Serbu Valentin biografia

Serbu Valentin




Serbu Valentin opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

SERBU Valentin, se naste la 20 iul. 1934, Tulcea.

Prozator.

Fiul avocatului (jurisconsult) Anton Serbu si al Fevroniei (n. Graciov). Scoala primara la Tulcea (1940-l944); liceul in acelasi oras, intii liceul teoretic, apoi industrial, pedagogic, intrerupt in 1950; terminat in particular, abia in . in rastimp, exercita felurite meserii: electrician, tehnician energetic, apoi bibliotecar la Constanta si Tulcea.

Debut editorial cu Provinciale (1971), volum de povestiri satirice care impune un prozator matur, receptat pozitiv de critica. Traieste o vreme la Bucuresti, apoi la Babadag, ca scriitor profesionist Colaboreaza mai ales la revista Steaua, Tomis, Vatra. Scriitor relativ prolific, S. se inspira cu precadere din mediile marginale, evocate intr-o maniera satirica si fantastica. Romanele: Expeditia (1972), Figurantii. Baltazar (1974), Inocentul (1980) alterneaza cu volum de schite si povestiri: Dezacorduri (1973), Povestiri senine (1975), Fantastica delta (1976), Fantastice (1978), Vizita de adio (1979), Satirice (1982), Tentativa (1982), Tarim necunoscut (1983), La iarba verde (1985). Proza lui se trage din filonul caragialean din Doua loturi, tragicomicul fiind un rezultat al suprapunerii caracterologici clasice peste lectura atenta a implicatiilor alienante. In centrul observatiei se afla „omul comun" coplesit de manii achizitive, de inertie psihica, deformat de un verbiaj demagogic etc.

Cadrul existential din proza lui S. e provincia, intr-o lume obisnuita, fada, se detaseaza oameni aparte, imuni la tentatiile de parvenire, resemnati sa traiasca modest si chiar sa treaca drept anormali, dispusi sa rabde totul, afara de instalarea in banalitate. Intelectuali de speta neadaptatilor lui Vlahuta , Delavrancea , Bratescu-Voinesti - sau, in orice caz, insi care nu vor sa fie ca altii — personajele isi intretin, cu toate implicatiile si consecintele, inclinatia spre excentric si gratuitate. Un personaj eminamente reprezentativ este cel a carui porecla da titlul romanului Inocentul (1980).

Descendent din Candide al lui Voltaire, frate cu Niculaita Minciuna, acesta e un tinar cumsecade, fara ambitii carieriste, naiv, chirias intr-un bloc, ai carui colocatari il simpatizeaza, insa nu fara a-l crede cam nerod si intr-o ureche. Profitind de inocenta lui, vecinii ii cer bani imprumut si uita sa-i mai restituie. El isi da seama ca este escrocat, dar nu zice nimic. Contabil de profesie, se lasa inselat de clienti. Nu protesteaza nici cind e trecut in alt post, umilitor, acela de achizitor de borcane si sticle. indragostit de o coafeza, Viorel Popescu (asa se numeste), o idealizeaza, ca un alt Cavaler al tristei figuri pe Dulcineea din Toboso, in timp ce ea ii accepta compania doar pentru a se amuza. Aceasta, la inceput. Impresionata, cu timpul, de distinctia lui sufleteasca, si de nivelul intelectual, Lili incepe sa tina la el cu adevarat, dar tinarului idealist nu-i este dat sa cunoasca fericirea intr-o lume perversa. La o intilnire aniversara cu fostii colegi de liceu, el isi da in petec. Elogiaza abnegatia, indiferenta fata de bunurile materiale, condamna simtul de proprietate, sfidind prin aceasta, neintentionat, filistinismul fostilor colegi, doritori tocmai sa impresioneze prin bunastarea la care ajunsesera. Dezamagita de logodnic, Lili il paraseste, plecind cu unul dintre cei prezenti la petrecere, medic reputat si instarit. „Inocentului" nu-i ramine decit sa se retraga in lumea cartilor si sa se interiorizeze. Dezvaluirea candorii, a; onestitatii, implica, natural, denuntarea, malformatiunilor interioare, generate de setea, de avutie si faima, si a mentalitatii ce le favorizeaza.

OPERA:
Provinciale, povestiri, Bucuresti, 1971;
Expeditia, roman. Bucuresti, 1972;
Dezacorduri, nuvele, Bucuresti, 1973;
Figurantii. Baltazar, roman, Bucuresti, 1974;
Povestiri senine. Bucuresti, 1975;
Fantastica delta, povestiri, Bucuresti, 1976;
Fantastice, nuvele, Bucuresti, 1978;
Vizita de adio, proza satirica. Bucuresti, 1979;
Inocentul, roman, Bucuresti, 1980;
Tentative, proza ultrasatirica. Bucuresti, 1982;
Satirice, Bucuresti, 1982;
Tarim necunoscut, nuvele. Bucuresti, 1983;
La iarba verde, proze, Bucuresti, 1985.


REFERINTE CRITICE:
V. Ardeleanu, in. Steaua, nr. 15, 1971;
Alex. Stefanescu, inLuceafarul, nr. 16, 1971;
N. Balota, in Romania literara, nr. 21, 1971;
I. Vlad, in Tribuna, nr. 37, 1972;
V. Ardeleanu, in Steaua, nr. 18, 1972;
D. Culcer, in Vatra, nr. 12, 1972;
Mirela Roznoveanu, in Tomis, nr. 14, 1972;
S. Titel, in Romania literara, nr. 40, 1973;
L. Petrescu, in Tribuna, nr. 14, 1974;
V. Ardeleanu, in Steaua, nr. 1, 1975;
S. Titel, in Romania literara, nr. 20;
50, 1975;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 42, 1976;
D. Culcer, Citind sau traind literatura, 1976;
M. Coman, in Romania literara, nr. 3, 1977;
Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 36, 1980;
Cornel Moraru, Semnele realului, 1981;
G. Rusu, in Tomis, nr. 4, 1982;
N. Motoc, ibidem, nr. 8, 1982;
O. Dunareanu, ibidem, nr. 7,1986.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani