Dumitru Augustin Doman opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "Sub o forma aparent intimista si de o vaga oralitate a confesiunii, as-cunzind o atenta orfevrerie a textului. Dumitru Augustin Doman reuseste un subtil si sincer portret al prozatorului la tinerete, interesant nu numai prin ecoul prim-planurilor sale, dar si - ca intr-un adevarat cine-verite - prin scurtele secvente neostentative, surprinse in plan secund, tara farduri si trucaje. Arta scrisului se dovedeste contrapunctul vital al solitudinii si derizoriului realului, iar trairea intru literatura - atat prin lectura cat si prin scriere - arc functie compensatorie pentru acest autor format solitar, prin cultivarea obstinata a vocatiei." (Alexandru Condeescu, "Luceafarul", 19 oct. 1985) "Marginalizat cu buna stiinta, exilat intr-o permanenta defensiva a valorii si autenticitatii, traieste viata si nu retorica ei. temindu-se, ca toti cei cu adevarat dotati, de contrafaceri. Proza lui izvoraste tocmai dintr-o asemenea liber consimtita naturalete; nerepudiind clementele de inovatie formala ale prozei, pe care le integreaza firesc in tot ce scrie, pare sa dea credit formelor clasice ale epicii, in dauna scriiturii nu o data sterile. Este remarcabila aceasta forta interioara de a debuta impotriva curentului, printr-un clasicism regasit, as spune post-adolescentin, post-experimental. Sustinut de un talent nativ, acest anacronism (cert indiciu de maturitate) duce la pagini memorabile, demne de orice mina consacrata. Se simte finetea lucrului de durata, dublata de un ochi mereu atent la corespondente de profunzime." (Stefan Borbely, "Vatra", nr. 12/1985) |
