Titu Maiorescu, critic si estetician, mentorul societatii culturale \"Junimea\" si initiatorul cenaclului cu acelasi nume, are meritul incontesil de a fi format in cultura noastra o stare de spirit superioara si de a fi descoperit si incurajat afirmarea marilor clasici: Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.Caragiale, Ioan Slaci. Solida si vasta cultura a lui Maiorescu s-a reflectat in numeroasele studii si lucrari politice, filozofice, critice, lingstice si estetice, in actitatea permanenta pe care a desfasurat-o pentru dezvoltarea limbii si literaturii romane.
Titu Maiorescu - idei filozofice preluate si exprimate in operele sale:
- principiul purificarii prin arta este preluat de la Aristotel;
- misiunea artei este aceea de a exprima frumosul - idee preluata de la Hegel;
- arta este o finalitate fara scop - conceptie ce apartine lui Kant;
- menirea artei este aceea de a moraliza - principiu imprumutat de la Schopenhauer.
Titu Maiorescu - idei estetice
1. in studiul \"O cercetare critica asupra poeziei noastre de la 1867\", Maiorescu da, pentru prima oara, definitia poeziei:
\"Poezia, ca toate artele, e chemata sa exprime frumosul; in deosebire de stiinta, care se ocupa de adevar. Cea dintai si cea mai mare diferenta intre adevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai idei, pe cand frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila.\"
Poezia trebuie sa indeplineasca doua conditii: una materiala (forma) si una ideala (continutul):
a) conditiunea materiala a poeziei: \"Prima conditiune, dar o conditiune materiala sau mehanica pentru ca sa existe o poezie in genere, fie epica, fie lirica, fie dramatica este ca sa se destepte prin cuntele ei imagini sensibile in fantezia auditoriului si tocmai prin aceasta poezia se deosebeste de proza ca un gen aparte, cu propria sa ratiune de a fi\".
b) conditiunea ideala a poeziei: \"Ideea sau obiectul exprimat prin poezie e totdeauna un simtamant sau o pasiune si niciodata o cugetare exclusiv intelectuala sau care se tine de taramul stiintific, fie in teorie, fie in aplicare practica. Prin urmare, iubirea, ura, tristetea, bucuria, disperarea, mania sunt obiecte poetice; invatatura, preceptele morale, politica sunt obiecte ale stiintei si niciodata ale artelor\".
2. Exista un raport intre arta si realitatea sociala, care trebuie ilustrat in operele literare. Aceasta idee este sustinuta de Titu Maiorescu in studiul \"Comediile d-lui I.L.Caragiale\" (1885), raspunzand astfel acuzatiilor aduse pieselor acestui genial dramaturg de catre societatea si presa contemporana, argumentand prin analiza aspectelor sociale regasite in opere si prin realizarea de catre autor a personajelor tipice pentru societatea vremii. Caragiale pune \"pe scena cateva tipuri din ata noastra sociala de astazi, cu deprinderile lor, cu expresiile lor [] in situatiile anume alese de autor [] intr-o adevarata caricatura a culturei moderne\".
3. in articolul \"Poeti si critici\" (1886), Maiorescu distinge subiectismul si indidualitatea artistului, care percepe lumea inconjuratoare in mod diferit de ceilalti oameni sau artisti: \"Altfel descrie lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel Victor Hugo, desi cu totii au primit impresii de la aceeasi lume\". Particularitatea sensibilitatii fiecarui artist este definita prin modul cum \"se rasfrang in prisma cu care 1-a inzestrat natura\" aceleasi raze de lumina pe care le primeste poetul din \"multe parti ale lumii\".
4. Arta are functie moralizatoare prin faptul ca, daca arta trezeste emotii estetice, acestea nimicesc raul din oameni, mai ales egoismul, pentru ca \"orice emotiune estetica [] face pe omul stapanit de ea, [] sa se uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii ideale\". (\"Comediile d-lui Caragiale\").
Titu Maiorescu - critic literar:
. Spiritul critic este unul dintre meritele cele mai edente al actitatii lui Titu Maiorescu, preocuparea pentru obiectitate in aprecierea creatiilor literare fiind dominata permanent de \"respectul adevarului\".