Radu Macrinici biografia
Radu Macrinici opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
• Tara mea [Roman] |
MACRINICI RADU
Dramaturg.
De asemenea, prozator.
S-a nascut la 25 iunie 1964 in Sighisoara.
Provine dintr-o veche familie de preoti si profesori, cu radacini in Basarabia si Ardeal.
Dupa studiile terminate in 1982 la Liceul "Joseph Haltrich" din Sighisoara, a absolvit in 1987 Facultatea de Filologie a Universitatii din Baia Mare.
A frecventat cenaclul literar "Nord" al Facultatii de Filologie din Baia Mare si cenaclul "Interval" al revistei cu acelasi nume din Brasov.
Debuteaza publicistic in 1983, in revista "Nord" din
Baia Mare, cu proza scurta Ultima singuratate.
Debut editorial in Belgia (1994), cu volumul de teatru Le Bibliothecaire. tradus in limba franceza de Virginia Baciu (Ed. Ambedui. Bruxelles). in tara debuteaza editorial tot cu un volum de teatru. intoarcerea lui Espinosa. publicat in 1998 la Editura ALL.
Colaboreaza cu proza si teatru la: "Suplimentul literar-artistic al «Scinteii Tineretului»", "Contrapunct", "Zburatorul", "Interval". "Astra", "Teatrul Azi", "Thalia", "Postscenium" s.a. Dupa cartile de debut, publica volumele de teatru: T/Tara mea (Ed. Unitext, 1998) si A!Frica! (Ed. All. 1999). Varianta in limba romana a piesei Bibliotecarul a fost pusa in scena ia Teatrul "Andrei Muresanu" din Sfantu Gheorghe (1992) si la Teatrul National din Targu Mures (1994). in strainatate aceeasi piesa a fost reprezentata la Rond-Point Theatre Renaud-Barrault din Paris. Theatre de la Residance Palace din Bruxelles (in limba franceza), Compania Teatral do Chiado din Lisabona (in limba portugheza), Teatro Nacional "Maria Guerrero" din Madrid (in limba spaniola), in . Ca spectacol de teatru radiofonic, piesa a fost transmisa la RTBF Bruxelles (1994) si la Radio Romania Cultural (1996). Au mai fost reprezentate pe scenele romanesti piesele: Zilele turbincilor (dupa Ion Creanga, Teatrul din Sfantu Gheorghe, 1993); intoarcerea lui Espinosa (Teatrul din Sfantu-Gheorghe, 1996); Povestea povestilor (inainte si dupa Ion Creanga, Teatrul din Sfantu Gheorghe, 1997); Printul din lacrima (dupa Mihai Eminescu, Boris Vian si Carlos Castanedo, Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, 1998); T/Tara mea (Teatrul "Mundi" din Bucuresti, 1999), transmisa si la Radio Romania Cultural ca spectacol de teatru radiofonic (1998); Evanghelia dupa Toma (Teatrul Maghiar din Timisoara, 2000); Danssolitude (Teatrul Nottara Bucuresti, 2000).
Ca prozator a obtinut in 1983 premiul revistei "Astra" la Concursul National "Marin Preda" si premiul al III-lea la concursul "Zilele Sadoveanu" (1985). Ca dramaturg a obtinut premii la Concursul de dramaturgie tinara romaneasca (Targu Mures, 1991), la Concursurile Nationale de Dramaturgie organizate de Ministerul Culturii (Bucuresti. . . 1998) si marele premiu la concursul "Cea mai buna piesa a anului", organizat de UNITER (1997).
A calatorit in strainatate, cu ocazia premierelor piesei sale de teatru Le Bibliothecaire, la Paris si la Bruxelles si in turneele teatrului "Andrei Mu-resanu" din Sfantu-Gheorghe, la Bruxelles, Budapesta si Novosibirsk. A fost directorul artistic al teatrului "Andrei Muresanu" din Sfantu Gheorghe si al Teatrului din Turn din Sighisoara.
Este membru fondator al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania -ASPRO, membru in Societe des Auteurs et Compositeurs Dramatiques, Paris. Bruxelles, Montreal (din 1995), membru al Uniunii Teatrale din Romania -UNITER (din 1996) si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1998).
Despre dramaturgia autorului au formulat opinii critice: Cristina Dumitrcscu - Ipoteza de lucru ("Teatrul Azi", nr. 8-9-l0/1992); Doru Mares - Drame, dramaturgi, festivaluri ("Contrapunct", nr. 4/1995); Ion Bogdan Lefter - O poveste trista intr-o tara cazuta in burlesc ("Romania literara", nr. 45/1997); Victor Scoradet - Provocari acceptate ("Contemporanul", nr. 36/1997 si "Libertatea", 23 febr. 1998); Marian Popescu - Noua dramaturgie romaneasca ("Cuvintul", nr. 2/1998); Saviana Stanescu - Poveste psihedelica ("Adevarul literar si artistic", 2 febr. 1998); Dan-Silviu Boerescu - De imitatio Borgia ("Art-Panorama", nov. 1998); Dumitru Chirila - Fat-Frumos si drumul sau initiatic ("Familia", nr. 10/1998). in strainatate: Jacques de Decker - Cinq pieces pour arpenter l'Europe ("Le Soir", 4 martie 1994); Daniel Simon - Radu Macrinici. Un nouvel auteur de theatre ("Le Mensuel Litteraire et Poetique", nr. 227/1995).
Referinte critice:
"dl. Macrinici a debutat in volum - cu piesa premiata (Bibliotecarul) -la Editions de I'Ambedui din Bruxelles. in interesanta traducere a d-nei Virginia Baciu (uneori ai impresia ca franceza i se potriveste chiar mai bine autorului), textul a fost receptat de critica belgiana la intersectia cu nume romanesti cunoscute, precum E. lonescu ori T. Tzara.
Radu Macrinici este interesat de disectia momentului in care dorinta, benefica dorinta de putere intrinseca fiecaruia, trece in aberant. in patologic, cu efectul ei numit dictatura. Spatiul folosit acuza orice instrument ca potential participant la teroare."
(Doru Mares, "Contrapunct", apr. 1995)
'Tonul piesei lui Macrinici [intoarcerea lui EspinosaJ este unul lucid ironic, deschis spre orice tip de experienta, cu conditia, desigur, ca aceasta sa fie convingatoare. Este, cu alte cuvinte, tonul unui Toma Necredinciosul, asa cum poate fi el «citit» chiar din Evanghelia sa. Nici una dintre intimplarile din piesa nu e miraculoasa: sint, mai degraba, «citate» de miracole, sau. daca vreti, miracole postmodern-«apocrife». Ceea ce este insa deosebit de subtil in constructia acestei piese e faptul ca, oricit de mare ar fi masura in care e deconstruit supranaturalul, efectul nu e unul de negare a credintei. Mai degraba dimpotriva: scepticismul Iui Macrinici defriseaza cumva terenul pentru o credinta serioasa, profunda, lucida."
(Victor Scoradet, "Contemporanul", nr. 36/1997)
'Teatru politic, teatru fantastic, teatru burlesc, teatru poetic. Aifrica! se desfasoara cu dezinvoltura pe deasupra tipologiei dramaturgice traditionale. preluind si ceva din verva nonconformista a modelelor avangardiste, integrind totul intr-o atmosfera ludica si parodica pe care nu vad cum am putea-o numi altfel decit «postmoderna»."
(Ion Bogdan Lefter, "Romania literara", nr. 45/1997) |
