Sebastian Popovici biografia

Sebastian Popovici




Sebastian Popovici opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

POPOVICI Sebastian, se naste la 27 sept. 1905, comuna Stiubeni, judetul Botosani -m. 5 oct. 1974, Bucuresti.

Poet si prozator. Fiul preotului ortodox Adrian Popovici si al Elenei (n. Popescu).

Liceul la Pomirla, judetul Botosani (1916-l924); urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie din Iasi (1927-l931); licentiat in filosofie (1931); studii de doctorat la Facultatea de Filosofie si Litere din Cernauti (1939-l940); doctor in filosofie (specialitatea psihologie-pedagogie, sub conducerea lui C. Narly) in .

Profesor la Liceul Militar din Cernauti (1933-l937), la Liceul „Aron Pumnul" din acelasi oras (1937-l940), la Liceul „Mihai Viteazul" din Bucuresti (1940-l941); din 1941, subdirector in Ministerul Culturii Nationale, transferat o vreme (primavara 1945) la Casa Scoalelor si a Culturii Poporului; din 1949 revine in invatamant: Scoala Elementara Buftea, Scoala Elementara nr. . Bucuresti (1949-l950), Scoala Elementara nr. 123 din Bucuresti (1950-l968, cind e pensionat). Debut cu poezie in Convorbiri literare (nr. 10-l2, 1939); colab. si la Vremea, Universul literar. Claviaturi, Suceava s.a.

Debuteaza editorial cu volum de poezii Din ploile orasului meu (1938), urmat de alte doua plachete: Dumnezeu la mine-n casa (1940) si Iarba fiarelor (1942).

A scris si proza: romanul Vataful Neculai (1943) care are si o continuare ramasa in ms (impreuna cu acest al doilea volum intitulat Drum fara pasi, el urma sa se intituleze Conacul ispasirilor sau Conacul patimilor) si volum de nuvele Dincolo de vis (1946).

A tinut conferinte sau a publicat materiale pe teme de pedagogie (mai ales in Revista de pedagogie), a dramatizai povestiri de Cezar Petrescu (premiera radiofonica, 1964) si LI. Mironescu (ms), a lasat in ms diverse schite si piese de teatru scurt, si a tradus, singur sau in colab., din Alexei Tolstoi si N. Rakovskaia.

Ca poet (Din ploile orasului meu, 1938), Sebastian Popovici nu depasesie prin nimic canoanele timpului. Delicatul sau suflet de elegiac minor functioneaza asemenea unui barometru, corectindu-si dispozitia dupa starea vremii si aspectul optimist sau pesimist al naturii. Succesiunea anotimpurilor este resimtita deja ca un mic cataclism: intrind in toamna, poetul este deprimat si asista la „spasmul" naturii cu o durere adine participativa. intr-un asemenea univers monocrom nimic nu-i mai reuseste, si starea se transmite, contagios, celor din jur. Zarea e cernita, iubita imbatrineste prematur: „E frig si e ceata / si zarea-i cernita / Iubito la fata / Pari imbatrinita". Predispus la pesimism, ca toti provincialii, el mediteaza in asemenea momente la vremelnicia vietii si efemerul celor frumoase, neputinta rostindu-se in prelungi tonuri patetice. In completarea acestui peisaj sufletesc, acordurile bacoviene sint inevitabile:

„Ploua, e noapte si frig
Iar vintul afara s-aude
Cum cinta prin crengile ude
o trista sonata de Grieg".


O insolita impletire de sugestii argheziene si to-pirceniene se poate releva in al doilea volum de versuri al lui Sebastian Popovici, Dumnezeu la mine-n casa (1940): un vag ortodoxism postgindiiist, ecou de psalmi (dar interogatia nu are tensiunea marelui model), la un pol, in poezii precum Dumnezeu la mine-n casa, Ceaslov, intregire

(„Ce-as face oare, Doamne,
Sa ma-niregesc cu Tine
Sa ies poate din mine
Cu ce mi-ai pus in trup,
Din putinii sa ma rup_
Cu simturile pline,
Si sufletul sa-mi las
intr-un divin popas?

[]
De ce l-ai ispitit
Cu propria-i faptura,
Si-acuma-i rastignit
Pe josnica-i masura?")


, complinit de o poezie a rodului (Lanul de griu. Recolta); la celalalt pol, privelisti bucovinene sau pasteluri cu imagini gratioase precum: „in parc un zarzar s-a trezit / Si intinzindu-.si bratele la soare, / Toti mugurii pe ramuri au plesnit / in floare" (April), ce trimit, bineinteles, la Topirceanu. Primul ciclu din cel de-al treilea volum. Iarba fiarelor (1942) apartine primaverii, indiciu al intentiei subiacente a poeiului de a ne oferi, in timp, o monografie poetica a anotimpurilor. Descatusat de o apasaioarea tristete a toamnei (din primul volum), el renaste o data cu ritmul sprintar al naturii:

Porneste vintul slobod corabioare svelte
Cu visle argintate si pinzele de soare
S-aduca primavara in murmur de izvoare
Si sa o loarne-n cintec pe-a gindului unelte".


Ciclul al doilea ne transpune in atmosfera poeziei de inspiratie religioasa (in prelungirea directiei inaugurate de a doua carte de poezie), cu majore consecinte in planul imaginarului. Iata, de pilda, un portret al iubitei, realizat in procedeul colajului biblic:

„in par porti al luminii dar
Si in priviri strafund de noapte
Buzele-ti sint zmeure coapie
Iar sinii - zboruri de sitar".


Parasind o conventie, poetul adopta o alta, cu deosebirea ca aceasta din urma imprumuta versurilor voalul unei atmosfere puternic spiritualizate. Roman de inspiratie rurala, scris „intr-un limbaj moldovenesc dulce, invirstat de cuvinte dialectale" (O. Sulutiu), Vataful Neculai (1943), ce urma sa faca parte dintr-o serie cu titlul probabil Conacul ispasirilor sau Conacul patimilor, reia tema culpei mostenite, ce devine destinul funest al unei familii boieresti. Artificiale sint, in schimb, povestirile din volumul Dincolo de vis (1946), involuntara apologie a vietii burgheze, tendinta de a opera cu simboluri morale, desi introdusa cu masura, fiind vizibila la tot pasul. Relativ interesanta este prima dintre povestiri, Vocea, dominata de figura batrinului pictor orb Radu Otin, contestatie, prin insasi existenta ei, a unui inireg univers. Sebastian Popovici ramine, totusi, mai mult un poet decit un prozator, lucru vizibil si in irizarile lirice ale nuvelelor si romanului.

OPERA:
Din ploile orasului meu, Cu o gravura de Rudolf Rybiczka, Cernauti, 1938;
intre profesori si elevi (probleme si sugestii), Cernauti, 1939;
Dumnezeu la mine-n casa, poezii. Cernauti, 1940;
Iarba fiarelor, poeme, Bucuresti, 1942;
Vataful Neculai, roman. Bucuresti, 1943;
Traduceri: Dincolo de vis, nuvele, Bucuresti, 1946;
Alexei Tolstoi, Copilaria lui Nichita, trad. de ~ si Eugenia C. Hariton, Bucuresti, 1945;
N. Rakovskaia, Baiatul din Leningrad, trad. de ~ si Alexandrina Stefanescu, Bucuresti, 1947;
Alexei Tolstoi, Cheiia de aur sau aventurile lui Buratino, trad. de - si Eugenia C. Hariton, Bucuresti, 1948.


REFERINTE CRITICE:
V. Jeleru, in Universul literar, 29 nov. 1942;
M. Sebastian, in Romania viitoare, nr. 84-85, 1942;
O. Sulutiu, in Familia, nr. 2, 1943;
Gherghinescu-Vania, in Tribuna (Brasov), nr. 571, 1943;
O. Sulutiu, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 1, 1944;
I. Biberi, in L Independance roumaine, nr. 19.961, 1945;
Al. Dima, in Ramuri, nr. 3, 1947.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani