Ioan Grigorescu biografia

Ioan Grigorescu




Ioan Grigorescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

GRIGORESCU Ioan, se naste la 20 oct. 1930, Ploiesti.
Prozator.

Fiul lui Ion Grigorescu, petrolist, si al Victoriei (n. Popisteriu). Liceul „Spiru Ha-ret" din Ploiesti (bacalaureatul in 1948); Institutul de Literatura „Maxim Gorki" din Moscova, clasa prozatorului Konstantin Paustovski (1950-l955); Institutul International Superior de Ziaristica de la Strasbourg (absolvit in 1960).

Vicepresedinte al Asoc. Cineastilor (din 1974). Functii de conducere la revista Contempo-ranul (redactor-sef, 1964-l966), Cinema si in cinematografie (1958-l966); vicepresedinte al Radioteleviziunii (1966-l970).

Debut cu povestiri in revista Tinand scriitor (1956); debut editorial cu volum de reportaje Scrisoare din Moscova (1954).



Colaboreaza cu rubrici permanente la Gazeta literara. Romania literara. Flacara, Luceafarul, Lumea, la Smena si Vokrug sveta (URSS). A publicat citeva volum de proza (Cinema Madagascar, 1957; Obsesia, 1960; Unde vuitul miroase a petrol, 1961; Lupta cu somnul, 1969; Cealalta moarte, 1970), dar partea cea mai semnificativa a operei sale o constituie volum de publicistica si reportaje, intre care Coc-teil-Babilon (1963), Zigzag pe mapamond (1964), Fenix inflamabil (1970), Spectacolul lumii (I-III, 1973-l983). Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1973).

Ispitit deopotriva de reportaj, proza si cinematografie, Ioan Grigorescu reprezinta imaginea tipica a scriitorului contemporan „insetat de real" si preocupat pina la abuz de „obsedantul prezent". Toate cartile sale rezulta din dispozitiile sufletesti ale lui homo viator, insusi scriitorul desco-perindu-si „o vitala nevoie de zbor, o insatia-bi la foame de spatiu, de miscare, de confruntare cu pamintul". Calatorind pe aproape toate continentele, reporterul dobindeste un fel de „constiinta planetara", precum si sentimentul de „cetatean al universului", ceea ce-l autorizeaza sa scrie despre seismele, dramele si flagelurile care au bintuit lumea acestui secol: tragedia lagarelor naziste de concentrare si exterminare (Obsesia, 1960), renasterea din ruina a unei tari - Polonia - (Pasarea fenix, 1961), dezastrul atomic de la Hiroshima si Nagasaki (Fenix inflamabil, 1970), distrugerea si poluarea naturii, pervertirea valorilor morale si estetice (Paradisul murdar, 1974) sau marile probleme care framinta societatea americana (Dilema americana, 1981).

Toate reportajele se remarca printr-o mare densitate informativa,' autorul apelind la date istorice, geografice, politice, la presa vremii, la martori oculari si observatii personale. Desi reporterul nu literaturizeaza pe marginea temelor tratate, preferind confesiunea directa, nuda, el exprima de fiecare data o atitudine, factorul descriptiv al primelor volume (Scrisoare din Moscova, 1954; invinsul Terek, 1956) transformindu-se acum in discurs reflexiv. Ioan Grigorescu se extaziaza si se revolta, elogiaza sau protesteaza, participind cu voluptate la „spectacolul lumii" pe care il descrie si il interpreteaza, mai mult, il traieste, urmind exemplul „reporterului frenetic" Egon Erwin Kisch, unul dintre modelele sale majore. Spontaneitatea, puterea de selectie a celui mai semnificativ fapt de viata, maniera personala de a folosi elementul senzational, dinamismul, fabulatia captivanta, acuitatea spiritului de observatie, descoperirea farmecului necunoscut al banalitatii - toate acestea il asaza pe Ioan Grigorescu in traditia de prim rang a reportajului romanesc, ilustrata de Geo Bogza sau F. Brunea-Fox. Iesind direct din „mantaua" reporterului, operele sale de proza propriu-zisa continua nu numai tematic, ci si stilistic, modalitatea estetica a reportajului.

Bun cunoscator al „lumii celor umili", al vietii petrolistilor (Cinema Madagascar. 1957; Unde vuitul miroase a petrol, 1961), al miscarii antifasciste (Obsesia; Cealalta moarte, 1970) sau al framintarilor si sin-guratatii cu care se confrunta omul contemporan (Lupta cu somnul, 1969), Ioan Grigorescu strecoara in nuvelele si schitele sale un patetic atasament la suferinta umana si un usturator pamflet la adresa nedreptatii de orice fel, preocuparea pentru senzational si stiinta gradarii dramatice fiind calitatile principale ale acestei literaturi. Interesul autorului se indreapta si spre cinematografie, fie in directia ecranizarii unor opere clasice (Felix si Otilia, 1972), fie a unor filme de autor (Mondo umano, 1981) si scenarii originale (Subteranul, 1967; Mastodontul, 1975: Cuibul salamandrelor. 1977). Daca in cazul ecranizarilor autorul sustine ca e necesar un efort de retopire a imaginii literare in imagine cinematografica, de dinamizare si accelerare a conflictelor, de sintetizare si sublimare a eroilor, respectind insa spiritul cartii, in scenariile proprii el se intoarce la problematica nuvelelor si reportajelor sale.

OPERA:
Scrisoare din Moscova, Bucuresti, 1954;
invinsul Terek. Note de drum dintr-o calatorie in Transcaucazia, Bucuresti, 1956;
Cinema Madagascar, schite si povestiri, Bucuresti, 1957;
Obsesia, nuvele, Bucuresti, 1960 (ed. II, revizuita, 1965);
Pasarea fenix. Doi ani in Polonia populara. Bucuresti, 1961;
Unde vintul miroase a petrol. Bucuresti, 1961;
Cocteil-Babilon. Reportaj din America, Bucuresti, 1963;
Zigzag pe mapamond. Bucuresti, 1964;
Ringul (adaptare radiofonica de I. Paunescu), Bucuresti, 1968;
Lupta cu somnul, schite si nuvele, Bucuresti, 1969;
Fenix inflamabil. Bucuresti, 1970;
Cealalta moarte. Bucuresti, 1970;
Spectacolul lumii. Note de calatorie. Bucuresti, 1973;
Paradisul murdar. Bucuresti. 1974;
Afirm! Eseu, Bucuresti, 1974;
Spectacolul lumii, II (Dilema americana). Bucuresti, 1981;
Spectacolul lumii. III (Al cincilea punct cardinal). Bucuresti, . Scenarii cinematografice: Strazile au amintiri, in colab. cu D. Ren-dis, 1962;
Cartierul veseliei, in colab. cu M. Marcus, 1965;
Subteranul, 1967;
Canarul si viscolul, 1970;
Explozia, 1972;
Felix si Otilia, 1972;
Mastodontul, 1975;
Cuibul salamandrelor, 1977;
Actiunea „Autobuzul", 1978;
Bratele Afroditei, 1980;
Mondo umano (film de autor), 1981;
Un echipaj pentru Singapore, in colab. cu N. Stan, 1982.


REFERINTE CRITICE:
R. Enescu, in Tribuna, nr. 47, 1960;
S. Damian, in Gazeta literara, nr. 31, 1961;
I. Vitner, Prozatori contemporani, II, 1962;
M. Iorgulescu, in Luceafarul, nr. 32, 1973;
S. Titel, in Romania literara, nr. 46, 1974;
V. Ardeleanu, Prozatori si critici, 1975;
A. D. Munteanu, in Luceafarul, nr. 13,1984;
S. Titel, in Romania literara, nr. 15, 1984;
F. Neagu, A doua carie cu prieteni, 1985.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani