Lucian Petrescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "un prozator de o factura speciala, atras de luminarea culiselor vietii aparente, adica a evenimentelor mentale si psihice care se petrec o data cu cele vizibile dar ramin mereu ascunse privirii - pe de o parte si de reconstituirea lor narativa intr-o frazeologie care sa sugereze dimensiunea inefabila a lucrurilor, fara sa cada in palmitic sau alegoric - pe de alta parte. Din pricina materiei epice - mereu, cum spuneam, tinind de «irealitatea imediata» - povestirile par niste mistere gotice tratate in raspar, aproape ironic. () cartea lui Lucian P. Petrescu e remarcabila prin finetea dezvaluirii proceselor psihice si (uneori) metapsihice, a miscarii inefabile de subconstient precum si prin arta creatiei de atmosfera, cu misterul si penumbrele ei, mai intotdeauna revelatorii." (Laurentiu Ulici, "Romania libera", oct. 1991) "Lucian P. Petrescu a fost, in anii saptezeci, unul din animatorii cenaclurilor literare. El este un solidar; precum eroii avangardei, traieste alaturi de ceilalti. Crede alaturi de ci in formula noua, e alaturi de ei in efortul novator care «va schimba fata acestei lumi». () inainte de a fi un experimentator al formelor literare, un navigator pe marile sublime ale muzicii, picturii, Lucian P. Petrescu este un sentimental, un melancolic, creator de eroi care traiesc bucuria evadarii din solitudine. Paradoxul acestui scriitor de avangarda este ca el refuza stilul celor care trebuie sa-si proclame vocatia de a innoi lumea. El se afla mai degraba in acea admirabila ariergarda care rivneste la anonimatul constructorilor." (Cornel Ungureanu, "Orizont", aug. 1991) "Lucian P. Petrescu are un fel straniu de a gindi, de a percepe si de a scrie. Nu e original fiindca vrea cu tot dinadinsul sa fie; nu e dificil din neglijenta sau disimulare. Pur si simplu c altfel ordonat. Chiar si lecturile sale difera de cele ale cititorului cultivat de azi: referintele culturale ce apar, intr-un moment sau altul, in ultimele doua volume nu apartin ariei obisnuite. Acest tip de stranietate apare in literatura rareori la autori de formatie filologica. () Fireste, acest tip de proza isi selecteaza drastic cititorii, carora le solicita o disponibilitate intelectuala mult peste medie. intr-o literatura asezata, asemenea carti joaca rolul unui ferment destinai sa grabeasca procesele de innoire. Ele semnaleaza teritorii, inventeaza limbaje, maresc acuitatea perceptiei. La noi, exista riscul sa treaca neobservate." (Vasile Popovici, "Romania literara", aug. 1998) |
