Stefan Stanescu biografia




Stefan Stanescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

STANESCU Stefan, 9 ian. 1912, comuna Grebanu, judetul Buzau - moare in 1956, Bucuresti.

Poet.

Studii elementare in satul natal; studii secundare la Colegiul „Sfintul Sava" din Bucuresti.

Dupa absolvirea liceului (1929), se inscrie, in paralel, la Facultatea de Drept si la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti.

A absolvit doar Facultatea de Drept, tirziu, in . Ocupind functii modeste, ajunge, la un moment dat, functionar in Ministerul Muncii. Din vremea liceului colaboreaza cu versuri pentru copii la revista Universul copiilor si Dimineata copiilor. Este colaborator permanent la Gindirea intre 1930 si 1936 si, apoi, sporadic. In 1939 obtine premiul revista Romania literara, unde publicase poezii si traduce din R. M. Rilke si Paul Valary. Alte colab. la revista efemere: Falanga (1929), Caiet (1934), Brasovul literar (1934-l935), Tineretea (1935), Arta (1938).

Debuteaza cu un volum pentru copii, ingerii pamintului (1931), semnat cu pseudonimul Sandu Viroaga (in colab. cu N. Mihaescu). Distins cu Premiul scriitorilor tineri - impreuna cu Emil Botta -acordat de Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, in 1937, publica un volum omogen, Arca lui Noe, apreciat de critica literara a vremii pentru reactualizarea mitului biblic cu „surprinzatoare maturitate poetica". Voi. urmator - Poemul sistemului solar, 1942 -, pretentios ermetic, este si ultimul din scurta sa viata. O antologie postuma. Arca lui Noe (1974), prefatata de Ov. Cotrus , insumeaza, alaturi de cele doua cicluri, si alte poeme publicate in revista sau ramase in ms, fara relevanta estetica. A fost inclus de Z. Stancu in Antologia poetilor tineri (1934) cu trei poeme.

Format in climatul ortodoxist al revistei Gindirea, Stefan Stanescu debuteaza cu Arca lui Noe (1937), volum in care reinterpreteaza mitul biblic al potopului in maniera cvasi-expresionista. Aceasta experienta covirsitoare i-a marcat, dupa toate indiciile, destinul literar intrerupt o data cu aparitia cartii urmatoare. Poezia lui este productul unei simbioze stranii dintre gindirism si ermetism. G. Calinescu avea tot dreptul sa-l incadreze in Istoria sa la capitolul „hermeticilor", in vecinatatea lui Dan Botta si Simion Stolnicu . Autorul insusi ii sugerase aceasta clasificare prin motto-ul volumului, preluat din a doua mare arta poetica barbiana, Timbru, cu trimitere la „cintecul" mitic originar identificat in corul ingerilor din Paradis. intr-o perceptie moderna, Stefan Stanescu transforma mitul diluviului pustiitor in drama de cunoastere, drama simbolica a creatorului insetat de perfectiune. Poetul se inchipuie Alesul salvator al omenirii („Atunci poetul tinar s-asemana cu Noe"), iar arca devine o „metafora a travaliului poetic" (D. Micu ).

Intr-o asemenea abordare laica, religiozitatea discursului poetic transpare doar din raportarea permanenta la creatia divina prin invocatii ce amintesc de psalmii arghezieni. Propensiunea metafizica a poetului se limiteaza indeobste la elementele mitului in poeme discursive cu titluri generice: Viata din arca, Trimiterea corbului, Trimiterea porumbelului. Dar retorica e deturnata in ermetism si in „abstractii antipoetice" (S. Cioculescu ), atunci cind e pusa in cauza arta poetica in sine. Filosofia discursului este reliefata, la modul conventional, prin majuscularea unor imagini-concepte: Clarul, Azurul, Aurul, Aurora, Timpla, Timp-lung, Tunet-stapin, Apele Albastrului, inaltul etc. Daca potopul reprezinta ultima lovitura purificatoare „ce-o da dalta / Divina, lumii ce se desavirseste-n durere", „cirmaciul" vrea sa contraga din „marele strung al miscarii" numai „esente si forme".

Poetul mitograf foloseste, in fond, reteaua de aluzii si simboluri biblice spre a-si defini poezia inteleasa ca o concentrare de esente. intr-o Ars poetica, Stefan Stanescu se declara adeptul ritmurilor pure „intr-o forma ideala": „Cit mai putina / Materie-n ele. Ritmurile austere si sarace, / Ca sa pluteasca patruzeci de zile prin lumina". Autorul Arcei dovedeste o cultura vasta, cum marturiseste in poemul Biografie - indicata si de talmacirile publicate in reviste -, dar cultura ii frineaza talentul in aceeasi masura in care u furnizeaza temele si, uneori, chiar metrica poetica. Fara sa devina epigon, el se manifesta ca un spirit eclectic, capabil sa asimileze in propriul discurs varii sonuri si atitudini lirice. Se vadeste, in sensul acesta, un veritabil colportor de procedee si motive poetice perene. G. Calinescu decela in creatia tinarului poet influenta indubitabila a lui Paul Claudel, iar Serban Cioculescu , pe aceea a lui Paul Valery. Ovidiu Papadima, cronicarul de la Gindirea, aseaza experienta poetica din Arca lui Noe in descendenta lui Heliade din jiroiectul Biblicelor.

Ovidiu Cotrus remarca influenta lui V. Voiculescu si a liricii macedonskiene, iar in „stilul declarativ si patetic" al unor poeme recunoaste ecouri din Al. Vlahuta sau Panait Cema . Influenta lui Rilke, din care a tradus Adormirea Maicii Domnului (in revista Arta din Brasov) este si ea detectabila. in fine. intr-o balada aparent romantica, care se sustrage unitatii ciclice. Balada lui Silviar si Globu, e aplicata tehnica tertinelor dantesti in cadrul unei viziuni care evoca Infernul lui Dante. Atare summum de reminiscente livresti a putut ti "controlat in Arca lui Noe prin ideea ordonatoare, dar conduce inevitabil spre secatuirea filonului poetic original. Stefan Stanescu nu poate depasi „nadirul" in volumul urmator. Poemul sistemului solar (1942). „Sonetele" aproximative din acest ciclu - iarasi unitar, dar arid -, proiectat ca un elogiu adus „zeului Soarelui" imita intocmai ritmurile barbiene, intr-o lirica voit eliptica si lapidara pina la limita de sus a obscuritatii. Conceptualismul inseamna, in acest caz, suprimare a lirismului.

OPERA:
ingerii pamtntului (pseud. Sandu Viroaga), Bucuresti, 1931;
Arca lui Noe, poeme, Bucuresti, 1937;
Poemul sistemului solar, sonete, Bucuresti, 1942;
Arca lui Noe, antologie, pref. de Ov. Cotrus, Bucuresti. 1974.


REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
N. Iorga, Ist. Ut. cont., II;
E. Papu, in Gind romanesc, nr. 8-l0, 1937;
D. Petrasincu, in Viata literara, nr. 11, 1937;
P. Constantinescu, in Vremea, nr. 673, 1942;
I. Siugariu, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 2, 1943;
Ov. Papadima, Creatorii si lumea lor. Bucuresti, 1943;
Ov. Cotrus, in Familia, nr. 2, 1969;
idem, Scriitorii si intelesurile vietii, 1971;
S. Cioculescu, Aspecte;
D. Micu, „Gindirea" si gindirismul, 1975;
C. Ciuchindel, Bibliografia revistelor „Romania literara", 1981;
S. Slolnicu, Printre scriitori si artisti, 1988.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani