Radu Enescu biografia

Radu Enescu




Radu Enescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

ENESCU Radu, se naste la 12 iul. 1925, Satu Mare - moare in 22 iul. 1994, Oradea.
Eseist si critic literar.

Fiul lui Gheorghe Enescu, director de banca, si al Ilenei (n. Steiger).

Scoala Primara Evanghelica din Brasov; Liceul „Andrei Saguna" din acelasi oras (bacalaureatul in 1944); Facultatea de Litere si Filosofie, specialitatea filosofic a Univ. din Cluj (licenta in 1948).

Bibliotecar la Univ. din Cluj (1949-l951), prof. de educatie fizica in acelasi oras (1952-l955), redactor la revista Tribuna (1957-l965), Steaua (1965), Familia (din 1966).

Debuteaza in Revista Cercului Literar din Sibiu (1945); debut editorial cu eseul Franz Kafka (1968). A colaborat la Tribuna, Steaua, Familia, Secolul 20, Romania literara, Cahiers roumains d'etudes litte-raires, Luceafarul, Scrisul banatean, Libertatea din Panciovo (Iugoslavia) etc. Preocupat de problemele axiologice ale judecatii critice in Critica si valoare (1973) si Ab urbe condita (1985). Impresiile unei calatorii in Statele Unite, efectuata in 1978, sint adunate in volum Intre doua oceane (1986).

Premiul revista Secolul 20 (1968); Premiul Asoc. Scriitorilor din Cluj-Napoca(1978).

Autor al unor remarcabile studii despre literatura romana si universala, precum si al eseurilor consacrate lui H. Broch si M. Heidegger, Radu Enescu abordeaza fenomenul literar din perspectiva unei temeinice pregatiri filosofice. Ea nu devine insa un „pat al lui Procust", nici nu e absolutizata in directia unei demonstratii rigide. In eseul monografic Franz Kajka (1968), spre pilda, Radu Enescu observa chiar cu malitie ca exegeza filosofica „se servea mai mult de Kafka, decit il servea"; ca atare, comentariul refuza „izolarea metafizica a anumitor scrieri din totalitatea creatiei poetice, prin utilizarea strict ilustrativa a unor idei smulse din context in favoarea propriilor teze si printr-o viziune statica, anistorica a activitatii scriitorului".

Pastrindu-si independenta analizei, neaservind-o nici unei metode, Radu Enescu face nu doar hermeneutica, ci si propedeutica a actului critic, dorind sa dea, implicit, modelul unei monografii a operei. Saiurat de informatie, circumspect cu orice tentatie de absolutizare, transant insa in concluzii, evitind redundanta printr-o remarcabila concentrare a ideilor, Radu Enescu are oroare de vidul generalizarilor, filtrindu-si discursul critic pina la apoftegma. Analizele sale au unitatea unei ecturi concomitent participative si distantate fata de text (ca si fata de exegezele anterioare).

O lectura caracterizata printr-o „neutralitate pasionata". Polemica e implicita, dar amendarile nu au-precipitareasau malitia criticului amator de corectii: tonul e egal stapinit, echilibrat, cu o unda subtextuala de ironie. Capitolul despre Structura si sensul simbolului la Kafka, adevarat pro domo sua, motiveaza si optiunea lui Radu Enescu pentru o interpretare antropologico-filoso-fica: „Acceptarea mai multor semnificatii posibile nu constituie o abdicare in favoarea nedeterminarii.

Simbolul kafkian nu este nedeterminat, ci cuprinde o infinitate simultana de sensuri determinate. In fond, este insigna artei autentice: unitate in varietate." in acelasi spirit (combinind hermeneutica si lectura de tip formativ) procedeaza Radu Enescu si in preocuparile sale de critica criticii: comentariile sint arborescente, stapinind o vasta informatie teoretica si istorica, pusa in serviciul elucidarii notiunilor, conceptelor, orientarilor. Estetica, istoria literara, critica propriu-zisa sint corelate cu filoso-fia, psihanaliza, antropologia etc. Placerea paradoxului, a parabolei, a ironiei (in sensul originar, al romantismului german) sint evidente, colorind intens pagina. Calitatile acestea sint admirabil ilustrate'de amplul eseu Critica si valoare (1973), meditatie contrapunctica asupra obiectului, problemelor si statutului criticii in relatie cu axiologia, o suita de interogatii asupra judecatii de existenta si acelei de valoare. Bun cunoscator al metodologiilor moderne in critica, Radu Enescu le fructifica insa cu moderatie si filtrindu-le prin propria formatie filosofica, nu o data chiar cu imaginatie.

OPERA:
Franz Kafka, Bucuresti, 1968;
Critica si valoare. Cluj, 1973;
Ab urbe condita. Eseuri despre valoarea omului si umanismul valorilor. Timisoara, 1985;
intre doua oceane. Bucuresti, 1986.


REFERINTE CRITICE:
I. Maxim, in Luceafarul, nr. 35, 1967;
N. Manolescu. in Romania literara, nr. 43, 1973;
M. Iorgulescu. ibidem, nr. 47, 1973;
Al. Dobrescu, in Convorbiri literare, nr. 20, 1973;
M Papahagi, in Steaua, nr. 20, 1973;
I, Gutan, in Transilvania, nr. 5, 1974;
S. Duicu, in Vatra, nr. 5, 1974;
Masa rotunda despre voi. Criticasi valoare, in Tribuna, nr. 2, 1974;
E. Manu, Eseu despre generatia razboiului, 1079;
Al. Tanase, in Romania literara, nr. 5, 1987;
M. Mihaies, ibidem, nr. . 1987;
St. Borbely, in Vatra, nr. 3, 1987.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani