Iorgu Iordan biografia
Iorgu Iordan opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
IORDAN Iorgu, se naste la 11 oct. 1888, Tecuci - moare in 20 sept. 1986, Bucuresti.
Memorialist.
Fiul lui Toader Toscu Iordan, gradinar, si al Ilenei (n. Craciun).
Scoala primara si gimnaziul la Tecuci; bacalaureatul la Liceul Internat din Iasi (1908); licentiat al Facultatii de Litere si Filosofic (1911) si al Facultatii de Drept ale Univ. din acelasi oras (1912).
Doctor in filologie cu teza Diftonga rea lui e si o accentuati in pozitiile a, e (1919). Cursuri de specializare la univ. din Bonn (192l-l922), Berlin (1923) si Paris (1925).
Remarcat de G. Ibraileanu", intra in cercul revista Viata Romaneasca, unde va debuta, in 1911, cu recenzii. Paralel cu activitatea stiintifica, este atras si de publicistica, semnind art. in Adevarul, Dimineata, Adevarul literar fi artistic, Ecoul, insemnari iesene, Manifest, Jurnalul literar, Revista Fundatiilor Regale, Contemporanul, Scinteia, Gazeta literara, Cronica etc.
Suplinitor (1926-l927), apoi titular al Catedrei de Filologie Romanica (1927-l934) si al celei de limba romana (1934-l946) la Univ. din Iasi; decan al Facultatii de Litere din Iasi (1938-l939); director al Teatrului National din Iasi (1928-l930); ambasador al Romaniei in URSS (1945-l947); decan al Facultatii de Filologie din Bucuresti (1947-l950; 1956-l957); rector al Univ. din Bucuresti (1957-l958). Membru corespondent (1934), membru titular (1945) si vicepresedinte al Acad. (1957-l966).
Doctor honoris causa al univ. "Humboldt" din Berlin (1959), Montpellier (1960), "Al. Iorgu Iordan Cuza" din Iasi (1967), Gand (1967). Membru corespondent al Acad. Saxone de Stiinte din Leipzig (1958), al Acad. Germane de Stiinte din Berlin (1964), al Acad. Austriece de Stiinte din Viena(1966), al Acad. Bavareze de Stiinte din MUnchen (1968), al Institutului Mexican de Cultura din Mexico (1969). Om de stiinta emerit (1962); Laureat al Premiului de Stat (1954; 1956); Erou al Muncii Socialiste.
Autor a trei volum de Memorii (1976-l978).
Publicate in jurul virstei de nouazeci de ani, Memoriile (I-II, 1976-l978) lui Iorgu Iordan au produs o reala surpriza tuturor celor care-l cunosteau pe omul sobru, sever si de extrema discretie.
Dupa cum marturiseste el insusi in prefata, hotarirea a fost luata din dorinta de a da socoteala "colectivitatii in care m-am format despre ceea ce am realizat in cursul unei vieti indelungate". Constituind un adevarat Bildungsroman, memoriile sint structurate in trei volume divizate, la rindul lor, in capitole unitare, tradind spiritul metodic al omului de stiinta.
Primul volum cuprinde evocarea copilariei, a adolescentei si a primei tinereti; al doilea, perindarea pe la diverse scoli, studiile de specializare, cariera universitara, munca stiintifica, viata politica sub dictatura regala si sub regimul antonescian. In sfirsit, cel de al treilea volum surprinde momentul 23 August 1944, activitatea de ambasador la Moscova, anii postbelici, vazuti mai cu seama prin unghiul vietii academice si al dezbaterilor ideologice. Enumerarea participarilor la diverse congrese si reuniuni internationale impreuna cu capitolul despre "viata familia lasi personala" incheie rememorarea.
Om de stiinta dominat de expresia exacta si riguroasa, Iorgu Iordan nu pune accentul pe literaturizare, ci pe relatarea faptelor si pe informatia concreta. Ajutat de o memorie extraordinara, memorialistul face observatii de ordin etnografic, folcloric, istoric, artistic etc, care ii pot interesa si pe specialisti. Traversind o epoca de mari convulsii istorice, Iorgu Iordan a avut ocazia sa participe la evenimente cruciale, sa cunoasca cele mai de seama personalitati ale scenei culturale, sociale si politice romanesti din acest veac. Prezentarea "lumii prin care a trecut" si "a oamenilor care au fost" se face cu sinceritate. Autorul nu este insa impersonal, luind de fiecare data atitudine fata de oameni si evenimente.
Uneori, in cazurile delicate si controversate, adevarul se deduce din omisiune. Portretistica, bogata si diversa, rru are nuanta polemica si pamfletara a lui N. lorga, bunaoara, sau cea malitios-ironica intilnita la E. Lovinescu ori S. Cioculescu. Iorgu Iordan aplica "personajelor" sale judecata morala, omenia fiind considerata masura cea mai de pret.
Nu intimplator Ibraileanu apare usor apoteozat, tocmai pentru ca a fost "intruchiparea cea mai desa-virsita a omeniei". Fara a uita sa vorbeasca si despre sine, pudoarea si discretia il impiedica sa dea in vileag trairi intime, aspecte prea delicate; fara orgoliu, dar nici cu falsa modestie, memorialistul insista cu vadita placere asupra originii sale taranesti, culti vind o profunda pietate fata de taranii "de pe vremuri".
Cum bine s-a observat, "taranismul" lui Iorgu Iordan nu reprezinta numai apartenenta la o clasa sociala, ci se constituie intr-o categorie morala si filosofica omagiu indirect adus taranimii aflate pe drumul "imposibilei intoarceri". De o remarcabila unitate stilistica, Memoriile au o trasatura specifica tuturor lucrarilor lui Iorgu Iordan, care face ca acestea sa fie citite cu placere, chiar daca trateaza cele mai aride probleme de lingvistica: claritatea, obtinuta prin desele paranteze si nuantari, in care Tudor Vianu vedea "grija sa de a nu spune mai mult, dar nici mai putin decit il autoriza examenul cel mai constiincios al faptelor, acea preocupare de exactitate si adevar".
Cit priveste "lipsa de talent" pe care Iorgu Iordan o invoca in citeva rinduri, ea nu este decit o disimulata ironie. in cazul de fata, talentul provine din sinceritatea confesiunii, nu o data vecina cu sugestia poetica, din forta amanuntului si densitatea concretului.
OPERA:
Memorii, I-III, Bucuresti, 1976-l978;
Articole politice. Bucuresti, 1979;
V. Mangu, De vorba cu lorgu Iordan, Bucuresti, 1982. |
REFERINTE CRITICE:
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 45, 1976;
P. Georgescu, in Contemporanul, nr. 35, 1977;
C. Regman, Explorari in actualitatea imediata, 1978;
E. Simion, in Romania literara, nr. 38, 1979;
Al. Piru, Marginalia, 1980;
Al. Dobrescu, Foiletoane, II, 1982;
G. Pruteanu, in Cronica, nr. 39, 1985;
A. Leon, ibidem, nr. 40, 1986;
M. Sala, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1986;
V. Cristea, Fereastra criticului, 1987;
G. Ivascu, Confruntari literare, III, 1988.
|
