Sahia Alexandru biografia

Sahia Alexandru




Sahia Alexandru opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

SAHIA Alexandru (pseudonimul lui Alexandru Stanescu), se naste la 11 oct. 1906 (sau 1908), satul Manastirea, judetul Ilfov - moare in 13 aug. 1937, in satul natal.

Prozator.

Parintii: Alexandru Stanescu si Voica (n. ?), tarani instariti. „Fiu de mic proprietar (culac), crescut in marginea Baraganului, mi-am marginit toti anii copilariei la tara"; „Orasul a fost pentru mine, pina la virsta de doisprezece ani, mirajul cel mai extraordinar". Dupa ce face cinci clase primare in Manastirea (1915-l920), pleaca la Bucuresti pentru a da examen de admitere la Liceul Militar din Craiova, ale carui cursuri le urmeaza intre 1920 si 1927; in penultima clasa, trece la Liceul „Sf. Sava" din capitala, nemultumit de „educatia prusaca, cu batai, interdictii, suferinte"^ a scolii militare.

Bacalaureatul in . inscris la Facultatea de Drept, o paraseste dupa un an (1929), „neintilnind nimic din oamenii si viata autentica pe care eu o doream cu ardoare" O puternica criza religioasa il determina sa se retraga la manastirea Cemica (1929-l930).

Perioada de totala solitudine si meditatie asupra oamenilor, a rosturilor in lume, inegalitatii, rasturnarilor de valori, „chinurile mele utopice si vechi". La capatul experientei, pierderea credintei si dispret pentru viata monahala, accentuare a crizei morale: „Cred ca toata durerea din lume s-a cuibarit in mine". Calatorie in Orientul Mijlociu, la locurile sfinte (1930). isi ia pseudonimul Sahia, inspirat de un cuvint arab. Intra in presa, devenind gazetar profesionist Debutase in revista scolara din Tirgu Mures, Soimii, cu schita Sculptorul Boamba (1926), semnind cu pseudonimul Al. Manastireanu. Adevaratul debut, in Bilete de papagal, unde semneaza pentru prima oara „Sahia" (1929); colab. la Viata literara, Rampa, Vremea, Sfinxul, Viitorul social, Ultima ora, Caiete literare.

Azi, Cuvintul liber s. a., precum si in ziarul Dimineata (unde redacteaza rubrica Fapt divers, iar din 1935 Tribuna muncitoreasca). Contacte cu miscarea muncitoreasca si comunista (1931); lecturi din clasicii marxismului; din 1932, isi asuma lupta social-politica antifascista si antirazboinica. Redacteaza pag. de literatura-arta a Faclei si scoate revista Bluze albastre (1932, suprimata dupa patru nr.). Din Cuvintul inainte al revista, se desprinde un program literar: „Fixati de cealalta parte a baricadei, intelegem sa facem o adevarata arta, literatura a realitatii groaznice, mascata prin multiplele legende si teoriile care au dainuit prea mult". Scrie in acest spirit nuvelele Revolutia din port. Uzina vie, Executia din primavara, Moartea tinarului cu termen redus, intoarcerea tatei din razboi, in cimpia de singe a Marasestilor s. a.

Publica si art. de orientare ideologico-estetica: Literatura proletara, Lenin si literatura proleturiana; impreuna cu E. Jebeleanu a tinut rubrica Miscarea literara in Rampa (1931), scriind cronici despre Arghezi, Cocea, Bacovia, Lesnea, Sergiu Dan s. a.; de asemenea, a comentat cu acuitate critica opere de Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. M. Zamfirescu, Cezar Petrescu, Perpessicius etc. A tradus din Aragon, Dreiser, Ehrenburg.

Colaboreaza la volum Nuvele inedite (1935), cu Ploaie de iunie, ultima lui creatie. Calatoria in URSS (1934) il determina sa dea un amplu eseu-reportaj despre realitatea polimorfa a lumii sovietice: URSS azi (1935). Bolnav de TBC, starea lui se agraveaza tot mai mult; internat la sanatoriul Colentina din Bucuresti (1937), e dus in extremis acasa, in satul Manastirea, unde moare. Constiinta patetica, Sahia Alexandru nu s-a putut realiza pe masura talentului cu care era inzestrat: existenta febrila, crizele morale, boala si agitatia activitatii politico-gazetaresti l-au impiedicat sa scrie doar proza. Nuvelistica pare tocmai de aceea mai degraba demonstrativa. Ea anunta, schiteaza ceea ce prozatorul ar fi dorit sa adinceasca si sa incorporeze in cadre epice mai vaste. Amestec de reportaj si surprindere naturalista a unor momente de criza, nuvelele abordeaza o tematica sociala comuna scriitorilor „proletari", cu un coeficient mai ridicat al vointei de a deschide un drum estetic nou. Proza lui Sahia Alexandru e sumara, neglijenta stilistic, „anticalofila"; asperitatile ei tin si de o viziune expresionista, care potenteaza violenta protestatara.

Intre debutul lui Sahia Alexandru si sfirsitul sau prematur nu e decit un deceniu. La atit se rezuma creatia sa, risipita in reviste, amestec de notatii lirico-reflexive, „tablete", schite si nuvele propriu-zise. O delimitare temporala poate fi totusi dedusa din aceasta productie insuficient articulata: intre 1926 si 1931 prozatorul se afla intr-o etapa de cautari neclare, ezitind intre experienta autobiografica si un livresc de inspiratie ruseasca (Dostoievski, Leonid Andreev). Cea mai buna nuvela in acest gen e Vrabia, cu reactiile paradoxale, intre atractie si spaima de act ale eroinei, sugestiva si prin simbolurile sexuale si thanatice. Este evident ca Sahia Alexandru alterneaza elemente mistice (Pentru o bisericuta arsa, Haia l-a sarutat pe Crist) cu imponderabile psihologice, tulburi si frizind abisalul (Mecanism tragic, Scheletul, Ultima zi). Ceea ce leaga aceste exercitii - caci stingacia lor e inca accentuata - de prozele anilor '30, mult mai mature si stilistic unitare, e o frapanta cruzime a viziunii. Comportamentul, gesturile, intentionalitatea personajelor trezesc oroare. Un ton aparte se desprinde din schitele inspirate de viata monahala: Isus in minastire, Ouale si patriarhul, Moarte definita, Ava cu tava, unde anecdotica, situatiile de un comic absurd sau trivial, intentia sarcastica amintesc Icoanele de lemn argheziene sau proza lui Damian Stanoiu , desi autorul fructifica aici contactul direct cu mediul evocat. Dupa 1931, optiunile ideologico-politice ale lui Sahia Alexandru si teoretizarile legate de „literatura proletara" ii ordoneaza si ideile estetice intr-o directie unica, de manifesta tendinta sociala. Critica anilor '50 il descopera, asadar, ca un „precursor", supralicitind aspectul sociologic al nuvelelor si respingind (sub eticheta infamanta atunci, de „naturalism") experimentele inceputurilor.

Abia o data cu studiul despre „expresionism" al lui Ov. Sahia Alexandru Crohmalniceanu (1971), care incearca o „recuperare" estetica din aceasta noua perspectiva, precum si prin exegeze mai recente (P. Mareea , Roxana Sorescu , Valentina Marin Curticeanu ), profilul creatorului apare mai nuantat si dobindeste dimensiunea sa reala. Sahia Alexandru anunta, in prozele primei etape, o viziune existentialista moderna, nefinalizata, dar nu renunta cu totul nici in ciclul nuvelistic din anii '30 la procedee narative, compozitionale si stilistice novatoare. Realismul sau programatic, detectabil mai ales in nivelul tematic si problematic, nu exclude fructificarea elementelor moderniste, avangardismul si realismul de atitudine nefiind in conceptia sa - si a miscarii estetice „proletare" din epoca -antinomice. E probabil ca scriitorul cunostea experiente similare din spatiul literaturii germane postbelice (ca si cele afirmate in artele plastice: Georg Grosz, Kathe Kollwitz, Emst Barlach) sau in tinara proza sovietica din anii '. Admiratia sa constanta pentru proza lui Liviu Rebreanu se conjuga asadar cu propensiunea pentru sondajul abisal si curiozitatea pentru impulsurile inconstientului. „Relatarea ramine, ca la Rebreanu, sobra, obiectiva, de un realism dur, figurile si situatiile capata o proiectie simbolica, datorita patetismului rece, retinut, dar de o vibratie foarte intensa" (Ov. Sahia Alexandru Crohmalniceanu). Denuntarea fara echivoc a unor fenomene ingrijoratoare, mostenire a trecutului „retrograd" sau reactualizare a ideologiilor agresive care agitau rasismul, revansismul belicos, militarismul isteric etc. constituie mobilul polemic, retoric al nuvelelor, rezolvarile estetice cauta insa formele unui altfel de discurs, foarte diferit de stilul prozei „tendentioase" de la 1900, care propusese si ea, in alt registru, critica exploatarii salbatice, a violentei, discriminarilor, ororilor razboiului s. a. Astfel, Sahia Alexandru nu ocoleste situatiile conflic-tuale dramatice din procesul muncii (Revolta din port, Uzina vie), tragicul vietii cazone (Moartea tinarului cu termen redus) sau al genocidului (Executia din primavara, in cimpia de singe a Marasestilor), consecintele alienante ale primei conflagratii mondiale (intoarcerea tatei din razboi), ravagiile „puterii" primitive si discretionare (Moartea inghitkorului de sabii), nici ale agresiunii rasiste (Somaj fara rasa), dar introduce de fiecare data subtextul unei sugestii care aluneca de la fenomenul colectiv la straturile individuale profunde, descifrind mecanismele ascunse ale absurdului, instinctelor primare, thanaticului.

E de remarcat ca toate textele lui Sahia Alexandru din aceasta etapa vorbesc intr-un fel sau in altul despre moarte, fenomenul fiind vazut ca o ruptura tragica in ordinea naturala, nu ca un eveniment pur biologic ineluctabil. Accident al unei socialitati dereglate, curmind brutal existente tinere, victime ale unei nebunii neintelese, devoratoare. Chiar daca unele motive epice pot fi raportate la proza rurala sadoveniana (Ploaie de iunie) sau la cea despre razboi a lui Liviu Rebreanu, desenul personajelor, asperitatile lui zgrunturoase, duritatea expresiva si tensiunea nervoasa subterana ce le alimenteaza il separa net pe Sahia Alexandru de contemporanii sai, apropiindu-l in schimb de proza actuala. Sublinierea absurdului existential, incorporat unui determinism social-politic precis indicat, tine de procedarea epocii noastre si in acest sens putem vedea in autorul Executiei din primavara un precursor, mai aproape de Marin Preda decit de Sadoveanu . Trecind peste stingacii, neimpliniri estetice sau ale scriiturii, textele lui Sahia Alexandru au o autenticitate crincena, o violenta greu de suportat in inumanitatea figurilor si a situatiilor-limita descrise. Fireste, nu trebuie eludat nici faptul ca ele anunta, in alte privinte, prin apelul la dialogul retoric, la lozinca, schematism psihologic si maniheist si unele tendinte afirmate in scrisul anilor '50, la autori care au retinut doar acest aspect dintr-o experienta atit de repede incheiata.

O sedere de citeva luni in Uniunea Sovietica i-a prilejuit lui Sahia Alexandru interesante observatii pe viu, trecind prin Moscova, Leningrad, Kiev, vizitind mari santiere sau colhozuri, studiind aspectele strazii, monumentele, bisericile si propaganda anti-religioasa, economia, agricultura, industria, conditia sociala a femeii si a copiilor, scoala, teatrul si literatura. Sahia Alexandru asista la Congresul Scriitorilor Revolutionari, asculta discursurile lui Jdanov, Buharin, Gorki, cunoaste creatori din Occident veniti cu acest prilej, precum si confrati sovietici, in ipostaze oficiale sau in intimitate. Rezultatul e o carte-soc, reportaj si meditatie, scrisa cu nerv publicistic si tradind un observator cu privirea foarte atenta si lucida: URSS azi (1935). Prima marturie, la noi, asupra vastei realitati revolutionare institutionalizate, dupa reluarea relatiilor diplomatice cu tara vecina. Fara s-o declare, cartea lui Sahia Alexandru se voia probabil si o replica la proaspata drama de constiinta a lui Panait Istrati. Oricum, un document sociologic si literar de nedezmintit interes.

OPERA:
URSS azi, Craiova, 1935 (ed. II, 1935;
ed. III, 1936);
Nuvele, Bucuresti, 1948;
Revolta din port. Bucuresti, 1948;
Somaj fara rasa. Bucuresti, 1948;
Uzina vie. Ploaia din iunie, cu o pref. de I. Vitner, Bucuresti, 1948;
Nuvele, Bucuresti, 1949;
Nuvele si articole. Bucuresti, 1951;
Pagini alese, Bucuresti, 1952;
Nuvele, Bucuresti, 1953 (alte ed.: 1955;
1957);
Scrieri alese, cu un cuvint inainte de G. Macovescu si o postfata de P. Mareea, Bucuresti, 1960;
Uzina vie, nuvele, cu o pref. de P. Mareea, Bucuresti, 1961 (ed. II, 1964);
intoarcerea tatei din razboi. Bucuresti, 1974;
Scrieri, ed., pref., tabel cronologic si bibliografie de Valentina Marin Curticeanu, Bucuresti, 1978;
Scrieri alese, ed., cuvint inainte, tabel cronologic de Valentina Marin Curticeanu, Craiova, 1988.


REFERINTE CRITICE:
T. Arghezi, in Bilete de papagal, nr. 9, 1937;
idem, ibidem, nr. 11, 1937;
I. Calugaru, in Reporter, nr. 27, 1937;
St. Roii, in Adevarul literar si artistic, nr. 872, 1937;
St. Voicu, in Societatea de miine, nr. 3, 1937;
G. Calinescu, Istoria;
S. Pana, in Orizont, nr. 1, 1945;
I> Vitner, in Scinteia, nr. 300, 1945;
G. Macovescu, Viata si opera lui Alexandru Sahia, Bucuresti, 1950;
L. Dumbrava, in lasul literar, nr. 3, 1956;
E. Jebeleanu, in Gazeta literara, nr. 42-43, 1958;
P. Mareea, Alexandru Sahia, 1961;
R. Popescu, in Steaua, nr. 8, 1962;
R. Florea, P. Mareea, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, nr. 1, 1962;
R. Popescu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1966;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I;
idem, Lit. rom. expr;
N. Florescu, in Manuscriptum, nr. 3,1971;
Roxana Sorescu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 2, 1971;
M. Curticeanu, in Echinox, nr. 3, 1972;
T. Vargolici, Aspecte istorico-literare, 1973;
Al. Sahia interpretat de, 1976;
T. Vargolici, Scriitori si opere, 1978;
E. Vasilescu, in Manuscriptum, nr. 2, 1978;
I. Adam, in Romania literara, nr. 35, 1979;
B. Brezianu, in Manuscriptum, nr. 1, 1979;
I. Adam, Planetariu, 1984;
P. Poanta, in Steaua, nr. 3, 1986;
Ioana Bot, in Tribuna, nr. 14, 1989.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani