Ioan Piuariu Molnar biografia




Ioan Piuariu Molnar opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

MOLNAR PIUARIU Ioan, se naste la 1749, comuna Sad, judetul Sibiu - moare in 16 mart. 1815, Sibiu.

Filolog si traducator. Fiul vestitului Popa Tunsu, luptator pentru drepturile politice si religioase ale romanilor transilvaneni, si al Patrasiei (fiica unor Ioan si Dobra).

Ioan Piuariu Molnar a fost un mare medic oculist, promotor al dezvoltarii invatamintului romanesc, autor de studii economice si manuale de retorica: un iluminist cu preocupari multilaterale.

Studii la scoala „greceasca" si la liceul german din Sibiu, apoi practicant-medic la Jupalnic (Banat). Obtine diploma academica de magistru in oculistica la Univ. din Viena (24 oct. 1774); studii de perfectionare in chirurgie la Viena (1778). Medic al saracilor la Sibiu, protomedicus al Marelui Printipat al Ardealului (1777), medic al minerilor din Zlatna, Ocna Sibiului si Dej.

Se bucura de o faima europeana ca oculist-chirurg si da consultatii sau opereaza la Viena, in Bucovina, la Iasi si Bucuresti. E, de la infiintare, prof. al Scolii de chirurgie si medicina din Cluj, autor al primei lucrari de medicina publicate in romaneste, initiator al celui dintii proiect romanesc pentru editarea unei gazete in limba nationala (Foaie romaneasca pentru satean, 1789), al primei soc. academice romanesti (Soc. Filosoficeasca din Marele Printipat al Ardealului, 1795-l915).

A facut memorii in favoarea scolilor, pentru dezvoltarea retelei sanitare si infiintarea de manufacturi, a contribuit la editarea Supplex-ului (1791) si a unor carti religioase (minee, strajnice), a infiintat, la Sad, o fabrica de postav, a incercat o mediere a pacii cu rasculatii lui Horia, Closca si Crisan. A fost innobilat, la 1792, cu predicatul „de Miillersheim", bucurindu-se de o mare consideratie in epoca. A tradus lucrari de medicina (obstetrica, ginecologie, pentru tratarea sifilisului), de istorie (Istoria universala a lui Millot), de apicultura (Economia stupilor), a redactat dictionare (Vocabularul nemtesc si romanesc), gramatici (Deutsch-Walachische Sprachlehre) si o retorica celebra (1798), fiind in toate domeniile pe care le-a abordat un excelent precursor.

Ioan Piuariu Molnar reprezinta pentru epoca iluminista din cultura romana expresia tipica a iozefinismului. Temperament dinamic, activ, cu relatii in toate clasele sociale, bucurindu-se de trecere in ochii factorilor conducatori ai provinciei (era prieten cu Brukenthal, cu Banffy), Ioan Piuariu Molnar foloseste cu orice prilej calea legala a petitiilor si memoriilor catre Curte pentru a putea contribui la prosperitatea culturala si economica a natiei sale. Reformist cu suflet si vederi largi, sub drapajul carora se ascunde un iacobin, Ioan Piuariu Molnar este in fruntea actiunilor mai importante ale burgheziei nationale transilvanene pentru cucerirea de drepturi sociale si politice, pentru afirmarea fiintei nationale.

El propune dezvoltarea retelei de scoli nationale, contribuie la organizarea si buna functionare, a invatamintului medical si a asistentei sanitare a provinciei, asigura dezvoltarea tiparului, a negotului si a industriei romanesti. Pe plan cultural, a sprijinit activitatea tipografiei din Buda si comertul cu carte romaneasca, initiind proiecte pentru organizarea de societati literare si editare de periodice in limba romana sau depunind eforturi pentru raspindirea cunostintelor folositoare in popor prin carti (Economia stupilor, 1785).

Principala sa activitate s-a consumat insa pe teren lingvistic si literar. In acest domeniu este un continuator al directiei latiniste deschise de Micu si Sincai, dar cu unele concesii in favoarea fonetismului. Lucrarea sa Deutsch-Walachische Sprachlehre (Viena, 1788), in care sint expuse principalele reguli gramaticale ale limbii romane, s-a bucurat in epoca de un mare succes pentru conciziunea si claritatea termenilor, pentru simplitatea regulilor si definitiilor, dar mai ales pentru amendamentele aduse principiilor ortografiei etimologice ale inaintasilor sai, pentru nivelul normativ atins de scrierea sa. Ea a fost completata ulterior cu un Wdnerbuchlein Deutsch und Wallachisches (Sibiu, 1822), un dictionar bilingv german-roman cu peste 8 000 de cuvinte, care a contribuit la o cunoastere si aprofundare mai temeinica a limbii romane, inregistrind un bogat fond de cuvinte regionale, populare, renuntind la neologismele prea stridente si neadaptate inca limbii noastre, dictionarul sau a fost in epoca un instrument util de unificare a limbii literare, de fixare a normelor ortografice si gramaticale, o baza sigura de pornire pentru cercetari ulterioare. 1M.-P. este, apoi, autorul celei dintii retorici romanesti tiparite, Retorica adeca invatatura si intocmirea frumoasei cuvintari (Buda, 1798). Este o lucrare ilustrativa pentru stadiul cunostintelor epocii in domeniul cercetarii discursului literar, ce valorifica in special traditia retorica a clasicitatii greco-latine si a invatamintului religios, dar perfect acomodata scopurilor si idealurilor luministe ale momentului.

Obiectivul principal al cartii este formarea omului luminat, cu „invatatura graiului frumos si a vorbei impodobite", spre a spori mergerea inainte a Patriei „si a cresterii binelui de obste". El ofera, in acest sens, un manunchi de reguli utile, necesare insusirii unei bune deprinderi a vorbirii si a artei oratorice, dar si a unui mod de comportament elevat, elegant, urmarind formarea atit a carturarului, cit si a cavalerului, care urmeaza a fi „partii politicesti" de folos. Numeroase sfaturi morale si cu continut educativ ridicat, apelul la exemple si modele celebre sau incursiunile critice in moravurile epocii lui depasesc valoarea strict hermeneutica, didactica a lucrarii, transformind-o dintr-o „carte de invatatura", intr-un adevarat manual de morala cetateneasca.

Sub raport strict literar, merita retinuta terminologia critica si istorico-literara bogata, familiarizarea cititorului cu primele elemente si precepte estetice de apreciere si valorizare a actului creator, de estetica implicata. Sub acest raport, ca in multe alte domenii, Ioan Piuariu Molnar ramine un precursor de seama.

OPERA:
Ode Entru pomenirea Muterei tsei dja pururja a Augusztei Marjej Theresjej, Sibiu, 1781;
Economia stupilor acum intii izvodita si data de loan Molnar doftorul de ochi in marele Principat al Ardealului, Viena, 1785;
Deutsch-Wallachische Sprachlehre, Sibiu, 1788 (ed. II, 1810;
ed. III, 1823);
Paraenesis ad auditores chyrurgiae in Lyceo Regio Academico Claudiopolitano, Sibiu, 1793;
instiintarea Societatii Filosofesti din Ardeal, Sibiu, 1795;
inceputuri temeinice ale istorii de obste. Istorii vechi. Sibiu, 1798;
Retorica adeca invatatura si intocmirea frumoasei cuvintari, Buda, 1798 (ed. ingrijita si pref. de Aurel Sasu, Cluj-Napoca. 1976);
Istorie universala adeca de obste, care cuprinde in sine intimplarile veacurilor vechi, intocmite prin signor Millot commembrul Academiei frincesti din Lyon. Iara acuma intiia data talmacita in limba romaneasca, t. I, Buda, 1800;
Povatuire cu praxis catra sporirea stupilor. Sibiu, 1808;
Worterbuchlein Deutsch und Wallachisches, Sibiu, 1822;
Elementa Grammaticae latinae. Sibiu, 1822.


REFERINTE CRITICE:
T. Cipariu, Principia de limba si scriptura, 1858;
N. lorga, Istoria, II;
I. Lupas, Doctorul loan Piuariu-Molnar. Viata si opera lui, 1939;
Pavel Berariu, loan Piuariu Molnar, 1939;
Al. Nearutu, in voi. Istoria medicinei. Studii si cercetari, 1957;
V.L. Bologa si S. Izsack, Fapte si oameni din trecutul medicinei in patria noastra, 1962;
N.A. Ursu, Formarea terminologiei stiintifice romanesti, 1962;
A. Niculescu, Scoala ardeleana si limba romana, 1971;
A. Sasu, Retorica literara romaneasca, 197^6;
Mircea Popa, loan Molnar Piuariu, 1976;
* *, Retorica romaneasca, 1980.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani