Ion Hobana biografia

Ion Hobana




Ion Hobana opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

HOBANA Ion (numele la nastere: Manta-Rosie), se naste la 25 ian. 1931, Sinnicolau Mare.
Eseist si prozator.

Fiul lui Ioan Manta-Rosie, magistrat, si al Antoanetei (n. Patrichi), prof. Liceul la Birlad si Rimnicu Vilcea (1940-l949); Facultatea de Filologie a Univ. din Bucuresti (1949-l950). Debut in ziarul Pareri tutovene din Birlad (1947).



Colaboreaza la Flacara. Redactor la Scinteia tineretului (1950-l952); seful redactiei literare a revista Luminita (1952-l956); seful redactiei de literatura pentru copii (1955-l961) si al redactiei de literatura stiintifico-fantastica ale Editurii Tineretului (1961 -l968); seful sectiei de stiinta de la Scinteia (1968-l972), secretar al Uniunii Scriitorilor (1972-l989).

Dupa mai multe carti pentru copii (Centru inaintas, 1954; Sfirsitul vacantei, 1960), Ion Hobana se va instala in science fiction: publica povestiri SF (Oameni si stele, 1963; Un fel de spatiu, 1988), exegeza SF (20 000 de pagini in cautarea lui Jules Veme, 1979; Science fiction, 1983; Literatura de anticipatie, 1986), exegeza ufologica (OZN-0 sfidare pentru ratiunea umana, 1971, in colab.), numeroase antologii comentate de science fiction romanesc si strain (Viitorul a inceput ieri, 1966; Viitorul? Atentie, 1969; Virsta de aur a anticipatiei romanesti, 1969; Fantascienza, in colab. cu Gian Franco de Turris, 1972; Odiseea martiana, 1975; O falie in timp. 1975; Povestiri stiintifi-co-fantastice, 1976; Fuga in spatiu-timp, 1981), principala sa contributie inscriindu-se in perimetrul studiului comparativ al literaturii SF. A prefatat / postfatat volum SF de Stanislaw Lem, Arthur Conan Doyle, Ion Hobana G. Wells, Edgar Allan Poe, Hugo Raes, Robert Louis Steven-son, Mark Twain. Viiliers de L'Isle Adam, Jan Weiss. Edmond About. Mircea Oprima, Cyrano de Bergerac. Cezar Petrescu; de asemenea, carti de doctrina paleoastronautica (Amintiri despre viitor de Erich von Daniken, 1970) si ulblugica (Experienta OZN de J. Allen Hynek. 1978). A tradus mult SF francez. in special din Jules Verne. Premiul international la Primul Congres European de Science Fiction (Triest, Italia. 1972); Premiul „Cutezatorii" al Consiliului National al Organizatiei Pionierilor (1974);

Premiul Uniunii Scriitorilor (1979): Premiul special „Europa" la Eurocon V (Stre-sa. Italia, 1980); Premiul „Aripile de aur ale fanteziei" (Poznan, Polonia. 1980); Premiul „World SF" (Brighton, Marea Britanie, 1984).

Asemenea multor autori romani de science fiction, Ion Hobana sa apropiat de acest gen din directia literaturii pentru copii si tineret, asiduu cultivate in volume de versuri cum sint Centru inaintas (1954), Caleidoscop (1958) si Orar de vacanta (1962), in povestirea versificata Petrica si ceasul vrajit (1957), in romanul Sfirsind vacantei (1960) sau in nuvela de spionaj Ultimul val (1957).

Paradoxal, poate, desi numele lui Ion Hobana a ajuns. in Romania ultimelor decenii, aproape sinonim cu SF. autorul a scris practic, un singur volum de science fiction propriu-zis. Oameni si stele (1963), caci volumul Un fel de spatiu (1988), cu doar patru inedite, reia vechile texte, remaniate stilistic, unele si cu titlul schimbat, dar altfel mai deloc sporite in substanta peste modestul nivel la care se afla SF-ul romanesc la inceputul anilor '60, abia iesit din tehnicismul proletcultist. Vom regasi, astfel, in Oameni si stele, alaturi de infiltratii ale literaturii de aventuri purtind iremediabil marca deceniului anterior, doua dintre motivele majore ale literaturii SF: calatoria spatiala si calatoria in timp la stadiul de elaborare specific momentului, cind inca nu era curenta la autorii nostri de science fiction constiinta necesitatii unei minimale distantari estetice fata de motivul abordat, prin interpunerea entitatii naratorului ca alter ego fictionai.

Textul intitulat intilniri in Timp, de exemplu, juxtapune in suita un numar de patru factice interviuri imaginare pe teme de anticipatie, pe care autorul, pretextind accesul fortuit la comanda unei „masini a timpului". le ia. cu a-plomb gazetaresc, lui Edgar Allan Poe, Jules Verne. Ion Hobana G. Wells si Alexei Tolstoi. in acelasi volum apare insa si o piesa cu valoare simptomatica pentru optiunile si delimitarile dulceag „umaniste" prin care SF-ul romanesc actual si-a cautat un profil propriu si un timbru distinct in concertul international al genului. Este vorba de povestirea Cea mai buna dintre lumi, in care ingeniozitatea strategiei narative si a tacticii de insolitare (dezvaluirea identitatii planetei unde domiciliaza mirificele peisaje pe care autorul ni le perinda prin fata ochilor, este aminata pina in final) serveste functional mizei semantice a povestirii: „cea mai buna dintre lumi" continua sa ramina tot Pamintul, singurul loc din imensitatea cosmica unde - pina la proba contrarie - omul se poate simti „acasa". Angajarea in discurs a persoanei civile, a „eu-lui empiric", apare insa pe deplin legitima in examinarea, erudita si partizana, a problemei ufologice sau ozeniste pe care Ion Hobana, cunoscut ca marcant - si zelos - exponent la noi al acestei excentrice „miscari", o intreprinde in documentatul eseu OZN - O sfidare pentru ratiunea umana (1971), realizat in colaborare cu flamandul Julien Weverbergh. Prezenta constanta in miscarea romaneasca de science fiction a ultimelor decenii; Ion Hobana a adus o contributie substantiala la afirmarea constiintei de sine a acestei miscari, in primul rind prin clarificarile de ordin istorico-literar asupra traditiei -centenare - a genului la noi.

Figureaza in sumarul antologiei comentate Virslci de aur a anticipatiei romanesti (1969) alaturi de autori „specializati", dar obscuri (Alexandru Speranta, Victor Anestin. Al. Dem. Coltesti, Ilie lenea si chiar un Demetriu G. lonnescu, nimeni altul decit cunoscutul om politic Take Ionescu, autor, in adolescenta, al unei utopii viitoriste intitulate Spiritele anului 3000,1875), si scriitori afirmati ca atare mai intii in genuri „majore", cu titluri mai mult sau mai putin asimilabile SF-ului: Al. Macedonski. Victor Eftimiu. Gib I. Mihaescu. Ion Minulescu, Cezar Pe-trescu. Tudor Arghezi. Felix Aderca. Ion Biberi, Victor Papilian, I. C. Vissarion, Mir-cea Eliade. Ion Hobana a prefatat si postfatat numeroa-setraduceri romanesti din patrimoniul mondial al genului, a tradus el insusi din Cyrano de Bergerac, din J. Ion Hobana Rosny-Aine si. mai ales. din Jules Verne. autorul preferat si indelung frecventat - pasiune care avea sa culmineze exegetic cu monografia 20 000 de pagini in cautarea lui Jules Verne (1979). Expresie a unui spirit ponderat si matur, rod tirziu insa al unei incurabile pasiuni de tinerete pentru cuceritorul autor al Calatoriilor extraordinare, monografia lui II. restituie „tineretea intangibila" a acestui „vesnic tinar" scriitor, „vesnic tinar"ca opera, nu insa „si ferice" ca biografie - aflam cu aceasta ocazie, asa cum inepuizabila exuberanta, seninatatea si stenicul optimism ce debordeaza din fiecare pagina a binecunoscutelor sale „calatorii" prea lesne ar putea lasa sa se creada.

O carte care, la prima editie (1983). poarta un titlu (Science fiction), iar la a doua (1986) poarta alt titlu (Literatura de anticipatie), chiar daca subtitlul (Autori, carti, idei) raroine neschimbat, este in sine o raritate bibliografica, dar. nu mai putin, si un simptomatic caz de sociologie literara: in 1986, titulatura idencefiction cazuse in dizgratie ideologica, agreata oficial fiind pe-atunci o titulatura-ma-mut. mai „sanatoasa": ..literaturade anticipatie tehriico-stitntif'ca" sau chiar „stiintifica si tehnologica . Dincolo de reflexul conformist, definitoriu la II.. unghiul de abordare al SF-ului autohton si universal ramine, in ambele volume, preponderent istorico-literar si comparatist, iar demersul exegetic apare consecvent orientat pe coordonate tematice si in perspectiva genetica. Cronologia este pentru Ion Hobana o constanta preocupare, mai ales prioritatile cronologice mobilizindu-i la maximum intregul zel si intregul fler istorico-literar, de o acuitate uneori cvasidetectivistica; coroborate cu cele mai diverse filiatii si translatii, influente si corespondente, ipostaze si metamorfoze etc. ale faptelor de istorie literara, aceste obsedante „priori tati" functional asamblate in serii cronologice cu rezultanta genetica si cu aspiratie axiologica: „Pasiunea pentru o cronologie cit mai exacta a ideilor anticipatiei nu are nimic de-a face cu confuzia valorilor" - dupa cum singur autorul „adevar graieste". Romanul autobiografic Calatorie intrerupta (1989) - plat si inexpresiv ca stil, exterior si simplist ca perceptie a psihologiilor si comportamentelor, trunchiat si „pe linie" ca informatie istorica, conventional si fals in ansamblu.

OPERA:
Centrii inaintas. Bucuresti, 1954;
Petrica si ceasul vrajit. Bucuresti, 1957 (ed. II. 1970);
Ultimul val, Bucuresti. 1957;
Caleidoscop, Bucuresti, 1958 (ed. II, 1979);
Sfirsitul vacantei. Bucuresti, 1960 (ed. II, revazuta. 1969);
Orar de vacanta. Bucuresti, 1962;
Oameni si stele, povestiri. Bucuresti, 1963;
Imaginile imposibilului. Filmul stiinti-fico-fantastic, Bucuresti, 1968;
OZN - O sfidare pentru ratiunea umana, in colab. cu J. Weverbergh, Bucuresti, 1971;
(UFO's in East and West, I-II, in colab. cu J. Weverbergh, 197l-l972);
Horea, poem. Bucuresti, 1974 (ed. II, 1983);
20 000 de pagini in cautarea lui Jules Verne, Bucuresti, 1979 (Ven-limila pagine alia ricerca di Jules Verne, Milano, 1981);
Science fiction. Autori, carti, idei, I, Bucuresti, 1983 (ed. II. Literatura de anticipatie. Autori, carti, idei, 1986);
Un fel de spatiu, povestiri, Bucuresti, 1988;
Calatorie intrerupta, Bucuresti. . Traduceri: S. Milialkov, Unchiul Steopa militian. Bucuresti. 1957;
J. Verne, Insula cu elice. Bucuresti, 1959 (ed. II, 1978;
ed. in, 1986);
in secolul XXIX. O zi din viata unui ziarist american in anul . Bucuresti, 1961;
idem, Cele cinci sute de milioane ale Begumei. Bucuresti, 1968 (ed. II, 1976);
idem. Steaua Sudului. Tara diamantelor, Bucuresti, 1973 (ed. II. 1984);
J. H. Rosny-Aine, Navigatorii infinitului. Bucuresti. 1974;
A. S. Pus-kin. Poveste cu un pescar si un pestisor, Bucuresti, 1975 (ed. II. 1982);
J. Verne, Sarpele de mare Bucuresti. 1976: J. Allen Hynek, Experienta OZN, in colab. cu P.-Gr. Nastase. pref.. note si comentarii de ~, CIuj-Napoca, 1978;
Cyrano de Bergerac, Sta-tele Lunii. Statele Soarelui, pref. de ~, Bucuresti, 1980.


REFERINTE CRITICE:
L. Neamtu, Blondul impotriva umbrei sale, 1973;
FI. Manolescu, Literatura S.F., 1980;
C. Crisan, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1980;
A. Marino, in Cahiers roumains d'etudes litteraires, nr. 2, 1980;
L. Neamtu, in Steaua, nr. 1, 1981;
D. Rebreanu, in Tribuna, nr. 7, 1981;
C. Ungureanu. in Orizont, nr. 6, 1981;
V. Bugariu, in Luceafarul,nr.47,1983;
FI. Manolescu, in Contemporanul, nr. 25, 1983;
A. Marino, in Tribuna, nr. 25, 1983;
M. Oprita, in Steaua, nr. 7, 1983;
A. Rogoz, in Viata Romaneasca, nr. 10,1983;
S. Titel, in Romania literara, nr. 21, 1983;
M. Botez, in Ateneu, nr. 9, 1984;
Ov. S. Crohmalniceanu. in Secolul 20, nr. 275-276, 1984;
M. Oprita, ibidem;
V. Bugariu, in Romania literara, nr. 28, 1987;
C. Robu, in Almanah Anticipatia, 1988;
idem, in Helion, nr. 6, 1989.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu


















loading...



Cauta referat
Scriitori romani