Ilarie Voronca biografia

Ilarie Voronca




Ilarie Voronca opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

VORONCA Ilarie (pseudonimul lui Eduard Marcus), se naste la 31 dec. 1903, Braila - moare in 5 apr. 1946, Paris.

Poet.

Fiul lui Isidor Marcus, proprietarul unui joagar, comerciant, si al Ceciliei (n. Brenner). Studii la Liceul Pedagogic din Bucuresti (1914-l921).

Licentiat al Facultatii de Drept a Univ. din Bucuresti (1924).

Debuteaza in revista Sburatorul literar, cu poezia Tristeti de toamna (nov. 1921). Frecventeaza cenaclul condus de E. Lovinescu . Versurile publicate in Sburatorul literar, Flacara, Nazuinta, Contimporanul sint adunate in volum Restristi (1923).

Din 1924, cind redacteaza impreuna cu St. Roii si Ilarie Voronca Brauner, numarul unic din revista 75 H. P. (oct.), Ilarie Voronca se afirma printre principalii promotori ai miscarii de avangarda romanesti.

Publica in Punct (1924-l925), face parte din redactia revista Integral (1925-l928), colaboreaza frecvent la revista unu (1928-l931). Din capitala Frantei, unde plecase in 1926 cu intentia de a-si lua doctoratul in drept (proiect nerealizat), revine frecvent in tara sau trimite numeroase colab. (poezii, poeme in proza, eseuri, interviuri). La Paris, lucreaza printre altele, in biroul unei soc. de asigurari. Dupa intoarcerea la Bucuresti, in 1929, e functionar la presedintia Consiliului de Ministri.

Din 1933, - se stabileste in Franta; continua sa trimita art. ziarului Adevarul (1935-l937). in anii ocupatiei naziste, participa la miscarea franceza de Rezistenta, iar dupa eliberare este directorul emisiunilor in limba romana la Radio Paris. Se sinucide in aprilie . Scrierile in limba romana ale lui Ilarie Voronca, posterioare debutului cu accente bacoviene din Restristi, ilustreaza toate etapele importante ale miscarii romanesti de avangarda: momentul 75 H. P. poarta marca unui dadaism tirziu si al constructivismului. Poemele publicate in revista Punct, in 1924-l925, si abia in 1931, in placheta Invitatie la bal, se fac ecoul manifestelor constructiviste: Colomba (1927), Ulise (1928), Bratara noptilor (1929), Plante si animale (1929) indica, prin neobisnuita densitate imagistica si mobilitatea asociativa, anumite deschideri spre suprarealism, identificabile si in Zodiac (1930) si Incantatii (1931). Excesele „miliardarului de imagini" (E. Lovinescu ) sint evitate in mare masura in ultimele carti - Petre Schlemihl (1932) si Patmos si alte sase poeme (1933) in care discursul liric se simplifica, primind accente whitmaniene. Eseuri si poeme in proza, in volum A doua lumina (1930) si Act de prezenta (1932). Inaugurata prin traduce unor carti reprezentative pentru creatia sa romaneasca (Ulise - (Jlysse dand la cite, 1933; Petre Schlemihl - Poemes parmi Ies hommes - 1934, Patmos, 1934), etapa franceza a scrisului lui Ilarie Voronca cuprinde inca cincisprezece carti (poezii, poeme in proza); ea continua direct perioada anterioara in directia unui lirism vizionar, cu accente imnice, insufletite de un autentic patos umanitarist, pe un fond de angoasa existentiala, permanent in opera sa (Permis de sejour - 1935; La Poesie commune, 1936; La joie est pour l'homme, 1936; Amitie des choses, 1937; L'Apprenti fantome, 1938; Contre-solitude, 1946 etc.). Proze: Lord Duveen ou l’invisible a la portee de tous, 1941; L'interview, 1944; Souvenirs de la planete Terre, 1945 etc. Conferinte despre literatura romana la Sorbona si Radio Paris. A, tradus, in colab., folclor din culegerea lui C. Brailoiu (Les chants du mort, 1947).

Opera lui Ilarie Voronca reflecta principalele momente ale miscarii romanesti de avangarda dintre cele doua razboaie mondiale, cu care biografia sa poetica se identifica. Restristi, volumul de debut (1923), se situa inca in zona de iradiere a lirismului bacovian, la care se adauga ecouri din Camil Baltazar si Adrian Maniu .

Tristeti, Nelinisti, Sfirsiri, Primavara trista, Preumblari bolnave sint citeva dintre titlurile acestor poeme, circumscriind un sentiment de neliniste si apasare, intr-un peisaj cenusiu, pluvios, in lenta dezagregare - tablou al descompunerii materiei, al stingerii generale. Ilarie Voronca reface aici, in tonalitate sentimentala, cadrul tirguiui de provincie bacovian („orasul intunecat", „deznadajduit", „de intuneric", cu „tristetea zidurilor de internat", cu gradina publica in care „banci si lumini in toamna putrezesc") si fizionomia palidului „elev singuratic" stinjenit de decorul sumbru si tentat (precum Camil Baltazar din Vecernii) de evaziunea in natura regeneratoare. Daca universul poetic e inca restrins la citeva motive mai putin originale, poate fi remarcata totusi, inca de pe acum, indrazneala modernista a imaginilor. „Facilitatea aproape prodigioasa de a se exprima in comparatii si imagini" (E. Lovinescu ) face si meritul, dar si deficienta acestei prime carti in care poezia se construieste adeseori prin simpla juxtapunere de metafore, uneori arbitrare, daunind unitatii poemului. Foarte curind, Ilarie Voronca se orienteaza catre primele manifestari ale avangardei, inaugurata de Manifestul activist catre tinerime al revistei constructiviste Contimporanul (mai, 1924). Creatia sa din acesti ani este evident modelata dupa programul constructivist, dezvoltat si teoretic in numeroase manifeste, articole si eseuri publicate paralel in Punct (1924-i925) si Integral (1925-l928). Efemera 75 H. P. (octombrie 1924) retinuse si un numar de texte antipoetice, compuse dupa reteta dadaista sau cea a „cuvintelor in libertate" .'uturisla.

Poetul neaga acum sentimentalismul si „dezagregarea bolnava, romantica suprarealista", opunindu-i idealul „ordinii esenta constructiva, clasica, integrala". in viziunea sa, poetul devine un „seismolog" al dinamicii vremii, iar „poemul integral" urmeaza a se construi pe baza unei tehnici a imaginii sugerata, in ordine istorica, de catre F. T. Marinetti sau Pierre Reverdy: „plasmuire abstracta, imagine: raport pur a doua elemente cit mai departate (sau cit mai apropiate) intre ele". Rigoarea constructiei poeziei, orientata catre „analogia de corpuri geometrice", este serios concurata in aceasta definitie de procedeul „liberei insiruiri a cuvintelor" (ecou futurist) si al revelatoarelor „asociatii fulgere frunzis in noapte", menite sa imprime creatiei dinamica adecvata spiritului epocii masiniste. O asemenea definitie a actului poetic, situata la confluenta mai multor tendinte ale avangardei, va permite, de altfel, o destul de mare libertate de miscare a creatiei poetice a lui V,, prin succesive nuantari, de la dadaism, futurism si constructivism, pina la frontierele scrierii automate suprarealiste. Invitatia la bal, ce aduna, in 1931, versurile tiparite in reviste intre 1924 si 1925, prelungeste, de fapt, sentimentalitatea ravasita de „tristeti“ si de „restristi" a debutului, in feeria mecanica a metropolei cosmopolite. Versul e eliptic, construit in stilul „telegrafic" propus in manifestele vremii, de un ermetism mai mult gramatical. Imagismul abundent, caracteristic inca de la debut, vizeaza sugestia dinamismului vietii modeme, cautind desenul geometric, organizat intr-o suprapunere simultaneista de planuri ale notatiei, precum in acest Almanah:

„Supapa ora in alama si zinc
singele face salturi de necrezut subteran
acid pasul ca un cuvint sub deschis
cimpul intre coaste curb sau plan.

Amazoana peste preerii in vis
las gindul rasturnat in oglinzi
zgomotele descresc la pretul cerealelor".


In ciuda unor reusite remarcabile, rigiditatea tehnicista a unei asemenea poezii convine mai putin temperamentului elegiac al poetului. Contactul cu miscarea suprarealista, din ce in ce mai puternic in anii urmatori, va fi decisiv pentru evolutia iui Ilarie Voronca Fara a deveni vreodata un suprarealist propriu-zis, poetul e stimulat totusi de libertatea asociativa nelimitata si de fervoarea romantica a curentului patronat de Andre Breton indeosebi intre anii 1928 si 1931 (adica in perioada colaborarii la revista unu). Schimbarea tine mai mult de deplasarea unor accente in cadrul unei doctrine poetice de sinteza avangardista.

Ramas acelasi in datele sale fundamentale (antitraditionalism, respingerea conventiei literare in profitul poeziei definita ca stare de spirit in perpetua mobilitate, ca act existential, cult al inovatiei radicale etc.), acest program adauga exaltarea romantica a imaginatiei creatoare si a visului (care devine principalul agent de subversiune anticonventionala si de dinamizare a poeziei, garantindu-i in acelasi timp autenticitatea). „Miliardarul de imagini1 (E. Lovinescu ) scrie, incepind cu poemul erotic Colomba (1927), o poezie a jubilatiei imnice, de intensa metaforizare, eliberata acum de constringerile esteticii constructiviste, impinsa pina la supraaglomerarea baroca, ce va atinge in Incantatii (1931) maxima amplitudine. Elanul imagistic iesit din comun il va indrepta spre poemul construit panoramic - vast „reportaj liric" coagulind o suita de „ode elementare", in volume ca Ulise (1928) si Bratara noptilor (1929), care se situeaza printre creatiile sale cele mai valoroase. Comparat ca structura cu poemul lui Apollinaire, Zone, Ulise (impreuna cu Bratara noptilor si mai ales cu Plante si animale, 1929), poate fi apropiat si de universul arghezian al „boabei si al farimei" ori de „poezia roadelor" a lui Ion Pillat . Situarea lui Ilarie Voronca printre „traditionalisti" (G. Calinescu ) e totusi o eroare, elementele fundamentale ale universului sau, ca si structura poeziei sale neavind decit foarte superficiale incidente cu traditionalismul. Ultimele volume ale lui Ilarie Voronca se deschid tot mai mult spre un lirism vizionar, aducind in creatia sa solemnitatea amplului discurs umanitarist de factura whitmaniana - vis al unui cosmos purificat si al unei omeniri eliberate de servitutile „veacului mediocritatii". Imagismului fragmentar, dezlantuit spectaculos in versurile de pina la Incantatii, i se substituie, indeosebi in Petre Schlemihl (1932), si Patmos (1933), notatia directa, accentul fiind deplasat de pe imaginea de detaliu pe viziunea de ansamblu, care cistiga in coerenta frenezia vitalista face loc meditatiei si reveriei mai calme, intr-un univers scaldat in luminile visului:

„Zi linistita, zi luminoasa,
cu semanaturile stralucind linga soarele de arama
Cu impartirea dreapta a bucatelor
Linga aburii desfacuti intre finete si vinturile de argint
Iata-te tu, omule bun,
Argat sau cintaret cu uneltele amiezii
Ciinii latra bucurosi, ciinii iti ies inainte
Din vocea ta buna ziua urca limpede".


E o formula ce va fi dezvoltata in limbajul simplu si direct al poeziei sale franceze, egala ca intindere cu opera scrisa in romaneste. Univers al transparentei si puritatii, al generoasei comuniuni a lucrurilor umile, ridicind in plan poetic evenimentul cotidian pe care il glorifica cu pasiunea si forta imaginativa a unui romantic, poezia lui Ilarie Voronca se impune in primul rind prin extraordinara sa incarcatura imagistica, de o mare bogatie si varietate a inventiei. Metaforizarea excesiva dauneaza uneori echilibrului general al poeziei. Remarcabila este si poezia poetului, scrisa in acelasi stil imagistic, in care propozitiile manifestului de avangarda se confunda cu poemul. in plus, A doua lumina (1930) si Act de prezenta (1932) constituie unele dintre cele mai entuziaste pledoarii pentru poezie din literatura romana a secolului nostru.

OPERA:
Restristi, Bucuresti, 1923;
Colomba, Paris, 1927;
(/lise, Paris, 1928;
Plante si animale. Terase, Paris, 1929;
Bratara noptilor, Bucuresti, 1929, A doua lumina. Bucuresti, 1930;
Zodiac, Bucuresti, 1930;
Invitatie la bal (1924-l925), Bucuresti, 1931;
Incantatii, Bucuresti, 1931;
Act de prezenta, Bucuresti, 1932;
Petre Schlemihl, Bucuresti, 1932;
Patntos si alte sase poeme. Bucuresti, 1933;
Ulysse dans la cile, trad. partiala Roger Vailland, preface de G. Ribemont-Dessaignes, Paris, 1933;
Poemes parmi Ies hommes. Bruxelles, 1934;
Patmos, Paris, 1934;
Parmis de sejour, Paris, 1935;
La Poesie comrnune. Paris, 1936 (ed. II, 1979);
La joie est pur l'homme. Paris, 1936;
Pater noster. Paris, 1937;
Amitie des choses, Paris, 1937;
Oisivete, Paris, 1938;
L’Apprenti fantome. Paris, 1938;
Le Marchand de quatre saisons, Bruxelles, 1938;
Lord Duveen ou l’invisible a la portee de tous. Paris, 1941;
La confession d'une ime fausse, Paris, 1942;
L'Interview, Paris, 1944;
La ele des realites, Paris, 1944;
Henrika, Paris, 1945;
Souvenirs de la planete Terre, Paris, 1945;
Contresolitude, Paris, 1946;
Les chants du mort. Paris, 1947;
Diner chez Jeanne Coppel, Paris, 1952;
Poemes choisis, pref. de Trislan Tzara, Paris, 1956 (ed. II, 1967);
Poemes inedits, presentation de D. P. Bouloc, Paris, 1961;
Poeme, cu o pref. de E. Simion, Bucuresti, 1961;
Poemes inedits, Paris, 1964;
Onze recits, pref. de Eugene Ionesco, 1968;
Poeme pour glorifier la pied, Paris, 1971;
Poeme alese, I-II, antologie, trad. si pref. de S. Pana, Bucuresti, 1:972;
Act de prezenta, studiu introductiv si note de I. Pop, Cluj, 1972;
Mic manual de fericire perfecta, trad. de S. Pana, Bucuresti, 1973;
Interviul. Unsprezece povestiri, trad. de B. Brezianu, Irina Fortunescu, I. Pop, pref. de I. Pop, cuvint inainte de B. Brezianu, Bucuresti, 1989.


REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Istoria, III;
Perpessicius, Mentiuni, I-V;
P. Constantinescu, Scrieri, V;
G. Calinescu, Principii;
idem, Istoria;
I. Pop, in Tribuna, nr. 18, 1965;
idem, in Tribuna, nr. 23,1966;
E. Ionescu, in Tribuna, nr. 14, 1968;
N. Manolescu, Metamorfozele;
I. Pop, Avangardismul;
S. Pana, in Luceafarul, nr. II, 1971;
C. Veronca, in Romania literara, nr. 32, 1971;
D. Pillat, Mozaic istorico-literar, 1971;
Al. Piru, in Romania literara, nr. 39, 1972;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 52, 1973;
Dana Dumitri u, in Romania literara, nr. 42, 1973;
Al. Philippide, in Luceafarul, nr. 6, 1973;
M. Zaciu, in Tribuna, nr. 10, 1973;
idem, in Manuscriptum, nr. 3, 1973;
idem, Ordinea si aventura, 1973;
Ovid. S. Crohmalniceanu, Literatura, II;
N. Balota, Arte poetice ale secolului XX, 1976;
I. Negoitescu, Analize si sinteze, 1976;
I. Vartic, Spectacol interior, 1977;
H. Zalis, in Saptamina, nr. 335, 1977;
Gh. Grigurcu, in Steaua, nr. 4,1978;
C. Sorescu, in Saptamina, nr. 413,1978;
S. Cioculescu, in Flacara, nr. 6, 1979;
B. Brezianu, in Secolul 20, nr. 1l-l2, 1980;
M. Bucur, Poezie-destin-drama, 1982;
M. Mincu, Avangarda literara romaneasca, 1983;
D. Micu, Modernismul romanesc, I-II, 1984-l985;
IVI. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, III, 1986;
I. Pop, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3-4, 1987.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani