Simion Stolnicu biografia

Simion Stolnicu




Simion Stolnicu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

STOLNICU Simion (pseudonimul lui Alexandru I. Botez), se naste la 6 nov. 1905, comuna Pucheni-Mosneni, judetul Prahova - moare in 29 nov. 1966, comuna Gura Beliei, judetul Prahova.

Poet.

Fiul lui Iorgu Al. Botez, impiegat C.F.R., si al Ecaterinei (n. Ionescu). Studii primare, sub numele Alexandrescu I. Alexandru, in satul natal; gimnaziul la „Sf. Sava" din Bucuresti; ultimele clase de liceu, urmate in particular la Cimpina.

Absolvent al Facultatii de Litere (franceza-italiana) a Univ. din Bucuresti (1932-l938). Profesor secundar la Bucuresti, Ploiesti, Cimpina, Comarnic. Debut cu versuri in revista Cosinzeana (Cluj, 1924, sub numele Al. I. Alexandrescu). In 1925, publica in Adevarul literar versuri semnate Al. I. Botez. Sub pseudonimul' Simion Stolnicu, dat de E. Lovinescu , debuteaza la Sburatorul (1926). in anul urmator, infiinteaza la Ploiesti revista Rapsodul. Alte colab. la: Bilete de papagal, Kalende, Vremea, Ulise, Abecedar, Azi, Revista Fundatiilor Regale, Universul literar etc. Debut editorial cu volum Punct vernal (1933), urmat de Pod eleat (1935). Un volum postum, Serpuiri Intre lut si tortele de aur (1973), cuprinde, in afara scrierilor mai vechi, poeme din perioada 1935-. Tot postum, volum Printre scriitori si artisti (1988). Ms sale inedite (peste zece mii de pagini) insumeaza versuri, proza, teatru, eseistica, amintiri.

Format in ambianta modernista a deceniului al treilea, Simion Stolnicu a fost situat de critica literara in descendenta liricii lui Ion Barbu . S-a avut in vedere, in acest sens, orientarea ermetizanta a scrisului sau, prezenta inca in volumul de debut, dar si mai marcata in Pod eleat (1935). Versurile din Punct vernal (1933), recomandate calduros de E. Lovinescu , manifestau intr-adevar un anume „barbianism", indeosebi la nivelul sintaxei poetice dificile si in preluarea unor termeni specifici, fara sa ajunga insa la concentrarea si limpiditatea geometrica de „restrinse perfectiuni poliedrale" a maestrului.

Dimpotriva, poezia lui Simion Stolnicu atesta un gust aproape baroc pentru decorul somptuos, cultiva pretiozitatile manieriste care-o apropie mai degraba de „decadentii" din posteritatea lui Poe si Baudelaire. G. Calinescu a vorbit, de altfel, despre un „Bacovia hermetizat" -formula valabila doar partial pentru acele poeme de atmosfera funebra in care se prelungesc ecouri simboliste. Nuantarea „prerafaelita" a imaginilor il desparte pe Simion Stolnicu de autorul Plumbului, deschizind in schimb calea spre viziunea lui Emil Botta . Punct vernal este cartea unei paradoxale sinteze: intre tendinta spre esentializarea expresiei, sugerind transcenderea materialitatii catre idee, atractia parnasiana spre picturalitate si evidentierea sculpturala a reliefurilor. Impresia de ermetism vine din „pretiozitatea de imagine si limbaj" (P. Constantinescu ), gestica de ritual, cautarea formelor „nobile" si „pure", ghicite sub coaja realului degradat. Poetul vorbeste astfel despre „finicul salutului", „patrafir lichid", „inflorescenta de galbe", „stelele game de conce golase", „optic cenusiu de zid" etc, in versuri ce asociaza adesea excesiv neologismul rar si cuvintul „neaos".

Cautind „maiestatea unui frumos fara molii", poetul reuseste insa, de multe ori, in poeme cu o frazare mai cursiva, sa ofere imagini de o mare puritate si elevatie, mai ales din aria decorativului, realizind si remarcabile armonii muzicale. Dificultatile de lectura sporesc in Pod eleat (1935), unde ermetismul formal se radicalizeaza. Poezii, in fond descriptive, uzeaza de o expresie voit obscura, artificioasa, evitind sistematic comunicarea directa prin apelul la metafore absconse si la o sintaxa contorsionata, greoaie. Observatia e valabila indeosebi pentru ciclul Simfonie-n Muntenia, al carui stil criptic lasa abia sa se intrevada liniile unor peisaje si atmosfera de „hronic auster", de ev mediu valah. Mai usor descifrabil, desi nu lipsit de capcane, este poemul ce da titlul cartii, avind si un caracter programatic: „unghi spart in infinit", „beat de incremeniri inumane", Podul Eleat se arcuieste peste substanta umida a lumii fenomenale (vazuta in dezordinea ei polimorfa, intr-un stil liber-asociativ, amintind de imaginarul insolit modernist), sugerind fascinatia trairii in idealitatea pura. Cele doua universuri ramin, in fond, incompatibile, insa opozitia lor radicala nu exclude totusi emotia in fata spectacolului mundan dinamic si plin de culoare, scaldat intr-o vaga atmosfera onirica:

„Apele luceau ca riul de aur pierdut,
Astrii crupieri se schimbau la orizon,
Jucatorii verzi s-azvirleau din balcon

. Sub pod sint arcadele afumate de nave -
De ce lasati sa mearga-un tractor pe catedrala
Si biciclistii goi printre domuri suave?"


Poemele postume ale lui Simion Stolnicu indica intoarcerea la formule oarecum traditionale; ermetismul formal cedeaza locul versului limpede, de tinuta clasica. O Ars poetica vorbeste despre disciplina prozodica - „incearca sa fii tactul baletului astral / Sa-ti fii stapin durerii, s-o treci prin metronom" - si alungarea „anecdotei" si „faptului divers". Temele liricii mai noi sint intr-adevar generale, de unde si posibilitatea gruparii poemelor in cicluri relativ unitare ca obiect al reflectiei (Apollo -Ursitele poetului, Eros - Radiografii ale momentului sublim, lanus - Antinomiile imediate, Parce - Ursitele omului etc). Motivul „serpuirilor intre lut si tortele de aur" e dominant, prelungind cu mai multa libertate obsesii din creatia anterioara („Podule, seninul eleat tot ti-l caut")- Meditatia pe tema dualitatii fiintei recheama accente baudelairiene sau argheziene, trimiterile livresti se inmultesc; stilul este constant elevat, fara pretiozitatile de odinioara; tonalitatea lirica majoritara e cea elegiaca. Destinul poetic al lui Simion Stolnicu este, astfel, paralel cu al altor tovarasi de generatie care, debutind sub auspicii spectaculos-modemiste, au sfirsit prin a imbratisa formele echilibrate ale clasicitatii.

OPERA:
Punct vernal, versuri, Bucuresti, 1933;
Pod eleat, versuri, Bucuresti, 1935;
Serpuiri intre lut si tortele de aur, versuri, cuvint inainte de VI. Streinu, ed. ingrijita si fisa biobibliografica de S. Barbulescu, Bucuresti, 1973;
Printre scriitori si artisti, ed. si pref. de S. Barbulescu, Bucuresti, 1988.


REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-l937, 1937;
R Constantinescu, Scrieri, V;
VI. Streinu, Pagini de critica literara, 1938;
G. Calinescu, Istoria;
S. Barbulescu, Comentarii critice, 1969;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, II;
D. Teodorescu, in Ramuri, nr. 7, 1972;
I. Pop, Transcrieri, 1976;
D. Teodorescu, Poetica lui Ion Barbu, 1978;
S. Barbulescu, in Steaua, nr. 11, 1980;
idem, in Ateneu, nr. 5,1987;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 27, 1988;
E. Simion, in Romania literara, nr. 29, 1988;
Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu;
S. Barbulescu, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1989.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani