Elena Farago biografia

Elena Farago




Elena Farago opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

FARAGO Elena (numele la nastere: Elena Paximade), se naste la 29 mart. 1878, Birlad - moare in 4 ian. 1954, Craiova.
Poeta si prozatoare.

Fiica lui Francisc Paximade si a Anastasiei (n. Thomaide). Prin tata, descinde dintr-o veche si nobila familie de origine greaca; pe linie materna are ascendenti de origine greaca, turca si romana.

Ramasa orfana de mica, a fost ocrotita in casa junimistului Gheorghe Panu si, scurt timp, chiar in familia lui I. L. Caragiale, prin care il cunoaste pe Al. Vlahuta si pe alti scriitori ai vremii. Instructie scolara incompleta in pensioanele Varlaam si Drouhet din Birlad (1884-l890).

Prin sotul ei, Francisc Farago, se apropie de cercurile socialiste.

Debuteaza in ziarul Romania muncitoare cu poezia Gindul truditi-lor (1899).

Colaboreaza la Adevarul, Epoca, Sa-inanalorul, Floarea darurilor, Revista noastra, Fat-Frumos, Luceafarul, Ramuri etc. A semnat si cu pseudonimul Fatma, Andaluza, Ellen etc. Directoare a Fundatiei „Alexandru si Aurelia Aman" din Craiova (192l-l 954), azi Casa memoriala „Elena Farago"; inspectoare a azilurilor pentru copii. A intemeiat revista Nazuinta (1922).

Debut editorial cu volum Versuri (1906), urmat de volum de poezie Soapte din umbra (1908), Soaptele amurgului (1920), Nu mi-am plecat genunchii (1926), reluate in diverse culegeri de autor (Poezii alese, 1924; Poezii. 1906-l926, 1928 Poezii, 1937),partial reeditate (Poezii, 1957; Versuri, 1978). A mai publicat versuri pentru copii (Pentru copii, I-II, 1913-l920; Copiilor, 1913; Din traista lui Mos Craciun, 1920; Bobocica, 1921; Sa nu plin-gem, 1921; A ciocnit cu ou de lemn, 1943; Intr-o noapte de Craciun, 1944; 4 giste nazdravane, 1944; Plugusorul jucariilor, 1944), proza pentru copii (Sa fim buni, 1922; Ziarul unui motan, 1924; Intr-un cuib de rindunica, 1926; Sa nu minti, sa nu furi, 1944).

A tradus din H. Ibsen, Fr. Nietzsche, Catulle Mendes. din poezia franceza clasica si simbolista (E. Verhaeren, Henri de Regnier, Paul Verlaine, Sully Prudhomme, Ed. Haracourt, Maurice Maeterlinck), din Anatole France si Lafcadio Hearn, multe texte raminind in revista sau fiind tiparite in col. „Biblioteca pentru toti" si „Lectura". Premiul Acad. (1908; 1920); Premiul „Femina" (1925); Premiul National pentru poezie (1937). Cetatean de onoare al Craiovei (1947). Elena Farago este o remarcabila poeta a dragostei pudice, a confesiunii suave si a maternitatii si unul dintre numele semnificative ale literaturii romane pentru copii.

Explicabila nu atit printr-o „predispozitie innascuta", cit mai mult prin „prematura ciocnire cu viata", creatia Elenei Elena Farago - rezultat si al temperamentului sau liric - este o poezie exclusiv cu resurse interioare, marginita Ia domeniul emotiei sentimentale (Versuri, 1906; Soapte din umbra, 1908; Soaptele amurgului, 1920; Poezii, 1937). Marturisiri voalate, zbucium neprecizat, melancolii discrete, simtiri calde si duioase sint numite sugestiv, cu titlul unuia dintre volume, „soapte din umbra", unde totul - amintirea, iubirea, regretul - apare diafan, vaporos. lipsit de motivare obiectiva si de contururi lamurite, plutind inlr-un clarobscur cetos ca intr-o pinza de Carriere. Sentimentul se stringe dureros in sine. generind un cintec fara bucurie, cumpanit si resemnat, in care numai arareori placerea iubirii devine lince-zeala si blindetc, nestiutoare a freneziei. Obscura din pudoare, ivita dintr-o tragica mistuire launtrica in absenta cvasitotala a lumii din afara, poezia intoneaza molcom „litania unui amor fara extaze, dar miscator prin accentul profund". Proiectata in vis sau in trecut, cu substanta diluata in umbra nesfirsita a departarii, iubirea ajunsa amintire prilejuieste evocarea tandra a unui climat sufletesc al carui echivalent poetic instituit de cuvintul abstract si anemic, lipsit de plasticitate si culoare, are, in schimb, o certa calitate muzicala.

Spiritualizata, „iubirea sentimentala" a poetei - tinjire intr-un vag de nuante - se traduce in imagini-simboluri utilizate nu atit pentru capacitatea lor sugest'va, cit mai cu seama din tendinta eludarii cuvintului propriu si a transpunerii realitatii intr-un plan ireal. Efectele astfel obtinute sint diminuate nu o data de aglomerarea alegoriilor dificile si pretioase: „razvratitul vaer", „vana desperare", „stearpa tihna", „neindura-tele legi", „truditul basm", „nesfirsita si sfinta paza" etc. Aportul simbolicii medievale - previzibil aici, unde manifestarea exterioara, concreta, a iubirii pamintesti ramine necunoscuta -, in care crinii, spinii, viespile, lanturile deplaseaza realul pe alte coordonate, accentueaza caracterul factice al multor poezii. Procedeul simbolist al abstractizarii si generalizarii este dus mai departe decit la Minulescu. Fata de ceea ce acolo ne intimpina descarnat si sonor: „Nimicul", „Eternul", „Albastrul", „Credintile", „Durerea", „Trecutul", aici apare: „tristul N-a fost", „blindul Ca n-a fost sa fie", „statornicul Este", „atitia zadarnici A-tunci", „floarea albastrilor Cind", „frunza verzilor Poate" etc. Predominanta introspectiva nu exclude disponibilitatea la farmecul natural. Autoarea cultiva pastelul atitin forma populara - simplu si spontan, fraged si pur -, dit si pe acela in maniera romanticilor inceputului de veac al XlX-lea, unde natura (amurgul, toamna, vaerul frunzelor, moartea) devine stare sufleteasca traita de poeta. Analogiile psihologice fine impun, prin originalitate plastica elegiaca, amprenta inconfundabila a scriitoarei. „Schitele" - gen aparte, introdus de Elena Farago in literatura noastra -, grupate in doua cicluri distincte (La tara si La marginea orasului), organizeaza elemente eterogene in tablouri simple, unde observatia exploateaza efectul contrastelor. Din vibratia profunda la suferintele si durerea celorlalti isi trag seva doinele de atitudine sociala grupate in ciclul Martie - Decembrie 1907, ce infatiseaza tablouri dezolante ale rascoalei taranesti.

Preocuparile privind sensurile vietii, cristalizate in atitudini domol-meditaltive, sint transcrise intr-o poezie „plina de doruri", reflex al spleen-ul simbolist. Literatura pentru copii (poezie si proza) - sector important al creatiei sale - valorifica resursele de duiosie, neliniste si afectiune, lirism inepuizabil al maternitatii. Traducerile libere si prelucrarile din Marot, Ronsard, Malherbe, Cor-neille, Sully Prudhomme, Verlaine, Henri de Regnier, Verhaeren s.a. intregesc, prin optiunile de lectura si calitatea artistica, un profil scriitoricesc delicat.

OPERA:
Versuri, Budapesta, 1906;
Soapte din umbra, Craiova, 1908;
Din taina vechilor raspintii. Versuri, Craiova, 1913;
Pentru copii, I-II, Craiova, 1913-l920;
Copiilor, Craiova, 1913;
Din traista lui Mos Craciun. Versuri pentru copii mari si mici, desene de A. Petrescu, Bucuresti, 1920 (ed. II, 1926;
ed. III, 1937;
ed. IV, 1947);
Soaptele amurgului, Craiova, 1920;
Bohocica, Craiova. 1921;
Dar din dar, proza, Craiova, 1921;
Sa nu plingem, Craiova, 1921;
Sa fim buni. Povestiri pentru copii, Craiova, 1922;
Poezii alese, Bucuresti, l924;
Ziarul unui motan. Povestiri, Bucuresti, 1924;
Scrisori, Arad, 1925;
intr-un cuib de rindunica. Povestiri pentru copii. Bucuresti, 1926;
Nu mi-am plecat genunchii, poezii, Craiova, 1926;
Poezii. 1906-. Bucati alese, Bucuresti, 1928;
Visul lui Viorel, Craiova, l928;
Poezii. 1906-l936, ed. definitiva, ingrijita de autoare, Bucuresti, 1937;
A ciocnit cu ou de lemn, Craiova, 1943;
Intr-o noapte de Craciun, Craiova, 1944;
4 giste nazdravane, Craiova, 1944 (ed. II, 1975;
ed. III, 1986);
Plugusorul jucariilor, Craiova, 1944;
Sa nu minti, sa nu furi. Bucuresti, 1944;
Poezii pentru cei mici, desene de D. Dascales-cu, Bucuresti, 1957;
Top-top, poezii, ilustratii de G. Bratu, Craiova, 1974;
Poezii, ed. ingrijita de L. Calin, Bucuresti, 1975;
Versuri, editie ingrijita, studiu introductiv si note de C. D. Papastate, Craiova, 1978;
Catelusul schiop. Bucuresti, 1974 (ed. II, 1979;
ed. III, 1985;
ed. IV, 1989). Traduceri: Traduceri libere, versuri, Craiova, 1908;
Traduceri libere si reminiscente din Emile Verhaeren, Henri de Regnier, Paul Verlaine, Sully Prudhomme, Ed-mond Haracourt, Craiova, 1921;
Dar din dar, Craiova, 1921;
M. Maeterlinck, Justitia, Bucuresti, f.a.;
idem, Pasarea albastra, Craiova, f.a.;
A. France, In anul2270, Bucuresti, f.a.;
L. Hearn, Legende japoneze, Bucuresti, f.a.


REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Istoria I;
G. Calinescu, Istoria;
L. Calin, Portrete si opinii literare, 1972;
CD. Papastate, Elena Farago, 1975;
E. Lovinescu, Corespondenta cu M. Dragomirescu si Elena Farago, Craiova, 1976;
T. Nedelcea, 70 de trepte, Craiova, 1978;
F. Aderca, Contributii, 1, 1983;
V.Tataru, in Orizont, nr. 11,1985;
I. Negrila, in Orizont, nr. 15, 1985;
L Kalustian, Simple note, IV, 1985;
Aug. Z. N. Pop, Marturia documentelor de la vechile tiparnite romanesti la Nicolae Labis, 1985;
I. Negrila, insemnari despre scriitori, 1987;
H. Candroveanu, Literatura.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani