Pantelimon Halippa biografia

Pantelimon Halippa




Pantelimon Halippa opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

HALIPPA Pantelimon, se naste la 1 aug. 1883, satul Cubolta, judetul Soroca, Basarabia - moare in 30 apr. 1979, Bucuresti.
Poet si publicist.

Primele invataturi in limba romana le-a deprins in casa parinteasca.

Seminarul Teologic din Edinct si Chisinau; Facultatea de Stiinte Naturale si Agronomice a Univ. din Dorpat (Estonia), intrerupta din cauza izbucnirii revolutiei (1905); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi.

Debuteaza cu poezii in limba rusa. in revista pentru elevi a Seminarului Teologic din Chisinau (1901).

A semnat si cu pseudonimul P. Basara-beanu, P. Cubolteanu etc, spre a-si ascunde identitatea de cenzura timpului. A condus si Cuvint moldovenesc (1913-l921), Viata Basarabiei ti ziarul CU acelasi nimic, la Chisinau (1922-l940) si Bucuresti (1940-l944). Deputat de Soroca. vicepresedinte si presedinte al Sfatului Tarii (1918), ministru in mai multe rinduri, seful Partidului National Taranesc din Basarabia. Arestat si inchis (1950). a fost predat autoritatilor sovietice si condamnat la douazeci si cinci de ani munca silnica. Membru corespondent al Acad. (1918); membru al U-niunii Scriitorilor. Colaboreaza la revista Arhiva. Revista stiintifica ..V. Adamachi", Viata Romaneasca si la cele basarabene. A publicat diverse lucrari cu caracter economic, istoric ori geografic, dupa model luminist. Traduce din poezia lui Puskin si Lermontov. A lasat in ms Amintirile unui mosneag de 92 de ani. Poetii si prozatorii basarabeni. Proverbe moldovenesti din Basarabia. Poezia lui Pantelimon Halippa (Flori de pirloaga, 1921; Chitarepamintului. 1940) este un reflex al miscarii de redesteptare nationala de la inceputul sec, cintata cu patima, dar fara posibilitati artistice. intreaga activitate politica si a consemnat-o in Cronica vietii mele. ms de 1480 p.

Inteleasa ca datorie morala, poezia lui Pantelimon Halippa repeta citeva teme si obsesii tipice liricii profetice si vindicative. Fiind o expresie autentica a suferintei, versurile din Flori de pirloaga (1921) si Chitarepamintului (1940) nu sint, in schimb, si produsul unei originalitati artistice pe masura, ele hranindu-se adesea din zonele traditionalismului minor. Poetul e, dupa stereotipice genului, alesul care cinta jalea multimii, anuntind desteptarea iminenta si prefacerea:

"Si eu cint atuncea viata
Moldovenilor din sate,
Ce orbecaiesc prin ceata
De dureri nenumarate" (Poezie-datorie).


Tonul e lipsit de accentele puternice ale poeziei mesianice, incit poetul devine un hibrid intre profet si rapsod. Poezia se confunda, prin urmare, cu improvizatia sterila:

"Sufla vint de primavara (] Si ne-aduce veste-n tara
Despre scumpa libertate" (Vestirea libertatii).


Nota sociala si nationala este evidenta, implicarea in istorie aduce in atentie evenimente concrete, legate, de regula, de realitatea provinciei natale, ca in poezia Anului . Nu lipseste nici poezia-rugaciune, care dezvaluie condamnarea la suferinta in asteptarea mintuirii divine (In miez de noapte). Patetismul e credibil, artistic insa figuratia poetica e precara. Poemul, redus la discurs, abunda in clisee. Tema insasi se banalizeaza, fiindca lipseste transfigurarea. Mai verosimila si mai plina de dramatism este impresia de suferinta colectiva, de plins incurabil:

"Durerea lumii el plingea
Si lumea-i raspun-dea-n suspinuri,
Caci chinul lui se infratea
Cu a multimii grele chinuri" (Poetul-luptator).


Inferioara poeziei sociale este cea de natura si de dragoste. Idilismul prolifereaza, imaginatia poetica e absenta, ideea e redusa la enunt, de unde si retorismul iminent. Rarele secvente care surprind atmosfera de intimitate naturista (Toamna in gradina) nu pot compensa bucuria exaltata care pastiseaza extazul cosbucian:

"Tot cuprinsu-i o minune
Si tu om, matur pe-aice
Nici un chip n-ai a nu spune:
Sint nimic, dar sint ferice! " (Lan de griu).


Lirica de dragoste dulceaga, sentimentala, abuzeaza de diminutive si rime previzibile, dupa modelul popular ("nourasi de horbotele", "odorul meu gingas si drag"). in aceasta linie, poezia lui Pantelimon Halippa e o adaptare a romantismului la samanatorism. Retine atentia, in schimb, o plingere dupa pamintul pierdut, de o amaraciune resemnata. Poetul apare aici in ipostaza unui Ioan fara Tara, vagabondind melancolic:

"Cindva si eu o tara-aveam!
Ca-n paradis/in codri cu poeni traiam
Dar a fost vis!

[]
Azi vagabond, mereu la drum,
Intr-un abis
As vrea sa cad, sa ma fac scrum
Ce jalnic vis!" (Amaraciune),

In Cintarepamintului, nota sociala si politica e si mai pronuntata, exprimata insa cu aceleasi mijloace modeste. Ceea ce anima poezia lui Pantelimon Halippa si-i confera o unda de tulburare, desi artisticeste ea pare anacronica, este nota de implicare in suferinta colectiva, comunicata pe un ton de lamentatie.

OPERA:
Basarabia sub imparatul Alexandru I (1812-l825), Chisinau, 1914;
Flori de pirloaga (1912-l920), pref. de M. Sadoveanu, Iasi, 1921;
O aivintare (inuta in Parlamentul tarii. Bucuresti, 1924;
Soia. Sfaturi pentru tarani, Chisinau, 1939;
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chisinau, 1939;
Cinta-re pamintului. Chisinau, 1940;
Munca si invatatura, Chisinau, 1940;
Basarabia. Schita geografica, Chisinau, f.a.


REFERINTE CRITICE:
St. Ciobanu, Cultura romaneasca in Basarabia, 1923;
G. Calinescu, Istoria .










Copyright © Contact | Trimite referat