Jocul
Copiii, majoritatea
timpului lor liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta pentru
copii o modalitate de a-si exprima proprile capacitati. Prin joc, copilul
capata informatii despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si
cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se orienteze in spatiu si
timp. Putem spune ca jocul este « munca copilului ».
In timpul jocului, copilul
vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter
social.
Jocurile sociale sunt
esentiale pentru copiii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se juca cu
alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si
comenteaza situatiile de joc (loto, domino, table, cuburi, carti de joc etc.).
In perioada de prescolar
se desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea. Din acest
motiv, copiii cu handicap trebuie sa fie inscrisi la gradinita din vecinatate,
alaturi de copiii sanatosi. Copiii sunt curiosi, dar practici, astfel ca ei vor
accepta usor un copil cu deficienta fizica, care se deplaseaza in fotoliu
rulant sau in carje. Ei sunt suficient de simpli si deschisi pentru a accepta
usor un coleg cu probleme de sanatate. Perioada de prescolar este cea mai
indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu handicap. La aceasta varsta,
socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor si al
echipamentelor de joc. Totusi, trebuie sa fim atenti la unele probleme
deosebite. Unii copii cu deficiente au avut experienta neplacuta a spitalizarii
si a separarii de parinti. De aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in
primele zile de gradinita. In alte cazuri, copilul are probleme legate de
utilizarea toaletei si de deplasare. In aceste situatii, este de preferat sa se
solicite prezenta mamei pana la acomodarea copilului in colectivitate si
acomodarea personalului cu problemele copilului.
Jocurile trebuie sa fie
adaptate in functie de deficienta copilului.
Copiii cu tulburari de
comportament trebuie sa fie permanent sub observatie, iar la cei cu ADHD
jocurile trebuie sa fie cat mai variate.
Integrarea scolara
Scoala este, de asemenea
un mediu important de socializare.
Formele de integrare a
copiilor cu CES pot fi urmatoarele: clase diferentiate, integrate in
structurile scolii obisnuite, grupuri de cate doi-trei copii deficienti inclusi
in clasele obisnuite, integrarea individuala a acestor copii in aceleasi clase
obisnuite.
Integrarea scolara
exprima: atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza;
conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile
copilului; consolidarea unei motivatii
puternice care sustine efortul copilului in munca de invatare; situatie in care
copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile desfasurate
pentru educatia sa; corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala
si posibilitatile copilului de a le rezolva; existenta unor randamente la
invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la
posibilitatile copilului sau la cerintele scolare.
In scoala, copilul cu
tulburari de comportament apartine, de obicei, grupului de elevi slabi sau
indisciplinati, el incalcand deseori regulamentul scolar si normele
social-morale, fiind mereu sanctionat de catre educatori. Din asemenea motive,
copilul cu tulburari de comportament se simte respins de catre mediul scolar
(educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de scolar intra in relatii cu alte
persoane marginalizate, intra in grupuri subculturale si traieste in cadrul
acestora tot ceea ce nu-i ofera societatea.
Datorita comportamentului
lor discordant in raport cu normele si valorile comunitatii sociale, persoanele
cu tulburari de comportament sunt, de regula, respinse de catre societate.
Aceste persoane sunt puse in situatia de a renunta la ajutorul societatii cu
institutiile sale, traind in familii problema, care nu se preocupa de
bunastarea copilului.
