Donar Munteanu biografia

Donar Munteanu




Donar Munteanu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

MUNTEANU Donar (prenumele la nastere: Dimitrie), se naste la 26 iun. 1886, comuna Racari, judetul Dimbovita - moare in(?). Poet. Fiu de invatator. Licentiat al Facultatii de Drept.

Magistrat la Piatra Neamt, Iasi, Bazargic, Cimpulung Muscel, Braila, Sibiu, Odorhei, Deva si Chisinau. Din 1937 trece in Ministerul Justitiei ca director general al penitenciarelor (pina in 1938).

Consilier, apoi, la Consiliul Legislativ, -lina in 1945, cind se pensioneaza.

Debuteaz. .n Forta morala a lui Macedonski (1901).

Debut editorial cu volum Aripi negre (1909). Scoate, in 1904, revista simbolista Pleiada (doua nr.). Colaboreaza la Literatorul, Convorbiri critice (incepind din 1907), Gindirea (din 1930). in cele citeva volum de versuri aparute la intervale mari (Aripi fantastice, 1925; Simfonia vietii, 1943; Bisericuta neamului, 1943), ecourile romantice coexista cu motive simboliste, imagini reusite sint puse in umbra de locuri comune si de un abundent retorism.


In versurile din primul volum publicat de Donar Munteanu, Aripi negre (1909), se disting destul de clar doua tonalitati lirice: dominanta este cea sumbra, sugerata chiar de titlu; cealalta, contrastanta, se situeaza in cel mai pur feeric. Recuzita romantica (noapte fara stele, odaie saraca, luminare, „palida icoana cu sfintul afumat", duhuri rele etc), cu frecvente ecouri eminesciene, dar si cu reminiscente din faze mai vechi ale poeziei romane, apartine mai ales sferei tenebrosului. Nota dramatica este predominanta: intr-o universala „vagauna de bezna si blestem", se instaleaza golul, deznadejdea, teama, patimile, „jalea de mormint".

Acumularea imaginilor violente produce, uneori, efectul de straniu scontat - si o serie de versuri nu sint lipsite de forta, mai ales cind ating punctele extreme: nebunie, moarte, surpari apocaliptice. Mai conventionale sint poemele in decor idilic - flori, Iac, ploaie de petale, rai, zefiri, soapte dulci, cer albastru - in care descriptivul e lipsit de orice tensiune si adihcime.

Volumul Aripi fantastice, aparut la 14 ani dupa primul, nu face decit sa reia majoritatea poemelor din 1909, grupindu-le in cicluri distincte, in care inspiratia tenebroasa si cea idilica sint clar delimitate: Aripi negre si Aripi de vis. Li se adauga doar seria de Fantasme, in care se face mai clar simtita influenta simbolista. Donar Munteanu are usurinta versificatiei, iar prin cultivarea reveriei - cu sugestii, suspendari, aparitii vagi - creeaza si versuri de oarecare gTatie; ele aluneca insa usor in ceea ce singur numeste „muzica dulce in note minore - pierdute si stinse", iar impresia dominanta e, pina la urma, de banalitate.

Poemele ample, adesea discursive, alegorice (in stil macedonskian), au, in general, o imagistica mai bogata decit cele din volumul anterior; se poale retine, de pilda, somptuozitatea descriptiei unei ingramadiri de nori, inchipuind balauri, palate, fatade de temple, „uriase pasari negre cu aripi insingerate", surpindu-se in flacarile apusului, amintind Pajere-h mateine. Sonetele scrise in perioada colaborarii la Gindirea si publicate in 1943 in volumul Simfonia vietii sufera in primul rind de monotonie: se pierd definitiv imaginile puternice, reminiscentele romantice; ideea de a folosi sonetul ca subdiviziune a unui poem mai amplu, ca simplu episod fara autonomie, duce si ea la diluare, la nivelare. Abunda aici locurile comune, intr-o luminozitate uniforma si un idilism superficial, evidenie mai ales in evocarea copilariei si a mediului rural - in viziune samanatorista (ciclul Zile de aur). Ciclul cel mai reusit, probabil prin integrare in traditia sonetului, prin presiunea modelelor sale clasice, este cel erotic (Cintece din flacari) in care se intilnesc in masura mai mare elemente de atmosfera simbolista, sugestia, nostalgia, estomparea, melancolia trecerii timpului, jocul contrastelor.

Ciclul publicat si separat, Bisericuta neamului (1943), este marcat tematic foarte puternic de adeziunea la ortodoxism; poemele, descriptive ori narative, de un lirism minim, delimiteaza un univers domestic, fara autentic transcendent, fara profunzime: cele mai multe sint simple versificari ale legendelor crestine, intr-un stil popular-sfatos, lipsit de concentrare, cu exces de forme familiare.

OPERA:
Aripi negre, poezii, Bucuresti, 1909;
Aripi fantastice, poezii. Bucuresti, 1925;
Simfonia vietii, sonete, Bucuresti, 1943;
Bisericuta neamului, poeme in sonete. Bucuresti, 1943.


REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Istoria, III;
M. Dragomirescu, Samanatorism, poporanism, criticism, 1934;
C. Ciopraga, Literatura;
D. Micu, „Gindirea" si gindirismul, 1975.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani