Tudor Arghezi - Marile teme ale liricii argheziene
Citindu-l pe Tudor Arghezi, nu te poti sustrage impresiei unei grandioase intoarceri spre materie. A unei intoarceri, evident, vizionare, dar imboldite de o natura primitiva, superstitios-incredula, naiva si in acelasi timp apta de “viclenii”, intinzand felurite si indeajuns de complicate capcane pentru vietuitoare si abstractiuni. - Estetica uratului in opera lui Tudor Arghezi

Vocatia pentru joc desavarseste conditia omului de fauritor si intelept, probandu-i imaginatia si spiritual creator.

“Cartea cu jucarii”(1931) este un volum de proze scurte care aduce icoane fermecatoare din lumea copilariei pe care insusi autorul le considera “jucarii” pentru cei mici si pentru cei mari. Personajele cartii sunt tatutu, maicuta si cei doi copii ai sai: Barutu si Mitu.

In “Jucariile”, ca de altfel si in celelalte texte, scriitorul incearca sa se apropie foarte mult de copil- in general, adica de tanarul sau varstnicul cititor.

Universul infantil este plin de mister. Arghezi subliniaza ideea ca viata e o jucarie, un joc, iar noi putem ramane inocenti mereu.