Matei Visniec biografia




Matei Visniec opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

Angajare de clovn [Teatru]

VISNIEC MATEI.
Poet si dramaturg.
De asemenea, publicist.

S-a nascut la 29 ianuarie 1956 in Radauti (Suceava).

Dupa studiile liceale, a absolvit in 1980 Facultatea de Istorie - Filosofie a Universitatii din Bucuresti.

A fost membru al "Cenaclului de Luni" condus de criticul si profesorul Nicolae Manolescu. Dupa absolvirea facultatii este profesor.

In 1987 se exileaza in Franta, stabilindu-se la Paris. Lucreaza la Sectia Romana de la Radio France Internationale si, pentru o perioada, la Sectia Romana a BBC. Revine in Paris si devine doctorand, urmarindu-si in acelasi timp cariera literara, mai ales ca dramaturg.

Debuteaza publicistic in 1972 cu poeme in revista "Luceafarul".

Debutul editorial are loc in 1980 cu volumul de poezie La noapte va ninge, publicat la Editura Albatros din Bucuresti.

Pina in 1987 si dupa 1990 colaboreaza cu poeme, dramaturgie si articole diverse la revistele: "Luceafarul", "Romania literara", "Echinox", "Convorbiri literare" s.a.

Dupa debut publica volumele: Orasul cu un singur locuitor (versuri, Ed. Albatros, 1982); inteleptul la ora de ceai (versuri, Ed. Cartea Romaneasca, 1984); Tara lui Gulii (teatru, Ed. Ion Creanga, 1991); Cafeneaua Pas-Parol (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1992); Teatru descompus sau Omul-lada-de-gunoi; Femeia ca un cimp de lupta sau despre sexul femeii - cimp de lupta in razboiul din Bosnia (teatru, Ed. Cartea Romaneasca, 1998); Poeme ulterioare (1987-l999) (versuri, Ed. Cartea Romaneasca, 2000). Incepind cu 1990, Televiziunea Romana si diferite teatre din tara monteaza spectacole cu peste 30 de piese de teatru ale autorului, printre care Ce facem cu violoncelul?, Bine, mama, dar astia povestesc in actu' doi ce se-ntimpla-n actu'-ntii!, Angajare de clovn, Gaura din tavan s.a. In afara scenelor romanesti, piesele autorului au fost montate in Franta, Germania, SUA, Austria, Polonia, Finlanda, Italia, Turcia, Rusia, Moldova, Canada, Belgia, Olanda, Maroc, Elvetia etc. Este prezent cu poeme in Antologia poetilor tineri alcatuita de George Alboiu (Ed. Cartea Romaneasca, 1982), in Antologia poeziei generatiei '80 alcatuita de Alexandru Musina (Ed. Vlasie, 1993) si in Antologia poeziei romane de la origini pina azi, alcatuita de Dumitru Chioaru si Ioan Radu Vacarescu (Ed. Paralela 45, 1998). Este detinator, printre altele, al premiului pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania (1984), premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din Romania (1997, 1998), Marele Premiu al Societatii Autorilor si Compozitorilor Dramatici din Franta (1994).
Lucreaza ca si redactor la Sectia Romana a postului Radio France International din Paris.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO.

Au formulat opinii critice asupra scrierilor autorului: Ion Bogdan Lefter -Sansa inocentei jucate ("Luceafarul", nr. 50/1980), Arhaic, simbolic, concret ("Romania literara", nr. 20/1985), intamplari in oras ("Contrapunct", nr. 18/1990) si Poetul se intoarce ("Observator cultural", nr. 56/2001); Nicolae Manolescu ("Romania literara", nr. 50/1980 si 33/1982); Marin Mincu (in volum Eseu despre textul poetic, II, Ed. Cartea Romaneasca, 1986); Alex. Stefanescu - Matei Visniec, contemporanul nostru ("Romania literara", nr. 10/1999); Ion Negoitescu (in volum Scriitori contemporani, Ed. Paralela 45, 2000) s.a.

Referinte critice:


"Matei Visniec debuteaza cu o carte (La noapte va ninge) scrisa cu talent si inteligenta, promitind un poet valoros. () Sint cuprinse aici poezii cu infatisare de fabule fara morala (sau cu o morala implicita) sau de scurte eseuri lirice despre tot felul de lucruri (al caror tilc poetul il sugereaza). () Uneori umorul negru (caci exista si la Matei Visniec un contact cu sursele suprarealismului) duce la farse lirice de tip urmuzian"
(Nicolae Manolescu, "Romania literara", nr. 50/1980)

"poemele sint mici istorii grotesti ori absurde, prozaice la suprafata insa gratioase in fond, fin decupate. Visniec are facultatea de a anima rapid poezia pornind de la doar citeva elemente ori citeva personaje, fara atentie la decor, ca si cind ele s-ar afla pe o scena de teatru aproape goala. Acolo de unde altii abia incep sa dezvolte datele initiale, Visniec se opreste, pune putinele elemente din cadru in anumite relatii si poemul se incheie. A reusit insa, intre timp, sa atinga fara efort un grad de generalitate surprinzator de inalt, transmitindu-ne un sens moral sau chiar filozofic."
(Ion Bogdan Lefter, "Romania literara", nr. 20/1985)

"Vişniec posedă o totală conştiinţă textualislă (şi textualizantă!) şi de aici decurge, poate, polivalenţa sa scripturală. (...) Prozele lui Matei Vişniec au aceeaşi coerenţă textualislă ca şi teatrul său; ele sînt exemplificările simptomatice despre modul cum mecanismul textual (ca şi vicleana maşină kafkiană) stă la pîndă în orice clipă şi din orice loc pentru a anihila textul vieţii şi a instaura viaţa textului. în această proză «metafizică», ca şi în pictura lui De Chirico, perspectiva narativă este total răsturnată, acţiunea povestirii reducîndu-se la povestirea actului povestirii. Prozele narează modul în care ele se scriu iar personajele lor se devorează sau se autodevorează pe măsură ce se lasă inventate de text."
(Marin Mincu, în voi. Eseu despre textul poetic, II, Ed. Cartea Românească, 1986)

"«Teatrul descompus» este (...) un teatru care poate fi în nenumărate feluri recompus. «Modulele textuale», monologuri, în marea lor majoritate, seamănă cu cărţile de joc, în sensul că au valoare şi luate separat, şi incluse într-o combinaţie. Fiecare dintre ele este, în mod inconfundabil, un text de Matei Vişniec. Autorul pleacă de obicei de la o premisă stupefiantă pentru noi, dar pe care el o dezvoltă logic, cu un calm imperturbabil şi cu un fel de graţie ştiinţifică, pînă la epuizarea tuturor semnificaţiilor posibile. (...) Personajul care îl obsedează pe dramaturg este omul secolului douăzeci, incapabil, cu toată măreţia lui de cuceritor al planetei şi, în ultima vreme şi al cosmosului, să-şi găsească liniştea sufletească..."
(Alex. Ştefănescu, "România literară", nr. 10/1999)

"Toate trei culegerile de versuri ale lui Matei Vişniec resping realitatea care-1 înconjoară. Refuzul său de acceptare, ce se desprinde şi din opera sa dramatică, este fără drept de apel şi implică temeiurile grave, între care şi meditaţia asupra utopiei. în prima culegere. La noapte va ninge (1980), versurile lui Matei Vişniec se lasă purtate de mirajul alegoriei, închegate în fabule, parabole, anecdote lirice, istorioare cu fond didactic, banalul şi miraculosul colaborînd la denunţarea absurdului, mai ales social (...). Dacă aceste răsfrîngeri alegorice ar lipsi. Matei Vişniec ar fi un poet suprarealist ce se complace în jocul său oniric mai mult sau mai puţin programat; el însă purifică visul printr-o meditaţie insidioasă, uneori de extindere filosofică..."
(Ion Negoiţescu, în voi. Scriitori contemporani, Ed. Paralela 45,2000)

"în cărţile din prima parte a anilor '80, Vişniec a «patentat» o reţetă personală, transferînd în spaţiul discursului poetic mecanismele teatrului absurdului: narativitate austeră, decor simplificat, redus la cîteva linii, personaje parcă pierdute în spaţiu, conceptualizări sentenţioase, atmosferă - în genere -parabolică. Se puteau recunoaşte în text detaliile realităţii cotidiene, dar absorbite în mici istorii «post-suprarealiste», absurde sau aproape absurde, dar «cu miez». înseriabilă în teatru după lonescu, Beckett şi ceilalţi, formula îşi păstrează prospeţimea şi originalitatea în poezie, făcînd din Vişniec unul dintre vîrfurile generaţiei anilor'80-'90."
(Ion Bogdan Lefter, "Observator cultural", nr. 56/2001)










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani