"Nu s-a scris indeajuns despre Eminescu", - imi spunea anul trecut un academician. Noul studiu asupra vietii si operei celui mai mare poet al nostru e, prin urmare, bine venit. Autorul, domnul N. Zaharia, a cercetat cu luare-aminte tot ce s-a scris anterior asupra acestui subiect si a cautat sa sileasca in mod obiectiv si pe cat posibil documentat personalitatea lui Eminescu si caracterul operei sale.
Eminescu s-a manifestat din copilarie ca o fiinta impresionabila, ca un senzitiv, care vibra la cele mai usoare atingeri ale lumii. Aceasta simtire puternica, ascutita, rafinata, ii procura materialul pe care, multumita imaginatiei si simtului ales al formei, il turna in versuri nemuritoare. Daca Eminescu ar fi avut numai simtirea puternica, atunci ar fi fost pur si simplu un om susceptibil, un nenorocit, cum se gasesc printre oamenii mediocri. Natura l-a inzestrat insa cu puterea de a poetiza impresiile lui si a le exprima in forma maiestrita a versului.
Impresiile cele mai banale, care fiind supuse in modul obisnuit ar putea fi chiar dezgustatoare, desteapta in sufletul poetului imagini si ganduri care le poetizeaza. Multumita apoi exprimarii in forma cadentata a versului, ne dau o adevarata poezie.
In odaie prin unghere
S-a tesut painjenis,
Si prin cartile In vrafuri
Umbla soarecii furis.
Dar atuncea greieri, soareci
Cu usor maruntul mers.
Readuc melancolia-mi
Iara ea se face vers.
Simtirea lui Eminescu este de obicei trista. Gandurile sale, fireste, sunt sceptice si pesimiste. El nu putea vedea lumea si viata decat in raport cu felul sau de a simti, lata de ce crede ca "samburele vietii este egoismul si haina lui minciuna", - afirmatie pe care domnul Zaharia o socoteste a fi "un mare adevar". Iata de ce poetul a trait sufleteste izolat de ceilalti oameni: "Esti vesnic singur, cand esti impreuna cu acei ce nu simtesc la fel cu tine".
Si sufletul lui Eminescu fiind setos de iubire, simtea o durere imensa din cauza infranarii acestei dorinte, la care il constrangea scepticismul sau. "A nu iubi - spune dansul in Geniu pustiu - nu e nimica; a nu putea iubi, este grozav".