Mihu Dragomir biografia

Mihu Dragomir




Mihu Dragomir opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

DRAGOMIR Mihu (pseudonimul lui Mihail C. Dragomirescu), se naste la 24 apr. 1919, Braila - moare in 9 apr. 1964, Giurgiu.
Poet, prozator si traducator.

Fiul lui Constantin Dragomirescu si al Octa-viei-Olimpia(n.Radulescu), invatatori.

Scoala primara la Braila; Liceul „N. Balcescu" din aceeasi localitate (1929-l933), apoi „Gh. Sin-cai" in Bucuresti (1933), si din nou la Braila, la Liceul Comercial (1934-l936), de unde este eliminat pentru atitudine „nihilista"; reinscris in toamna lui 1936, termina liceul in 1939, premiant; in acelasi an incepe Acad. Comerciala din Bucuresti; intrerupe studiile pentru a urma Scoala de Ofiteri de Rezerva din Bacau (1940-l941); reia studiile superioare in .

Concentrat in 1943, face razboiul pina in . isi continua studiile cu intreruperi, luindu-si licenta in . Debut publicistic in Revista tineretului crestin (1933). Colaboreaza la revista rebusiste Revista jocurilor, Rebus, Curentul jocurilor, folosind pseudonimul Jules Limah, Dr. M. C, Mihail, Misu Brailiteanu, M. C. Dragomirescu.

Debuteaza cu poezii in revista Valuri dunarene din Silistra (1936) si, in acelasi an, editorial, cu volum tiparit pe cont propriu^ Gin-duriprafuite (doua sute de exemplare). infiinteaza la Braila revista Flamura (1937).

Publica plachetele de versuri Ruga de ateu, adica vorbe despre orinduieli si cirmuitori (1938), inger condeier (1939), precum si poemul Edgar Al-lan Poe (1940).



Colaboreaza la Universul literar, Prepoem, Viata si suflet, Nazuinta, Festival Adonis, Junimea dobrogeana, Luceafarul, Raza literara, Cadran, Revista Fundatiilor Regale, Pacala, Epigrama etc. Pseud. Mihu Drago-mir este folosit intii in 1938, in revista Flamura. in revista umoristice semneaza cu pseudonimul Miguel Y Caramba. Responsabil cultural in cadrul Organizatiei Tineretului Progresist (1945-l946); redactor la ziarul inainte din Braila (1946-l948) si la Viata Romaneasca (1948-l954); redactor-sef la Ttnarul scriitor (1954-l956); redactor-sef la redactia de scenarii a Centrului Cinematografic Bucuresti (1956-l958); redactor-sef laLuceafarul(1958-l960).

Publica volum de versuri: Prima sarja (1950), Stelele pacii (1952), Razboiul (1954), Pe struna fulgerelor (1955), Odapamintului meu (1957), intoarcerea armelor (1959), volum de proza: Povestiri deocamdata fantastice (1962), si traduce din E. A. Poe, M.K. Simonov, A. Surkov, Al. Iasin, H. G. Wells, J. Steinbeck, Lope de Vega s.a.

Dupa un inceput promitator in linia romantismului protestatar cu volumele Ganduri prafuite (1936) si Ruga de ateu, adica vorbe despre orinduieli si cirmuitori (1938), Mihu Dragomir isi schimba aproape radical fizionomia liricii, devenind unul dintre fruntasii realismului socialist in literatura. Poeziile din Prima sarja (1950), Stelele pacii (1952), Pe struna fulgerelor (1955), Oda pamintului meu (1957), Stelele asteapta pamintul (1961) si Inelul lui Saturn (1964) sint versificari pe teme cotidiene despre noua realitate sociala. Titanismul grandilocvent imprima poeziei un ton de parada. Geografia e fardata, natura e contaminata si ea de buna dispozitie sufleteasca aautorului. Lumea apare in postura de gala, in spatele careia se ghiceste un elan revolutionar perpetuu. Poetul haladuieste prin lumea astrala, simtind cosmosul in toata intimitatea lui:

„Si-n mine se roteste-o galaxie,
un cosmos neatins de astronave,
cu sori ce-si fierb mercurul rosu-n lave,
cu nebuloase stinse-n pribegie" {Stelele asteapta pamintul).


Corecte prozodic, poeziile sint superficiale, scrise dupa reteta. Alteori, poetul lauda cernoziomul si stelele, tractoarele si planetele, intr-o atmosfera exuberanta. Daca indemnurile n-ar fi excesive, poezia ar avea ceva din prozaismul si imagismul liricii americane de la inceputul secolului al XX-Iea. in aceeasi prozodie exaltata, cu dese incidente folclorice, sint scrise si poemele cu tema istorica, in genere evocari de razboi, din plachetele Tudordin Vladimiri (1954), Razboiul (1954), Pe drumuri nesfirsite (1958) si intoarcerea armelor (1959), in care accentul cade pe opozitia dintre umanismul ideologiei noi si ferocitatea beligerantilor. Bucuria si elanul noilor cuceriri sint cintate in tonuri whitmaniene ori in cadenta populara. Unele imagini sint totusi remarcabile, facind proba unui poet de talent:

„Porumbul copt de gloante fosnea, necules
[] Limba verii abea o desluseam,
Desi singera in fiece maracine" (Pe cimpul innoptat).


Adevarata fata a poeziei lui Mihu Dragomir, mutilata de conformismul artistic din timpul vietii, o aflam abia in postume. Ceea ce dezvaluie volumele Dor (1969), Minutar peste netimp (1974) si mai putin Noapte calma (1980) nu seamana cu produsele fastidioase anterioare. Poetul face aici o pledoarie pentru poeziaca stare vitala, ca realitate recuperatoare a adevarului fundamental:

„citeste poemele cum musti piersica parfumata
tolaneste-te ca umbra in holde
sandale mingiie piciorul degetele vintului resfira parul

citeste poemele alergind in ploaie".


in spiritul liricii insurgente a lui Const. Tonegaru si Geo Dumitrescu. Mihu Dragomir vede in poezie un manifest protestatar, care dinamiteaza contemplatia, calmul estetic, tihna. Versurile sint vituperante, comunicind puternice impulsuri, frenezie launtrica si gust pentru experienta coplesitoare. Ricanarea se manifesta in viziuni grotesti, terifiante. Imaginile sint violente, voit antipoetice, adeseori brutale:

„Adapostit in scorburi putregaite
cu licurici de gind agatati in gauri,
aud cum o cirtita bolnava
scrijeleste pamintul si piatra" (Ateism).


Nu lipseste nici patetismul ironic si caustic al lui Geo Dumitrescu. Mihu Dragomir n-a ajuns pina la exhibarea cinica a autorului Aritmeticii, avind o structura mai pasionala si aspirind la idealul vitalist al epuizarii fiintei prin traire. Temperamentul sau e romantic in esenta, hranit din nostalgii galactice si elanuri vizionare. Tocmai din acest impuls al fuziunii sublime se nasc superbele poezii de dragoste, ce constituie partea cea mai valoroasa a creatiei lui Mihu Dragomir Sentimentul, intens simtit, se iveste din contemplarea in absenta a imaginii iubitei. Melancolia dureroasa strabate ca un fior elegiac rememorarea: „Piciorul, de la zvicnitura gleznei la pulpi, / avea amagiri si viclenii de vulpi / si parul i-era, Doamne, / nu stiu, ca focul lacustrelor toamne" (Dragoste). Poezia lui Mihu Dragomir, deghizata multa vreme in creatii festiviste, retine atentia prin postume.

OPERA:
Ginduri prafuite, versuri. Bucuresti, 1936;
Ruga de ateu, adica vorbe despre orinduieli si cirmuitori, versuri. Bucuresti, 1938;
inger condeier, Bucuresti, 1939;
Edgar Allan Poe, poem, Bucuresti, 1940;
Prima sarja, versuri, Bucuresti, 1950;
Chiaburul e dusmanul pacii. Bucuresti, 1950;
Stelele pacii, versuri. Bucuresti, 1952;
Tudor din Vladimiri, poeme, Bucuresti, 1954;
Razboiul, versuri. Bucuresti, 1954;
Pe struna fulgerelor, versuri. Bucuresti, 1955;
Versuri alese. Bucuresti, 1956;
Oda pamintului meu, versuri, Bucuresti, 1957;
Pe drumurinesfirsite, poeme, Bucuresti, 1958;
Povestile baltii. Bucuresti, 1959 (ed. II, 1972);
intoarcerea armelor, versuri, Bucuresti, 1959;
Stelele asteapta pamintul, versuri. Bucuresti, 1961;
Povestiri deocamdata fantastice. Bucuresti, 1962 (ed. II, 1968);
La inceput a fost sfirsitul, Bucuresti, 1962;
Sarpele fantastic, postfata de A. Martin, Bucuresti, 1963;
Poezii, cuvint inainte de Perpessicius, Bucuresti, 1963;
Inelul lui Saturn, versuri, cuvint inainte de I. D. Balan, Bucuresti, 1964;
Pamintul cintecu-lui, ed. ingrijita de A. Martin, Bucuresti, 1967;
Dor Poezii de dragoste, ed. ingrijita si pref. de A. Martin, Bucuresti, 1969;
Minutarpeste netimp. Versuri inedite, ed. ingrijita de Chira Dragomir, cuvint inainte de A. Martin, Bucuresti, 1974;
Noapte calma. Versuri inedite, ed. ingrijita de Chira Dragomir, Bucuresti, 1980;
Sarbatorile poetului, pref. de M. Scarlat, ed. ingrijita si tabel cronologic de Chira Dragomir, Bucuresti, . Traduceri: A. Surkov, Poezii, Bucuresti, 1951;
VI. Maiakovski, Cum se fac versurile?, in colab. cu I. Kisinevski, Bucuresti, 1953;
S. Mihalkov, Dar la voi ce-i?. Bucuresti, 1953;
Al. Puskin, Micile tragedii, in colab. cu M. Beniuc, V. Teodorescu si A. Maniu, Bucuresti, 1957;
M. K. Simonov, Poezii, Bucuresti, 1961;
H. G. Wells, Opere alese, II, in colab. cu C. Vonghizas, Bucuresti, 1963;
E. A. Poe, Poezii si poeme, Bucuresti, 1964;
H.G. Wells, Primii oameni in luna, Bucuresti, 1966;
J. Steinbeck, Iarna vrajbei noastre, in colab. cu Tatiana Malita, Bucuresti, 1967;
E. A. Poe, Scrieri alese, in colab. cu I. Vinea si C. Vonghizas, Bucuresti, 1968.


REFERINTE CRITICE:
P. Georgescu, incercari critice, I, 1957;
S. Bratu, Cronici, II, 1958;
M. Petroveanu, Pagini critice, 1958;
Perpessicius, Alte mentiuni, I;
A. Martin, Poeti contemporani, I, 1967;
Al. Pini, Poezia, I;
L. Raicu, Critica, forma de viata, 1976;
A. Martin, Acolade, 1977;
I. D. Balan, in Contemporanul, nr. 47, 1980;
Florenta Albu, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1980;
idem, ibidem, nr. 6, 1982;
A. Martin, in Contemporanul, nr. 17,1984;
Gh. Tomozei, ibidem, nr. 17, 1984;
E. Manu, in Romania literara, nr. 17, 26, 1984;
Clau-dia Dimiu, in Manuscriptum, nr. 1, 1985;
M. Un-gheanu, in Luceafarul, nr. 25, 1985;
I. D. Balan, Pietre pentru templul lor, 1985;
H. Candroveanu, Literatura.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani