Marcel Petrisor biografia

Marcel Petrisor




Marcel Petrisor opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PETRISOR Marcel, se naste la13 apr. 1930, sat Ocisor, judetul Hunedoara.

Prozator si eseist.

Provine dintr-o familie de invatatori. Liceul la Brad (absolvit in 1948).

Urmeaza Facultatea de Filosofie a Univ. din Cluj (1948-l952) si, dupa o indelungata intrerupere a activitatii Filosofice, Facultatea de Limbi Romanice (sectia limba franceza) din Bucuresti (1965-l970).

Profesor de limba franceza la Liceul Julia Hasdeu" din Bucuresti.

Publica mai ales in Romania literara. Luceafarul, Familia, Cronica, Contemporanul, Transilvania, Revista de filosofie, dar si in Voprost filosofii (URSS) si Revue d'Esthetique (Franta). Trei volum de proza (Serile-n sat la Ocisor, 1968; Mareasa, 1975; Crisan, 1977), un jurnal de calatorie in Extremul Orient (Calatorie spre Soare-Rasare, 1976), patru volum de eseuri pe teme de estetica, literatura si istoria artei (Curente estetice contemporane, 1972; La Rochefoucauld. Aventura orgoliului, 1972; Grunewald, 1972; Vitralii, 1978) constituie opera, relativ diversificata, a scriitorului, de completat cu traduce din Jean-Paul Sartre (1969), Francois Caii (1971), Galienne si Pierre Francastel (1973), Jean Coue" (1977), Rene Berger (1978), J. Baltrusaitis (1981), Ciabua Amiredjibi (1981), si cu diverse prefata la voi., traduse de Marcel Petrisor sau de altii, precum Antologia poeziei gruzine (1974), Romanta samovarului (proza umoristica sovietica, 1976), Drama antica, drama moderna de E. Faguet (1971) sau Memorii de Adele de Boigne (1982). A colaborat la Scriitori francezi. Mic dictionar (1978). Eseistica filosofica si proza de inspiratie rurala (intre romanul istoric si povestirea fantastica de sorginte folclorica) sint domeniile divergente pe care le reuneste activitatea lui Marcel Petrisor

Discrepanta dintre cele doua compartimente ale scrisului lui Marcel Petrisor, proza si eseul, este atit de mare, incit ele ar putea fi atribuite unor autori diferiti. Precumpanitoare este, in compartimentul eseistic, preocuparea pentru filosofie.

In Curente estetice contemporane (1972), dupa ce e subliniata in mai multe rinduri relatia de inerenta dintre estetica si filosofie (aceasta din urma conceputa ca substrat ideologic sau ca heuristica pentru prima, de unde se poate deduce ideea unei separari intre cele doua domenii, oricit de strinsa ar fi legatura dintre ele, cita vreme alte tendinte vad azi in estetica insasi filosofia. ca tot, aplecata asupra artei), sint analizate intii de toate sistemele de gindire ce dau nastere curentelor analizate (avind in Lucacs, Husserl, Heidegger, Hartmann si Max Bense numele de referinta). Preocuparile de ordin teoretic reapar in Vitralii (1978), unde, cu un pas mai departe, nu se concepe o critica fara estetica presupusa de ea. Lantul determinarilor (de la filosofie la estetica si de aici la critica) este si in concret relevabil: Marcel Petrisor practica o critica de tip speculativ, ceea ce explica, pe de o parte, refuzul „neopozilivismului" critic (adica al metodologiilor interesate prioritar de nivelul tehnic al analizei) si, pe de alta, substituirea investigatiei de tip critico-literar cu o interpretare de ordin filosofic, mai putin sensibila la realizare si deci la valoarea literara (care nu face obiectul nici unei consideratii a autorului), cit la sensuri si semnificatii.

In aceasta privinta, de pilda, chiar analiza poeziei medievale e condusa, pina la urma, mai mult la radacinile conceptuale ale temelor ei si nu se exercita asupra textului (redat, de altminteri, in traducere franceza moderna si nu in provensala). Si considerarea, mai intinsa sau mai restrinsa, a altor opere, de la Don Quijote la romanul lui Kafka, de la eseistica lui Unamuno la poezia lui St. Aug. Doinas sau Mircea Ivanescu, se pastreaza aceleasi coordonate. Conform unei faimoase relatii de excludere formulate inca de Schlegel, se poate constata si aici cum spiritul filosofic este incompatibil cu cel filologic.

In aceeasi ordine de idei, studiul asupra lui La Rochefoucauld (1972), este o reducere la cifra dominanta a „orgoliului" a intregului demers al memorialistului (Memorii, Maximele si Apologia sint cele trei nuclee ale tratarii), concluzia cartii fiind aceea a intelegerii operei lui drept „capodopera dialectica, intrucit gindirea lui nu scizioneaza fenomenele, ci le surprinde sub aspectele lor cele mai paradoxale". Aici, ca si in celelalte volume de eseuri (in Vitralii se remarca, in acest sens, studiul despre Michel Foucault), autorul se dovedeste prob si exact: pretentia sa prima pare a fi, de fiecare data, aceea de a prezenta intr-o forma cit mai sintetica opera in discutie, interpretarea aparind parantetic, pe traseul expunerii de continuturi (ce absoarbe tot spatiul eseului) sau marcindu-se printr-o anume accentuare a lucrurilor, prin dispozitia data structurarii materialului. Aceasta subordonare fata de un dat apare, schimbind ceea ce e de schimbat, si in predilectia pentru romanul istoric, de care da dovada Marcel Petrisor atunci cind evoca, in Mareasa (1975), atmosfera din preajma rascoalei lui Horea sau cind deruleaza din nou firul acesteia, avindu-l in prim-plan pe cel de-al treilea mare personaj al ei, pe sumbrul si enigmaticul Crisan (Crisan, 1977).

Daca prima din aceste carti are mai degraba un ton de roman popular cu tarani razvratiti, cu domni impilatori si haiduci („mareasa" este o contesa, Teresa Porsch, salbatica si crancena cu iobagii ce se rascoala impotriva-i, prilej de insistenta, adesea excesiva, asupra scenelor de cruzime, dar si asupra detaliilor pitoresti), Crisan este, in schimb, o retrospectiva a marii rascoale, intreprinsa de personajul titular cu putin inainte de a se sinucide, exacta, in liniile mari ale adevarului istoric (chiar daca unele personaje apar etiolate sau reduse ca rol si importanta: e cazul lui Horea insusi, in timp ce altele sint nedrept parodiate: cel al lui Molnar-Piuariu). indeminarea in a reda sub unghi anecdotic, dar cu multa culoare, pitorescul satului ardelean apare in povestile din primul volum, intitulat gogolian Serile-n sat la Ocisor (1968).

Marcel Petrisor s-a uitat, desigur, cu un ochi, nu numai la povestirile cu diavoli ale lui Gogol, ci si la cele ale lui Creanga (cel din Danila Prepeleac sau Ivan Turbinca), reusind o carte savuroasa, impregnata cu umor, autentica sub raportul limbajului si abil structurata pe coordonatele unui fantastic de amprenta rustica, chiar daca nu lipsesc aluziile livresti (in cea mai lunga povestire. Iadul, topografia infernala trimite parca, prin lectura parodica, la Dante si, prin aceasta, la Zavattini). in fine, jurnalul de calatorie cu transsiberianul in Asia sovietica, apoi in China, Coreea si Mongolia (Calatorie spre Soare-Rasare, 1976), departe de trucajul pseudo-erudit la care se simt obligati atitia alti autori ai literaturii de acest gen, la noi si aiurea, transcrie cu ironie sau cu gravitate, intr-un stil alert, experienta personala a voiajului, fara nici un exces in directia exoticului, ceea ce da, in ansamblu, o carte vie si interesanta.

OPERA:
Serile-n sat Ia Ocisor, Bucuresti, 1968: Curente estetice contemporane. Bucuresti, 1972;
La Rochefoucauld. Aventura orgoliului. Bucuresti, 1972;
Griinewald, album. Bucuresti. 1972 (e'd. II, 1985);
Mareasa, roman. Bucuresti. 1975;
Calatorie spre Soare-Rasare, Bucuresti, 1976;
Crisan, roman. Bucuresti, 1977;
Vitralii, eseuri, Bucuresti, 1978;
Temeri, roman. Bucuresti, . Traduceri: Jean-Paul Sarte, Baudelaire, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1969;
Galienne si Pierre Francastel, Portretul, eseuri. trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1970;
Jean Couel Omul de pe riul Kwai. roman, trad. de ~, Bucuresti, 1977;
Rene" Berger, Mutatia semnelor, trad. si cuvint inainte de ~, Bucuresti, 1978;
Francois Caii, Arta conchistadorilor, trad. de ~, Bucuresti, 1971;
Jurgis Baltrusaitis, Oglinda, cuvint inainte si trad. de ~, Bucuresti, 1981;
Ciabua Amiredjibi, Data Tutaschic, roman, trad. de ~, Aurel State si Adina Nicoiescu, Iasi, 1981.


REFERINTE'CRITICE: N. Balota, in Romania literara, nr. 28, 1971; Al. Calinescu, in Cronica, nr. 37, 1971; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 34, 1972; AI. Dobrescu, in Convorbiri literare, nr. 7, 1973; Al. Calinescu, in Croncia, nr. 51, 1975; V. Cristea, in Romania literara, nr. 51, 1975; C. Moraru, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1976; M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 9, 1976; V. Cristea, in Romania Ihera a, nr. 16,1976; C. Ungureanu, in Orizont. nr. 8, 1977; M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 15, 1977; V. Cristea, in Romania literara, nr. 1, 1978; Doina Uricariu, in Luceafarul, nr. 8, 1979; V. Cristea, in Romania literara, nr. 51, 1985; F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985; V.F. Mihaescu, in Luceafarul, nr. 14, 1986; Mircea Popa, in Steaua, nr. 2, 1986.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani