MEMORIA

Memoria este o functie a creierului ‚functie care consta in reflectarea experientei trecute.

Baza materiala a memoriei o constituie urmele proceselor nervoase anterioare (excitatia si inhibitia).

Atat memorarea ‚cat si reproducerea pot avea un caracter intentionat (voluntar) sau neintentionat (involuntar).

Memorarea si reproducerea intentionata presupun : a) existenta unui scop dinainte fixat , b) alegerea si stabilirea materialului de memorat sau reprodus , c) prezenta unui efort mai mult sau mai putin insemnat de vointa , d) utilizarea unor mijloace si procedee speciale in memorare si reproducere etc .

In cazul memorarii si reproducerii neintentionate toate aceste caracteristici lipsesc; procesul se desfasoara fara intentie , ,,de la sine’’.

De asemenea , in functie de procedeul folosit se poate face distinctie intre memorare logica si memorarea mecanica.

Memorarea logica se bazeaza pe desprinderea legaturilor inteligibile ,a continutului de idei , in vreme ce memorarea mecanica duce la elaborarea unor legaturi temporare ,care reflecta prin excelenta succesiunea externa a fenomenelor.

Numim deprinderi acele acte invatate in care predomina reactiile relativ constante.

Astfel ,sunt deprinderi : mersul, scrisul, calculul mintal elementar (tabla inmultirii).

Cunostinta este o structura de informatii si operatii care face posibile atat orientarea in ambianta, cat si solutionarea anumitor probleme.

Baza fiziologica a memoriei nu este inca elucidata.

’’Depozitul ,, urias al memoriei este locul unde putem gasi si evoca o anume amintire.

Din punctul de vedere al duratei memorarii exista trei forme de memorie: a)memoria de foarte scurta durata , b) memoria de scurta durata , c) memoria de lunga durata.