "grozave".

Regia tiradelor e abil condusa, desigur (simtul inscenarii e mereu prezent), iar substanta "pietroasa" a vocabulelor rostogolite bubuitor, cu frangeri brutale, calculate pentru efectul lor de soc, va contribui si mai tarziu in chip esential la transmiterea puternicului impuls vital ce le anima, in texte in care, asa cum s-a observat, metafora e mai curand rara. Ovidiu Cotrus observase, in acest sens, pragul dificil pe care se aseaza . uneori poetul:

"Gestul grandilocvent, ritmul abrupt, comandat doar de bataile precipitate ale unui suflet frematator, avalansa de verbe si adjective care se opintesc zadarnic sa cuprinda intr-un nesfarsit al determinarilor ceea ce scapa determinarii, cuvintele revarsandu-se tumultuos ca o stihie, iara sa recurga decat rareori la mirajele metaforei, tonul de permanenta declaratie patetica, esuand in momentele mai putin inspirate in simpla declamatie retorica, sunt notele caracteristice prin care poezia lui Aron Cotruş se integreaza climatului expresionist". Sarbatoarea mortii ilustreaza substantial aceste date cu valabilitate pentru intreaga opera, atragand atentia si asupra unei posibile apropieri de tiparul "Jugendsti!" sau "Art Nouveau" al imaginii, cu starile tensionale imblanzite oarecum prin stilizarea cvasi emblematica, amintind si de precedentele simboliste ale acestui moment liric european. Un anumit decorativism, o anumita ritualitatc si ceremonie impuse imaginilor si gesticii apocaliptice dominante pot ti identificate frecvent in aceasta arie a scrisului lui C, in care

"sinistru ard padurile batrane, iar brazii cu coroanele macabre Par uriase, rosii candelabre", unde "corole infernale" alcatuiesc totusi un "superb, halucinant decor" si "parc-o princesa magica acum Arunca flacari si prin fum Inelele, bratarcle-i de aur".

(Nu lipseste, dintr-un poem, nici o trimitere la Salomeea, cu care e asociata femeia iubita, vazuta la modul ambiguu-pasional, ca in decadentismul simbolist "fin de siccle":

"Te vad ca-n vis, intr-uu satanic, dulce paradis, Vad camera ta alba si bizara in sombrul ei decor, te vad pe tine vipera-femeie, Cu ochi, cu mers, cu trup de Salomee").

Un satanism stilizat, prelungind radacini romantice si, iarasi, decadentiste, e prezent de asemenea la aceasta "sarbatoare a mortii": "Se plimba mandru Satan cu negrele-i stafii Iar corbii trec in stoluri cu sange sa se-adape

invie toti ostenii cazuti in batalii
Si urca in palate si-n teatrele cu faima,
Unde stafii in coruri macabre arii-ngaima,
Cand miezul noptii bate"; ori, in alt poem,

"demonul distrugerii azi rade,
la cea mai marc sarbatoare-a lui".

Spectacolul mortii, anlicipan-du-l pe Camil Petrescu din Versurile inspirate de razboi, convoaiele ranitilor sau ale revoltatilor capata un aer. de procesiune solemna, neslraina nici ea de apelul simbolist (cu note minulescicnc) al orizonturilor indepartate, chiar daca acestea suni prea putin exotice:

"Plec mut cu ai Ardealului voinici
Ma duc spre tara
in care curge sangele fierbinte,
Pe muntii albi
Si peste sesuri pline de-ose-minte",

"Din lupte pe viata si pe moarte
Atati schilavi sunt dusi acum in cete
Sunt dusi incet spre albe lazarete,
Spre lazarete-n zarile desarte".

Filonul simbolist apare si mai la suprafata in poemul Scrisoarea celui dus, din care am mai citat, unde

"Un caiet de notc-al lui Chopin
Sta deschis si-acuma pe clavir",

ori "stapana" cantaretului e evocata

"citind
Un volupUios roman
Dm vietile amantelor faimoase",

langa lampa cu "abajur macabru". Dominanta ramanc insa in volum atmosfera expresionista, cu exacerbarea hiperbolica a viziunilor ravasitoare, de incendii si morii violente, cu patimi distrugatoare, "nebunesti" si demonice, cu o figuratie umana in culori tari, cu desenul deformat grotesc al chipurilor si miscarilor, intr-un decor echivalent (

Cu pofte mari, cu suflet sangerand, Cu brutele manate Iara minte, De nebunia mergerii-nainte", "Fluidul nebuniii-ncepe iar Sa mi s-afunde-n creieri si in oase", "Si larma vine ca pe rosii ape, Pornite din plamana infernala A tunurilor grele ce s-aud Venind in marsul lor de sange ud"

, "Fug oamenii, o turma de strigoi", "Copacii rupti si schilavi, stropiti cu-atata sange" Mai retoric si, ca atare, mai legat inca de discursul poetic "traditional" decat va fi Blaga din primele sale doua volume, Aron Cotruş deschide, totusi, cu Sarbatoarea mortii o partie importanta spre expresionismul european, caruia reuseste sa-i dea o certa nota de originalitate.

Scriitori romani